305 matches
-
ariei de fenomene ce urmează a fi cunoscute; 2 elaborarea chestionarului, adică a Întrebărilor la care urmează să răspundă cei supuși cercetării; 3 tipul de răspuns pe care Îl așteptă. În funcție de datele pe care vrea să le culeagă de la cel anchetat (fapte, opinii, motivații, Întrebările pot fi: factuale, de opinie, de motivație. Cercetătorul / anchetatorul trebuie să se ferească În formularea Întrebărilor, de a cădea În una din greșelile: - formularea unor Întrebări suficient de specifice, mai ales când se cer răspunsuri specifice
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
se schimbă regimul, de asemenea sunt proscris pentru că am fost aghiotantul lui Dej, așa că viața mea este terminată!" C. I.: Deci, era conștient de asta. S. Ț.: Sigur că da! Dar erau mulți anchetatori care s-au întâlnit cu foștii anchetați! Ziceați că nu exista solidaritate între deținuți!? Păi nu putea să fie și, în afară de asta, problema este că oamenii sunt lași, nu au demnitate și nu țin la demnitatea lor de oameni, asta este marea mea durere. C. I.: Am
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
întreba: "Ei, domnule, te-ai gândit să spui adevărul?" "Care adevăr, domnule anchetator?" " Adevărul despre crimele pe care le-ați săvârșit și le-ați plănuit voi". Cam în felul acesta începea ancheta. C.I.: Scopul anchetei era să coroboreze declarațiile celor anchetați astfel încât să dovedească că sunteți un grup organizat... D.V.: Bineînțeles, să aibă pe cine condamna, să arate că Securitatea din Iași este apărătoarea demnității poporului român și a noii ordini sociale. C.I.: Deci, anchetatorii nu căutau adevărul, ci voiau să
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un "oraș moldovenesc" spre Capitală și invers. O telegramă memorabilă este cea semnată de avocatul Costăchel Gudurău: "Onor. prim-ministru,/ București/ Directoru prefecturii locale Raul Grigorașcu insultat grav dumnezeu mami și palme cafinè central. Amenințat moarte. Viața onorul nesigure. Rugăm Anchetat urgent faptu". O altă telegramă amenință că "Procoror lipsește oraș mănăstire maici chef". Într-o telegramă adresată M. Sale Regelui, Iordăchel Gudurău denunță pe "Bandiți regimului acest secol lumină bagiucurind constituția". Dintr-o altă telegramă aflăm că împricinații "Pupat toți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Militar București la zece ani temniță grea, sub acuzația de a fi fost „filosof extremist”, promotor al mișcărilor „de tip naționalist”. Cercetarea civilizației tradiționale sătești însemna pentru acuzatorii săi „negare a importanței mișcării muncitorești”. În 1984, va fi din nou anchetat și bătut crunt de către Securitate, care îi confiscă șapte manuscrise. Este, între 1965 și 1978, consultant științific la Institutul de Etnografie și Folclor din București. A fondat, în 1935, împreună cu Dumitru C. Amzăr, Ion Ionică și I. Samarineanu, revista „Rânduiala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
depus mărturie despre Gulagul românesc în Amfiteatre și închisori (carte de sertar, publicată postum în 1991) și în volumul mult mai amplu Mărturii asupra unui veac zbuciumat (2002). Cunoscând direct tortura și umilințele practicate în temnițele comuniste, psihologul Nicolae Mărgineanu (anchetat dur și maltratat pentru a fi fost, în ficțiunea croită de Securitate, „agent al serviciului american de spionaj”, întrucât fusese bursier al Fundației Rockefeller, și condamnat în așa-numitul lot al Marii Finanțe) a dat probabil cea mai fină analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
anchetatori, pentru a obține declarațiile pe care le voiau? Nu știu la ce te referi! Vă vom lua nevestele, vă vom lua fetele și le vom face curvele noastre, pe voi vă vom ucide și vă vom lichida. Iar cei anchetați ar fi urmat să spună: „Bine faceți, să trăiți, sărut mâna stăpâne!”. Nu ne cereți asta? * Uneori mi se fixa o întâlnire în oraș, într-un punct, la care ofițerul nu venea. Eu eram obligat să-l înștiințez a doua
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Între timp s-a întâmplat povestea cu Mihalache, cu fuga dă la Tămădău, și lucrurile s-au înăsprit... Prin urmare am fost arestat din nou într-o noapte, în ’49, dus la Securitate aici la Râmnicu Vâlcea, apoi la Craiova, anchetat și condamnat. Am stat deci în libertate din ’47 până în ’49. A doua oară pe ce motiv v-au arestat? Ca reacționar... Fusesem membru P.N.Ț... Pe condamnare scria „uneltire contra ordinii sociale”. Am fost reținut atunci într-un lot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
