230 matches
-
o jumătate de oră fiind Întrebat de 2-3 ori despre un mușchi, obținând În final doar nota 7, deci o sporire a notei anterioare cu 50 sutimi. Poate aici este originea Încercărilor de mai târziu de a-i domoli pe anatomiști. Sunt de acord că la Începutul secolului anatomia era “baza științelor medicale”. Cu progresul cunoașterii În ultimul secol al mileniului doi, anatomiștii trebuie să recunoască deplasarea bazei medicale spre structurile văzute doar indirect, spre citologie, genetică și chiar biochimie. Astăzi
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
WILHELM VON WALDAYER (1836-1921), ALBRECHT VON KOLLIKER (1817-1903), FRANZ LEYDIG (1821-1908) și multor slujitori pe altarul morfologiei normale și patologice, a căror operă a constituit principalul izvor de cunoaștere al morfologilor din țara noastră. Opera lor n-a fost străină anatomistului FRANCISC RAINER (18741944), neuropatologului GHEORGHE MARINESCU (1863-1938), histologilor DIMITRIE VOINOV (1867-1951) și IOAN DRAGOI (18741941) al cărui Tratat de Histologie publicat În mai multe ediții mi-a fost un adevărat călăuzitor; morfopatologului VICTOR BABEȘ (1854-1926) și colaboratorului acestuia PAUL RIEGLER
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
funcționale, în special. În absența unor mijloace tehnico-materiale competitive, a contribuit la prepararea și procurarea unor piese anatomice demonstrative, uneori cu participarea studenților, pregătindu-i pentru cercetare. Adept al concepției funcționale de predare a Anatomiei, inițiată și perfecționată de iluștri anatomiști, - Fr. Rainer, Gr.T. Popa, Ion Iancu - , a continuat-o cu metode de studiu originale. A fost cooptat în foruri științifice de prestigiu: U.S.S.M.-Iași, Secțiile Morfologie Normală Patologică, Neurologie, Psihiatrie și Neurochirurgie, Asociația Oamenilor de Știință din România, filiala Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
recuperează personaje din lada de gunoi a istoriei, le urcă în cârca unor personaje stimabile ca într-un Babilon politico jurnalistic. La el, moliile și fluturii se zbat sub același bec. Această joacă morbidă și cinică seamănă teribil cu pasiunea anatomistului german Gunther von Hagens, devenit celebru pentru colecția sa de cadavre conservate și expuse public în poziții care-i înfățișează în activități cotidiene: joacă șah, aleargă sau merg pe bicicletă. Hagens s-a decis în cele din urma să-și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dintre cărțile favorite ale lui Robert Burns). ¶ Sînt descoperite în Germania fosile de oameni preistorici și urși de peșteră aparținînd unei rase dispărute. ¶ R.G. Boscovici propune o teorie atomică ce se bazează pe noțiunea de centru punctual și relații spațiale. ¶ Anatomistul Luigi Galvani descoperă din întîmplare efectul electricității asupra mușchilor unei broaște disecate (pe la 1780 va observa că același efect poate fi cauzat de metale; publică aceste constatări în 1791). ¶ Mor Thomas Gray; Tobias Smollett; Christopher Smart. ¶ Se naște Walter Scott
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Lord Teignmouth între 1799-1804), prin care Jones expert în limba sanscrita va pune bazele filologiei comparate, vor influența profund tematica orientala a școlii romantice (exemple notorii sînt Lord Byron, R. Southey, Ț. Moore, dar, se pare, si W. Blake). Anatomistul italian Antonio Scarpa descoperă labirintul urechii (canalul cohlear îi va fi sugereat lui Blake ideea urcușului de aur auricular: Vala, 6, 250: "Urechile/ Că un urcuș de aur ce șerpuiește-n jur spre ale cerurilor ceruri"). ¶ Franz Anton Mesmer susține
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spontană a unor „celule bolnave“ apărute în masa unui ipotetic citoblastem nediferențiat, datorită unor „fibrine alterate“. O teorie cvasiasemănătoare a fost lansată în tratatul lui J. Cruveilhier: Anatomie pathologique du corps humain, 3 vol., 1829-1842, J. B. Ballière, Paris, unde anatomistul și patologul parizian scria: „La phlébite domine toute la pathologie“. Cu alte cuvinte, J. Cruveilhier credea că acolo unde se stabilește o stază genera toare de microtrombuși, aceștia se transformă, lent dar sigur, în celule canceroase. 1.1.2. Teoria
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
elaborat în 1878 de către un alt mare patomorfolog german, Walther Flemming. Rudolf Virchow (1821-1902) a studiat medicina și chimia la Berlin ca bursier la Academia Militară Prusacă. Obține diploma în 1843 și activează ca asistent al lui Robert Froriep (1804-1861), anatomist german, prosector la spitalul Charité din Berlin). În învățământul medical a promovat utilizarea microscopului de către studenți, îndem nându-i să „gândească microscopic“. Ca patolog, descrie celulele leucemice. Acceptă și reia ideea lui Robert Remak, care susținea că oricare celulă provine din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
