292 matches
-
mijloc de apărare și de atac." Pornind de la Congresul regional ținut la Paris pe 22 mai 1881, "tovarășii" numele pe care și-l dau între ei anarhiștii vor preconiza neobosit "propaganda prin faptă, destinată să afirme prin acte revoluționare principiile anarhiste". În rubrici intitulate "Studii științifice" sau "Produse antiburgheze", ziarele anarhiste ca "Le Drapeau noir", "L'Affamé", "La Lutte sociale" explică cititorilor cum să fabrice bombe pentru a face revoluție. De altfel, în zadar, pentru că aceste acte vor fi rare. Începînd
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
II-lea, care abolise iobăgia, instituise adunările provinciale alese și îl împiedicase pe Bismarck să declare război încă o dată Franței în 1875, era cu siguranță mai sortit loviturilor nihiliștilor decît un autocrat odios poporului și intelighenției. Vor urma alte atentate anarhiste împotriva altor suverani: împărăteasa Austriei, regele Humbert al Italiei, președintele Statelor Unite, Mac Kinley, atentate la fel de inutile ca și cele eșuate împotriva regelui Eduard al VII-lea la Bruxelles și ca și cel din 1900 împotriva tinerilor regi ai Spaniei, chiar
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Republicii, Sadi Carnot care refuzase să-l grațieze pe Vaillant. A doua zi, "Doamna văduvă Carnot" primea o fotografie a lui Ravachol cu aceste cuvinte: "El este răzbunat" (Ravachol et les anarchistes, prezentat de Jean Maitron, pag 1-14). Totuși acțiunea anarhistă, așa cum este ea preconizată de către Jean Grave sau Sébastien Faure, încearcă mai mult desființarea sindicatelor muncitorești decît tinde spre terorism. Dar e greu să distingi anarhistul partizan de acțiunea directă a criminalului de drept comun, cu atît mai mult cu
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
vorbit decît despre "bandiții tragici" sau de "Banda lui Bonnot". Aspectul anarhist s-a manifestat mai tîrziu, în 1913, în timpul celor 25 de zile de proces. Nici unul din cei patru condamnați la moarte nu a revendicat vreo profesiune de credință anarhistă. Anarhia nu se afla pe gustul zilei și trebuia să se țină cont de părerea "cititorilor fideli". Într-adevăr, "agenții de poliție au avut multă bătaie de cap ca să-l protejeze pe Bonnot împotriva unei mulțimi exasperate care, în ciuda stării
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Occidentul, teroristul va dori sosirea unei noi lumi, o domnie a celor aleși, în care cuvîntul Cetate va fi surghiunit; o lume fără constrîngeri, fără ură, fără durere; este, de fapt, scopul tuturor mișcărilor milenariste, visul de la capătul tuturor febrelor anarhiste. Purificator, el va dori să construiască o Cetate perfectă, o Cetate a legilor drepte, chiar dacă ele sînt constrîngătoare. Această tendință nu este decît dorința inconștientă de a purifica Mama Mama cea Bună de toate petele făcute de Tată, de a
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
comună a celor două poziții este că libertatea și egoismul au cauzat criza ecologică, și că aceste tendințe trebuie să fie înfrânate pentru a produce societăți sustenabile. Poziția finală pe care o evidențiază O'Riordan este denumită de acesta "soluția anarhistă". Aceasta a devenit poziția adoptată de ecologiști ca fiind cea mai bună interpretare a implicațiilor limitelor creșterii. Mulți o consideră un principiu în sine al ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
având orientări internaționaliste. Ele nu sunt izolate de alte comunități, dar sunt percepute din multe puncte de vedere ca părți ale unor rețele de obligații, schimburi culturale și așa mai departe. De multe ori, ecologiștii obiectează împotriva statului din motive anarhiste. De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că statul este instituția ierarhică supremă care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
forțele coercitive (naționaliste și militariste) care constituie puterea statului" (Carter 1993: 45; vezi și Wall 1994). Așadar, statul nu este numai dispensabil din punctul de vedere al ecologiștilor, ci chiar indezirabil. Oricum, fie că se aderă sau nu la interpretarea anarhistă, impulsul descentralizării este cea mai importantă temă adusă de ecologism în Relațiile Internaționale. Unul dintre cele mai cunoscute sloganuri politice ecologiste este "gândește global, acționează local". Pe lângă calitățile retorice, sloganul este un derivat al celor două principii de mai sus
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
