230 matches
-
doctor la Universitatea din Montpellier, care descrie în 1646 stenoza valvulară aortică și leziunile de endocardită. Theophile Bonet descrie, câțiva ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist englez, descrie „pietrificarea” valvelor aortice, iar zece ani mai târziu, Raymond Vieussens, din Montpellier, descrie stenoza mitrală și insuficiența aortică. În 1661 Malpighi descrie capilarele stabilind pentru prima dată legătura între artere și vene, pentru ca un secol mai târziu Scarpa
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
-lea, Morgagni descrie hipertrofia și dilatarea cardiacă, și prezintă o serie de cazuri cu stenoză aortică congenitală. Din punctul de vedere al lucrărilor privind patologia cardiacă exponentul celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea este chirurgul și anatomistul englez John Hunter, care, printre altele, relatează despre leziunile din stenoza mitrală și aortic. În aceeași perioadă este acceptată „febra reumatismală” ca factor etiologic al afecțiunilor valvulare. În 1791 de M. Paris descrie stenoza aortică supravalvulară congenitală, iar în 1872
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
un element ce ne asigură o identitate ca națiune și ne oferă un anumit prestigiu de care avem nevoie În cadrul procesului de globalizare europeană, dacă acesta va fi democratic și sincer. Pentru medicina românească, personalitatea profesorului Thoma Ionescu este covârșitoare. Anatomist consacrat la Paris, chirurg recunoscut internațional că mare tehnician, pionier al chirurgiei moderne În România, al oncologiei și al neurochirurgiei. Dotat cu excepțională dexteritate, avea o mană sigură, elegantă și rapiditate a mișcărilor, a fost unul dintre cei mai abili
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
În activitatea laboratorului de anatomie unde promovează că preparator din anul 1939, șef de lucrări din 1944, conferențiar din 1949, calitate În care a condus catedră de anatomie topografica și chirurgie operatorie, până În anul 1965. În paralel cu activitatea de anatomist deprinde primele cunoștințe de chirurgie generală, În anii 1938-1939 lucrează În serviciul de urgențe condus de dr. E. Lucinescu de la spitalul „ Sf. Spiridon” lași, iar din 1939 până În anul 1943 În calitate de asistent de clinică chirurgicală În cadrul spitalului de chirurgie al
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
apropie prin munca, respect reciproc și fermitate În atitudine a descoperit un om cu farmec și o candoare deosebită departe de orice egoism, malignitate sau invidie. O prietenie adevărată l-a legat de colegul său de generație, profesorul N. Cozma, anatomist și neurochirurg un activist naiv și bonom. De asemenea a fost apropiat de mai tinerii săi colegi dr.H. Aldea și V. Dimov cu care a realizat o serie de lucrări științifice, si cu care a colaborat pe plan profesional. Eforturile
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
d-le. doctor am impresia că această carte va sta mai bine În biblioteca dumneavoastră”. Eram un simplu student În anul ÎI al Facultății de Medicină. Ce se putea comenta?! Colegii săi de catedră erau preocupați de a fi buni anatomiști de a fi pe placul administrației și evident să parvină. Conferețiarul Nicolae Oblu format la scoala Gr. Ț. Popa Îi acordă o considerație specială și Îl cooptează În mod special Într-un colectiv preocupat de studiul anatomiei sistemului nervos central
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
ce se realizează pas cu pas, ieșind din tiparul anarhic al materiei brute, inanimate. Faye (astronom), William Thompson (Lord Kelvin (fizician), Chevreul (chimist), Wurtz (chimist), Armand Goutier (chimist), L. Agossiz (naturalist), M. Lotrille (entomolog), E.G.Saint Hilaire (naturalist), J. Cruveilhier (anatomist), Flourens (fiziolog), Cl. Bernard (fiziolog), Louis Pasteur, și chiar Lamark inițiatorul transformismului, ca să nu mai vorbim de Charles Darwin autorul teoriei evoluționiste, admit existența unei cauze primare, unice și inteligente care se identifică cu creatorul. Paulescu, la rândul său, cercetător
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de medicină al acelor timpuri. Dincolo de realizările în domeniul științific, dincolo de extraordinara viziune socială, creștină și filosofică, a fost un pedagog și creator de școală de excepție. A două personalitate remarcabilă în domeniile științific și social, originar din ținutul Vasluiului, anatomist prin formație, profesor de anatomie la Facultatea de medicină din Iași și București, cercetător asociat al Universității din Cambridge, este Grigore T. Popa. Și-a înscris numele în prima linie a savanților români cu descoperirea sistemului port hipotalamohipofizar, zonă în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