decis să treacă în Berlinul de Vest și să rămână în mult hulitul Occident. Gestul a provocat stupoare și un nou val de anchete în lumea literară 27. Familia i-a fost arestată și supusă unor interogatorii prelungite. Printre cei anchetați s-au numărat și fosta soție, Henriette Yvonne Stahl, și poetul Ion Vinea. Din declarațiile date de Henriette Yvonne Stahl reieșea că Petru Dumitriu era un "talent mediocru, dar plin de ambiție pentru a reuși ca scriitor"28. Textul interogatoriului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
moarte și executați. La Începutul anului 1953, au fost Îndepărtate din conducerea PC din Ungaria numeroase figuri politice marcante de origine evreiască. În iulie-august 1952, un grup de peste 100 de renumiți inte lectuali evrei din URSS au fost arestați și anchetați ; 13 dintre ei au fost executați. În această atmosferă de teroare, la 13 ianuarie 1953, mai mulți renumiți doctori evrei au fost acuzați În presa de partid că i-ar fi asasinat pe unii membri ai conducerii URSS (printre care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pius al XII-lea l-a numit Episcop de Iași; a fost consacrat ca episcop pe 05.04.1948 în București. Din 1949 a fost numit și administrator apostolic al Arhidiecezei de București. La 26.06.1949 a fost arestat, anchetat și torturat bestial la București și Sighet, unde s-a și stins, creștinește, la 10.12.1951. Prin puterea exemplului său, Episcopul îi învăța pe toți că „mântuirea noastră stă în rugăciune”, „cine se roagă se mântuiește” (Sf. Alfons M.
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Stelian, Florentin Cernăianu, nu a fost acuzat de nimic contra comuniștilor, acesta „fiind inițiat mai mult” în reprimarea legionarilor. Un alt șef al Grupei I-a, Ion Taflaru, a fost și el acuzat de aceleași vini, plus „jefuirea” caselor celor anchetați. Comisarul Ion Prunescu, adjunctul lui Taflaru, s-a făcut vinovat de supravegherea activităților de anchetare (torturi, anchete, controlul pe teren), iar după 23 august 1944 a distrus arhiva Grupei I-a împreună cu toate obiectele și materialele compromițătoare găsite la percheziții
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
o singură excepție, respectiva familie a fost găzduită peste tot În condiții normale. După câteva săptămâni, cercetătorul a adresat acelorași patroni de hotel un chestionar, cerându-le să răspundă la Întrebarea: „acceptați clienți chinezi În hotelul dumneavoastră?”. 90% dintre cei anchetați au răspuns negativ. Pornind de la acest experiment, La Piere a dezvoltat distincția teoretică dintre prejudecată, ca atitudine și tendință, și discriminare, ca și comportament efectiv (exemplu citat după Serge Moscovici (coord.), Psychologie sociale..., ed. cit., pp. 451-452). Este cazul patronului
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sale. Unii sunt amenințați că, o dată puși în libertate, vor fi accidentați de mașini ale Securității. Un registru aparte în amenințările anchetatorilor a fost acela scatologic, victimele fiind proiectate ca deșeuri, rebuturi și avortoni ai societății. Prin prisma acestei proiecții, anchetații erau umiliți și batjocoriți, astfel încât să-și piardă respectul de sine. „Mai bine se pișa mă-ta decât să te facă pe tine! Mă, lepădătura societății!” (Arsene, 1997, p. 170) sau „fac pe tine și nu știe nimeni!” (Oprea și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu fie cunoscuți de victime (pentru a nu fi recunoscuți mai târziu și nici înduioșați de acestea). S-au remarcat 22 de anchetatori-torționari (Arsene, 1997, vol. 1, p. 312). Nu toți arestații au fost torturați; majoritatea, însă, da. Un minor anchetat în lotul brașovean îi descrie pe anchetatorii-torționari ca fiind „mascați” și „veseli” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 59)! Se poate, într-adevăr, ca în anumite cazuri torționarii să fi dorit să-și protejeze identitatea; cât despre „veselia” lor, aceasta era
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
genuflexiuni, să stea într-o mână, să sară ca broasca... Unii protestatari au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți, sau chiar ținuți în pielea goală, în frig. Bătaia cu bastonul de cauciuc a fost tortura cea mai practicată. Unui anchetat bănuit că ar fi purtat steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă și semnificând aici tocmai revolta împotriva comunismului) îi sunt schingiuite mâinile intenționat, întrucât acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă și semnificând aici tocmai revolta împotriva comunismului) îi sunt schingiuite mâinile intenționat, întrucât acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau gândite în mod specific. Un anchetat este lovit cu capul de birou, întrucât anchetatorii considerau că de acolo venea „răul”. Altuia i se smulge păr din cap cu un clește metalic (Arsene, 1997, vol. 2, p. 154). Loviturile la cap urmăreau să distrugă creierul cel „rău