potențial scapă naturii abstracte a criticilor ecologiste împotriva sistemului de state. Ne putem întreba cum ar arăta o critică ecologistă imanentă a politicii globale, în opoziție cu o critică ecologistă transcendentală a sistemului de state (reificat), precum cea din argumentele anarhiste ale lui Bookchin. Din această perspectivă se remarcă lucrarea lui Eckersley, The Green State (2004). Cartea precedentă a lui Eckersley (1992) conținea o respingere explicită a ecoanarhismului și dădea o importanță deosebită descentralizării în gândirea ecologistă. Pe baza lecturii pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se impun. Astfel, Paul Feyerabend este cel care merge mai departe în a sublinia intervenția iraționalității în cadrul demersului științific, susținând că acesta din urmă nu poate fi independent de elementele ideologice sau de prejudecățile sociale și formulând astfel o "teorie anarhistă a cunoașterii"165. Pentru Feyerabend, cunoașterea științifică este limitată, pe de o parte, de către acele prescripții epistemologice care, transformate în reguli metodologice, nu ne pot oferi totuși garanția că vom descoperi toate secretele naturii. Pe de altă parte, demersul cunoașterii
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nume era Ramón del Valle y Peña, aparținând Generației de la 1898. Consacrarea literară i-o aduce publicarea volumului Sonata de otoño (Sonată de toamnă, 1902). Opera sa narativă și dramatică, strălucind prin Îndrăznețe experimente formale și o tematică cu nuanțe anarhiste, este una din culmile literaturii spaniole. Este, printre altele, creatorul speciei dramatice numită esperpento. Vara. Unitate de măsură, egală cu 83,5 cm. Vesre. Procedeu de codificare semantică bine cunoscut și frecvent folosit În lunfardo, argoul porteño: constă În citirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
suspectă ca Înfățișare. Altă dată, Spătarul Milea se arunca În apele Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii orașului, puseseră Însă la punct un mecanism complicat care declanșa, În momentul dezamorsării bombei de la arteziană, prăbușirea unui panou publicitar uriaș de pe care primarul acorda gratuități pensionarilor. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai aprigi critici ai politicii externe americane, ai globalismului, condamnând, de asemenea, rolul jucat de mass-media în promovarea ideologiilor dominante ale capitalismului. Apreciat ca unul din gânditorii liberali (vezi LIBERALISM) americani de seamă, prin pozițiile sale este mai aproape de orientările anarhiste contemporane, contestând legitimitatea structurilor de autoritate ale statului cel mai puternic, statul american. American Power and the New Mandarins (1969), la apogeul contestărilor contraculturale ale deceniului (vezi COUNTERCULTURE), este primul volum ce arată implicarea politică contestatară a universitarului de la MIT
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o dereglementare, din moment ce noul act legislativ era prea puțin restrictiv. Teoretic statul putea să rechiziționeze locuințele, dar au apărut numeroase obstacole administrative. În aceste condiții s-a dezvoltat o primă mișcare militantă denumită Squatteurs. Membrii acesteia acționau într-o manieră anarhistă, ocupând ilegal locuințele goale. Inițiată de așa numita Mișcare populară a familiilor, mișcarea Squatteurs a luat naștere la Marsilia, după care s-a extins și în alte orașe de provincie. Rezultatul s-a văzut în mai multe procese în care
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
ceva în scopul legitimării utilizării puterii în relația cu ele - nu trebuie să se concluzioneze că acel ceva trebuie să fie acceptat în mod necesar de fiecare persoană sau fiecare grup. Așa ceva este imposibil: unele persoane sau grupuri pot fi anarhiste, sau complet nerezonabile, sau răufăcătoare, sau cu totul potrivnice statului" (Williams, In the Beginning, p. 136). 27 Am împrumutat aici, desigur, excelentul termen al lui Rainer Forst, din The Right to Justification: Elements of a Constructivist Theory of Justice (Columbia
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
mai târziu al Eranos-ului, Olga Froebe-Kapteyn. Personaj celebru în memoria participanților la sesiunile Eranos (bineînțeles și în cea a lui Jean Servier), Olga Froebe-Kapteyn era fiica directorului sucursalei londoneze a Companiei de Frâne și Semnale Westinghouse și a unei olandeze anarhiste cu pasiuni filosofice. A studiat artele aplicate la Zürich, fiind pasionată de bijuterii și broderii, de circ și campionate de schi. După unele surse, amfitrioana de la Eranos ar fi fost și prima femeie care a escaladat Mont Blanc-ul. În
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