obârșie grupe de celule embrionare prezente „anacronic“ în viața post-partum. Originea embrionară a unor cancere era de altfel susținută în epocă și de marele fiziolog Johannes P. Müller, astfel că Virchow n-a întârziat să o admită. Jean Cruveilhier (1791-1874), anatomist francez. A obținut doctoratul în 1816 la Paris. În 1825 a devenit profesor de anatomie ca succesor al lui Pierre Augustin Béclard (1785-1825), iar în 1836 primul profesor la catedra de anatomie patologică recent înființată. Cruveilhier și-a câștigat un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a demonstrat că virusul nu are nici un fel de participare etiopatogenică. Dintre sutele de lucrări privind infecția cu virusul Epstein-Barr apărute în deceniul 1966-1976, se disting cele semnate de soții Werner Henle și Gertrude Spingler Henle. Werner Henle, strănepotul celebrului anatomist și patolog de la începutul secolului XIX Jacob Henle, s-a născut în Dortmund, Germania, la 27 august 1919. A obținut titlul de medic în 1934, după studii la universitățile din München și Heidelberg. În 1936 a emigrat în SUA, stabilindu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care compun ciclul celular, dar și fenomenele de tip enzimatic care se desfășoară în interiorul acestuia, unele dintre ele fiind procese de reglare a desfășurării normale a multiplicării. Reamintim aici că prima ediție a celebrei Cellularpathologie a lui Virchow este dedicată anatomistului englez John D. Goodsir (1814-1867) care, înainte de Virchow, a susținut în cartea sa Anatomical and Pathological Observations (1849) că celula este „un centru al nutriției, al cărui nucleu este o sursă permanentă de celule tinere“. În stabilirea principiilor teoriei celulare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a susținut în cartea sa Anatomical and Pathological Observations (1849) că celula este „un centru al nutriției, al cărui nucleu este o sursă permanentă de celule tinere“. În stabilirea principiilor teoriei celulare, o contribuție de esență a adus-o și anatomistul german Robert Remak (1815-1865), care în același timp cu compatriotul său Rudolf Albert von Kölliker (1817-1905) a adus argumente care atestă că absolut toate celulele animale (cu excepția neuronului) se multiplică prin diviziune. În plus, atrăgea atenția că în timpul diviziunii nuclare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
își încredințează farmecele în timpul verii valurilor rapide, dar noroioase ale Dâmboviței; nu se îngrijorează decât prea puțin de privirile indiscrete; această lipsă de rușine, în plin soare, se poate compara cu inocența primitivă a nimfelor Polineziei. Un medic francez, mare anatomist, foarte mare amator de arte plastice, își luase obiceiul, în anotimpul termal, să coboare râul într-o barcă mică; o excursie plină de pericole; albia e îngustă, sinuoasă, stingherită de trunchiuri de arbori și de ierburi; cursul e vijelios. Dar
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
9% la populația de sex masculin și de circa 2% la populația de sex feminin [2]. Acest procent crește la 12% la pacienții în decada șase și șapte care sunt și hipertensivi [2]. ISTORIC Prima descriere a AAA a aparținut anatomistului Vesalius în secolul XVI. După 300 de ani, Cooper este primul care descrie tratamentul prin ligatura aortei abdominale a unui anevrism iliac rupt [3]. La sfârșitul secolului XIX, Colt descrie o tehnică interesantă de introducere a unui ghid metalic în vederea
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
în același mediu închis ajung, după câteva luni, să aibă menstruația în aceeași perioadă. Nu se știu încă prea multe lucruri despre acest organ, dar pare din ce în ce mai evident faptul că joacă un rol esențial în dorința sexuală. O echipă de anatomiști americani a arătat că anumite substanțe chimice care provin din piele și, mai ales, din zone bine definite ale trupului - în special subsuorile și organele genitale - provoacă semnale electrice în organul vomeronazal al omului adult. Aceste substanțe foarte inodore nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cu o anume intenție rămân totuși atât de departe de așteptări cu totul legitime pentru oricine acceptă această presupoziție. La începuturile cercetării mai sistematice a formelor vieții, bunăoară ale corpului omenesc, încă nu exista conștiința acestei dificultăți. J. Fernel, un anatomist din secolul al XVII-lea, susținea că trupul omului este „forma supremă și cea mai perfectă dintre toate formele sublunare“. Încă în 1840, un contemporan mai vârstnic al lui Darwin, Amboise Paré, scria că anatomia conduce în mod direct „la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fie îndelung cântărită și verificată înainte de a fi supusă judecății celor avizați. Aceasta era o convingere susținută de considerații care nu sunt evidente pentru cititorul de azi. Istoricii biologiei semnalează că unii dintre cei mai de seamă naturaliști ai epocii, anatomiști, zoologi și botaniști, păstrau distanță față de ideea evoluției, iar