beyond his extraordinary social, christian and philosophical vision, his life itself was an exemplary one dedicated to the people around him and to his own country. The second outstanding personality in medical and social sciences, originaitig in land of Vaslui, anatomist by training, profesor of Anatomy at the Faculty of Medicine of Iași and Bucharest, associate researcher of the Cambridge University, is Grigore T Popa. He registered his name in the panoply of first-line Romanian scientists, due to discovery of hipotalamo-hipofizar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și a murit ca un sfânt”. A doua personalitate de excepție în domeniul științelor medicale și sociale pe care doresc să o evoc este Grigore T. Popa (182-148), originar de pe meleagurile vasluiene, văzând lumina zilei în satul de răzeși Șurănești. Anatomist de formație, profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Iași și București, cercetător asociat al Universității din Cambridge, și-a înscris numele în panoplia savanților români de primă mărime, prin descoperirea sistemului port hipotalamohipofizar, zonă anatomofuncțională în care se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tot tacâmul culinar, fumegăcios, asurzitor ori chiar bubuitor! Ar fi dezastruos, monstruos... dar ar fi, totuși, omenesc, chiar dacă sub-omenesc. Monșer, i-ar fi spus Eminescu lui Caragiale (ca să-i facă plăcere), ca la noi la nimenea! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Anatomistul și scriitorul Andrea Vesalius a fost medicul personal al lui Carol Quintul și autorul tratatului De corporis humani fabrica libri septem (1543) (în care pune bazele anatomiei moderne). În ciuda protecției imperiale, n-a scăpat de acuzele Inchiziției - se spunea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
o mărturisire: a avut trei amanți. Soțul înfuriat o trage de păr până în atelierul lui, unde îi arată trei schelete perfect conservate - sunt ale celor trei amanți. Maria moare, iar trupul ei, în loc să fie îngropat, ajunge tot pe masa pasionatului anatomist. Toate acestea au apărut în Ențiclopedie doar ca ilustrare a straniilor legături peste timp, dintre un om-lup (chiar dacă numai după poreclă) de secol 19 și un medic bucuros să „studieze“ pe viu un asemenea exemplar. Sau poate invers. Clovnerii despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a unei secții de ATI în Spitalul Clinic de Urgența în acei ani demonstrează angrenarea în actualitatea medicală mondială, într-o epocă foarte dificilă din punct de vedere politic. Profesionist de elită, dr. Ioan Țurai, profesor de chirurgie generală și anatomist, a intuit importanța anesteziei și terapiei intensive în evoluția ulterioară a practicii medicale și l-a susținut pe dr. Zorel Filipescu, medic chirurg la spitalul Floreasca, în decizia de a-și schimba specialitatea. Acesta a devenit primul șef al acestei
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
au adus contribuții care au avut ca scop cunoașterea universului vieții psihice, crearea fundamentelor sale fiziologice. 2. Concepția biopsihologică a lui Georgius Prochaska O concepție unitară interesantă despre suflet și suportul său organic l-a avut ca autor pe medicul anatomist și psihofiziolog ceh Georgius Prochaska (1749-1820). Pentru el, toate fenomenele comportamentale sunt de aceeași natură reflexă ca și cele neuronale. Învățătura sa a fost realizată în spiritul frământărilor sociale și ideologice din Cehia acelei vremi, însuflețită de ideea de eliberare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
doar pe seama "puterii divine" a acesteia. 3. Anatomia funcțională a sistemului nervos Charles Bell și François Mangedie Unul din naturaliștii de marcă, care s-au pronunțat asupra fenomenelor psihice, în spiritul contribuțiilor lui Descartes, Spinoza sau Hartley, a fost medicul anatomist Charles Bell (1774-1842). Studiile sale au reprezentat un pionierat orientat în direcția redimensionării teoriei reflexologice, propusă ca soluție pentru explicarea activității creierului. În cercul prietenilor și cunoscuților săi, Bell, în 1811, răspândea ideile sale novatoare cu privire la necesitatea elaborării unei "noi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
neuroanatomiștilor și fiziologilor a existat o tendință opusă celei centrate pe studiul modalităților senzoriale, care a considerat reflectarea senzorială dependentă de activitatea diferitelor structuri ale sistemului nervos central. Inițiatorul acestei tendințe a fost considerat Franz Joseph Gall (1758-1828), medic și anatomist german. El a pornit de la un principiu simplu, după care o multitudine de aptitudini comportamentale au o reprezentare corespunzătoare și precisă la nivelul structurii creierului. S-au efectuat în acest sens mai multe experiențe, care au identificat cu succes, la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
n acela?i timp monumental? ?i senzual?, plastică unui sculptor. �ntr-adev?r, pentru Michelangelo: �Membrele arhitecturii ascult? de acelea?i legi că ?i membrele omului. Cel care n-a fost ?i nu este un bun maestru sculptor ?i mai ales anatomist nu se poate pricepe la a?a ceva�. De fapt, practica artistic? pluridisciplinar? a lui Michelangelo � sculptor, pictor, arhitect � este curent? �n timpul Rena?-terii: Brunelleschi, Bramante, G. Româno s�nt pictori ?i arhitec?i; Michelozzo, Filarete, Di Giorgio Martini