organ cel puțin va fi la extrema opusă a ideilor noastre. Adversarii noștri vor lua drept aliat pe acest fals opozant, și ne vor arăta planurile lor. Ziarele noastre vor fi de toate tendințele: unele aristocratice, altele republicane, revoluționare sau anarhiste, atât cât va trăi Constituția, bineînțeles. Ele vor avea, ca zeul indian Vișnu, o sută de mâini, din care fiecare va iuți schimbarea societății; aceste mâini vor conduce opinia în direcția care va conveni scopului nostru, căci un om prea
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
multe rânduri teze anarhizante, ca în Statul și revoluția sau în decretul din noiembrie 1917 privind controlul muncitoresc asupra uzinelor. Anarhiștii iau parte la răsturnarea țarismului și apoi a guvernului lui Kerenski, și văd în emergența sovietelor* schița unei societăți anarhiste. Numeroase din valorile promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolșevicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum și gustul pentru acțiunea imediată și recursul la violență. Figura lor tutelară, Piotr Kropotkin, salută Revoluția din Octombrie* iar, în Ucraina, anarhistul Nestor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor de exprimare a opiniei politice. Mărturia cea mai impresionantă este cea a lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor de exprimare a opiniei politice. Mărturia cea mai impresionantă este cea a lui Voline - în Revoluția necunoscută, publicată în 1947 - care relatează experiența sa în presa anarhistă a anilor 1920-1930. Contracarat prin prestigiul și puterea comunismului sovietic, anarhismul capătă o configurație grupusculară și nu mai păstrează decât o anumită influență asupra sindicalismului*. Spania este singura țară în care el mai rămâne o forță politică, datorită Federației Anarhiste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhistă a anilor 1920-1930. Contracarat prin prestigiul și puterea comunismului sovietic, anarhismul capătă o configurație grupusculară și nu mai păstrează decât o anumită influență asupra sindicalismului*. Spania este singura țară în care el mai rămâne o forță politică, datorită Federației Anarhiste Iberice (FAI) care se află în fruntea Confederației Naționale a Muncii (CNT), având în 1936 între 800000 și 1000000 de membri. Dar rolul crescând atribuit comuniștilor în timpul războiului din Spania* îi marginalizează progresiv pe anarhiști, dând câștig de cauză PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mai ’68* reaprinzând fervoarea revoluționară, ocazionează emergența unui virulent anticomunism de stânga. Cu deosebire în Franța și în Portugalia (aici, cu Revoluția garoafelor*), PC prosovietice, criticate până acum de troțkiști, se văd atacate în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii din Italia. începând din 1974, odată cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui Alexandr Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976, a lui Mao Tzedun
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
catolică și care contează pe armată pentru a impune la o adică o soluție bazată pe forță. Generalul Sanjurjo încearcă, încă de pe 10 august 1932, să dea o lovitură de stat care însă eșuează; în acest timp, anarhiștii* din Federația Anarhistă Iberică (FAI) și anarhosindicaliștii din CNT se lansează, la rându-le, în trei tentative insurecționale infructuoase, în 1932-1933. PC spaniol (PCE), decapitat de Stalin*, care tocmai a demis patru dintre principalii săi conducători, nu reprezintă decât un grupuscul, în comparație cu Partidul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de violențe vizând eliminarea adversarilor politici, atât la franchiști, cât și la republicani. La aceștia din urmă, represiunea este uneori rodul spontan al violenței populare pe care guvernul încearcă s-o supună unui control juridic (tribunale populare). Dar unele grupuri anarhiste, socialiste de stânga și comuniste impulsionează teroarea, dându-i o dimensiune anticlericală. în acest context, datorită dinamismului și disciplinei lor, beneficiind de formidabilul prestigiu al URSS, sfătuiți îndeaproape și conduși direct de trimișii IC - îndeosebi Palmiro Togliatti și Victorio Codovilla
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
centrului socialist, înlocuit de un guvern susținut de către PCE, în care nu mai figurează niciun ministru anarhosindicalist, și prezidat de Juan Negrin. Acesta își concentrează eforturile pentru reconstrucția statului și a armatei țintind finalmente câștigarea războiului. în numele acestui obiectiv, colectivizările anarhiste sunt desființate în septembrie. Pentru Negrin, prețul alianței sale cu PCE este acceptarea unei prezențe din ce în ce mai puțin discrete a agenților sovietici ai NKVD, culminând cu asasinarea lui Andres Nin și cu persecutarea POUM. Stalin dorește depășirea pluralismului în zona republicană
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]