rezervele lor au fost întărite de discuțiile pe care le-a stârnit apariția, în 1844, a cărții lui Robert Chambers Vestiges of the Natural History of Creation. În tradiția filozofiei naturii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se exprima foarte precaut. El spunea că ar fi o exagerare să se afirme că teoria este adevărată; ea trebuie socotită drept un instrument valoros pentru continuarea cercetării. Mulți naturaliști cu o bună reputație din Anglia, ca geologul Adam Sedgwick, anatomistul Richard Owen sau entomologul John Murray, s-au exprimat categoric împotriva teoriei. Cunoscutul sistematician american de origine elvețian Louis Agassiz nici măcar nu s-a obosit s-o examineze în mod serios. Iar istoricul și filozoful științei William Whewell, o cunoștință
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mai multe explicații: temperamentul activ, înclinat spre risc și decizii prompte, fascinația actului operator, sugestionarea și cupiditatea (s-o luăm ca excepție). Oricare ar fi motivația, chirurgul trebuie să întrunească mai multe calități: să fie un bun clinician și bun anatomist, să cunoască fiziologia și fiziopatologia, să aibă manualitate, calități de experimentator, bun prezentator, didact și maestru în expuneri. În chirurgie, vocația se câștigă în servicii de specialitate, în sala de operații, la patul celui internat. Vocația nu trebuie confundată cu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și au început să se înmulțească pe fața pământului. Evoluția medicinii și chirurgiei a fost influențată de caracteristicile societății umane la care ne raportăm indiferent dacă este în discuție lumea antică, perioada renascentistă, începuturile lumii moderne sau perioada contemporană. Marii anatomiști ai Renașterii au avut un rol important în practicarea ulterioară a chirurgiei (Vesalius, Da Vinci, Fallopio). Ieșirea practicilor medicale de sub influența bisericii a permis organizarea medicilor în bresle și apariția învățământului chirurgical. Anestezia (1847) și asepsia - antisepsia (1867) (Semmelweis, Lister
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Galen, care a dominat medicina secolului II. El practica disecții pe maimuțe și atribuia elemente anatomice omului. Practica chirurgia doar legat de îngrijirile gladiatorilor și sclavilor. A subliniat obligația unei bune observații a pacienților, a sugerat practicarea experimentului. Herofil, mare anatomist al Antichității, spunea cu trei secole înainte de era noastră: "mai presus de toate, medicul trebuie să cunoască limitele puterii sale pentru că numai acela care știe să distingă posibilul de imposibil este un medic bun". Adevărul acesta este valabil și astăzi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și teatru (Comedii captivante"). JOHN KEATS (1795 -1820) "Frumosul, adevărul una sunt E tot ce știu și-i de știut pe acest pământ..." (poemul Endymion). Unul dintre marii romantici englezi a obținut diploma de chirurg sub îndrumarea lui Astley Cooper, anatomist și chirurg ilustru al vremii. Era un practician talentat, dar o fire marcată de o sensibilitate deosebită. În urma unui accident (a secționat o arteră, bolnavul murind datorită hemoragiei) renunță la chirurgie dedicându-se în exclusivitate poeziei. Creația sa poetică va
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un articol din anii '70, Ťdetractor amabil al inefabiluluiť, neînțelegînd că frigiditatea sa analitică nu-i decît o aparență și că, de fapt, el se opunea impresionismului post-călinescian. La seminarii, încerca să ne acomodeze
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
în planșele sale ilustre, Vessalius, marele flamand, îi hărăzea o lectură coerentă sub denominația Fabrica corporis humani. Termenul, de proveniență latină, de utilizare inteligibilă în evocările picturii italiene, trimitea deopotrivă spre construcțiile de fantezie ce răsăreau ornamental în parcuri peisagere. Anatomistul îl putuse afișa emblematic, deoarece, de la antici, de la Vitruvius, se răspîndise ideea că edificiul trebuie să asculte, și el, de acea perfectă corespondență reglînd modular proporțiile comensurabile ale membrelor, hotărînd noima geometrică a trupului uman. De la atare conivență compozițională privind
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
răspîndindu-se în toată România. Lista neologismelor introduse de Conachi este pe cît de întinsă, pe atît de pitorescă. În doar cîteva pagini, întîlnim: armonie, satelit, politică, titlu, plan, pont, menută, irou, idee, espaniol, gheneralnic, reguli ordinare, rezon, morală, elementuri, enstenct, anatomist, compas, calcul, comploturi, atomon, prințipion, natură, matematică, escepție, delicatiță, amurezat, milanhonie, invalid, scheletru etc. Poetul poseda geniul involuntar de a-și plasa neologismele în contexte neaoșe, oferind versurilor sale o culoare intensă și o inepuizabilă capacitate de a fi parodiate
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]