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
prin concurs, un post de medic secundar în chirurgie și a început să profeseze, după ce a fost întâmpinată de dezaprobarea confraților bărbați, care considerau o glumă faptul că o femeie dorește să devină medic chirurg. S-a căsătorit cu celebrul anatomist și antropolog Francisc I. Rainer, întemeietorul Institutului de Antropologie din România. Mobilizată în Primul Război Mondial, cu gradul de maior, a realizat numeroase intervenții chirurgicale prin care a salvat sute de vieți. A condus, concomitent, Spitalele „Colțea”, cel al „Școlii
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
9% la populația de sex masculin și de circa 2% la populația de sex feminin [2]. Acest procent crește la 12% la pacienții în decada șase și șapte care sunt și hipertensivi [2]. ISTORIC Prima descriere a AAA a aparținut anatomistului Vesalius în secolul XVI. După 300 de ani, Cooper este primul care descrie tratamentul prin ligatura aortei abdominale a unui anevrism iliac rupt [3]. La sfârșitul secolului XIX, Colt descrie o tehnică interesantă de introducere a unui ghid metalic în vederea
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
spontană a unor „celule bolnave“ apărute în masa unui ipotetic citoblastem nediferențiat, datorită unor „fibrine alterate“. O teorie cvasiasemănătoare a fost lansată în tratatul lui J. Cruveilhier: Anatomie pathologique du corps humain, 3 vol., 1829-1842, J. B. Ballière, Paris, unde anatomistul și patologul parizian scria: „La phlébite domine toute la pathologie“. Cu alte cuvinte, J. Cruveilhier credea că acolo unde se stabilește o stază genera toare de microtrombuși, aceștia se transformă, lent dar sigur, în celule canceroase. 1.1.2. Teoria
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
elaborat în 1878 de către un alt mare patomorfolog german, Walther Flemming. Rudolf Virchow (1821-1902) a studiat medicina și chimia la Berlin ca bursier la Academia Militară Prusacă. Obține diploma în 1843 și activează ca asistent al lui Robert Froriep (1804-1861), anatomist german, prosector la spitalul Charité din Berlin). În învățământul medical a promovat utilizarea microscopului de către studenți, îndem nându-i să „gândească microscopic“. Ca patolog, descrie celulele leucemice. Acceptă și reia ideea lui Robert Remak, care susținea că oricare celulă provine din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
obârșie grupe de celule embrionare prezente „anacronic“ în viața post-partum. Originea embrionară a unor cancere era de altfel susținută în epocă și de marele fiziolog Johannes P. Müller, astfel că Virchow n-a întârziat să o admită. Jean Cruveilhier (1791-1874), anatomist francez. A obținut doctoratul în 1816 la Paris. În 1825 a devenit profesor de anatomie ca succesor al lui Pierre Augustin Béclard (1785-1825), iar în 1836 primul profesor la catedra de anatomie patologică recent înființată. Cruveilhier și-a câștigat un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a demonstrat că virusul nu are nici un fel de participare etiopatogenică. Dintre sutele de lucrări privind infecția cu virusul Epstein-Barr apărute în deceniul 1966-1976, se disting cele semnate de soții Werner Henle și Gertrude Spingler Henle. Werner Henle, strănepotul celebrului anatomist și patolog de la începutul secolului XIX Jacob Henle, s-a născut în Dortmund, Germania, la 27 august 1919. A obținut titlul de medic în 1934, după studii la universitățile din München și Heidelberg. În 1936 a emigrat în SUA, stabilindu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care compun ciclul celular, dar și fenomenele de tip enzimatic care se desfășoară în interiorul acestuia, unele dintre ele fiind procese de reglare a desfășurării normale a multiplicării. Reamintim aici că prima ediție a celebrei Cellularpathologie a lui Virchow este dedicată anatomistului englez John D. Goodsir (1814-1867) care, înainte de Virchow, a susținut în cartea sa Anatomical and Pathological Observations (1849) că celula este „un centru al nutriției, al cărui nucleu este o sursă permanentă de celule tinere“. În stabilirea principiilor teoriei celulare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a susținut în cartea sa Anatomical and Pathological Observations (1849) că celula este „un centru al nutriției, al cărui nucleu este o sursă permanentă de celule tinere“. În stabilirea principiilor teoriei celulare, o contribuție de esență a adus-o și anatomistul german Robert Remak (1815-1865), care în același timp cu compatriotul său Rudolf Albert von Kölliker (1817-1905) a adus argumente care atestă că absolut toate celulele animale (cu excepția neuronului) se multiplică prin diviziune. În plus, atrăgea atenția că în timpul diviziunii nuclare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]