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de bătut” (Arsene, 1997, vol. 1, p. 141); probabil că Securitatea avea în dotare și aparatură pentru tortura electrică. Una dintre victime a conchis, de altfel, că torționarii experimentau schingiuiri pe care, probabil, le văzuseră în filme. Câțiva dintre foștii anchetați au murit la puțini ani după evenimente, chiar din pricina sechelelor torturii efectuate în timpul anchetei. Nu toți protestatarii au fost copleșiți de schingiuiri. Unii dintre ei, excesiv maltratați, au amenințat că vor muri împreună cu torționarii lor: „Mor eu împușcat, dar moare
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor se realiza prin supunerea lor unui tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-au întors hainele pe dos, ca să se îmbrace cât mai greu. Trebuia, uneori, să nu existe nici o noimă în presiunea psihologică la care era supusă victima. Tot ca strategie a aparatului de represiune care miza pe un efect
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în mod intenționat la dezumanizarea arestaților prin identificarea lor ca oameni-număr, fără nume, urmărindu-se anihilarea lor ca identitate, precum și prin legarea lor cu lanțuri la mâini și la picioare, tot pentru efectul psihologic (în arestul din București). Unora dintre anchetați le-a albit părul din pricina stresului. Alții au declarat mai târziu că, dacă ancheta a fost un coșmar previzibil, post-ancheta și-a avut rolul ei de tortură psihologică infinită: „Îmi era frică și să merg pe stradă” (Oprea și Olaru
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
noiembrie 1987”, foștii protestatari recunosc în unul dintre colegii lor de asociație o victimă care acceptase colaborarea cu anchetatorii-torționari și „piteștizarea”. Potrivit declarației sale, fusese într-atât de maltratat, încât acceptase să devină (la cererea autorităților punitive) bătăuș al celorlalți anchetați. Individul respectiv a recunoscut el însuși toate acuzațiile (inclusiv termenul de „unealtă a securiștilor”), relatându-le colegilor săi felul în care fusese chinuit și mai apoi cum chinuise el însuși pe alții (Arsene, 1997, vol. 1, pp. 303-305). Individul respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
istorieitc "Declarațiile false și cosmetizarea istoriei" În urma anchetei dure, mulți protestatari au fost siliți să semneze declarații false, pentru a evita tortura ritualică. Angajamente de colaborare cu Securitatea nu au fost semnate; dar, în finalul cercetării și înaintea procesului, toți anchetații au semnat documente prin care se angajau să nu se mai revolte împotriva partidului sau a lui Ceaușescu, în caz contrar urmând să fie rejudecați și încarcerați. Majoritatea victimelor au sfârșit prin a scrie declarațiile dictate sau chiar redactate de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
că vor fi aruncați din tren sau că vor pieri printr-o altă modalitate violentă, de preferință o lovitură în cap (Arsene, 1997, vol. 2, p. 138). Unele dintre soțiile deportaților sunt timorate și șantajate să divorțeze. Mulți dintre cei anchetați și deportați sunt, oricum, depresivi după tot contextul violent prin care trecuseră. O femeie anchetată ajunge chiar la psihiatrie. Un fost protestatar mărturisește că în perioada deportării devenise mut, nu mai vorbea cu nimeni de frică să nu mai suporte
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se vor referi la mișcarea lor ca la o „revoluție”, „insurecție”, „demonstrație”, „grevă”, „manifestare populară”, „revoltă muncitorească”; alte voci consideră că ecourile revoltei de la Brașov au depășit situația reală, au exagerat-o. Unii dintre mărturisitorii și participanții activi la revoltă, anchetați și deportați ulterior, vor declara, după 1989, că nu sunt siguri că ar putea reedita curajul din 1987. Mulți dintre ei au recunoscut că protestaseră fiindcă le ajunsese „sărăcia la os”, dar și fiindcă doreau un viitor mai bun pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un document oficial păstrat în arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care le împarte în patru mari categorii: 1. folosirea bătăii, a subalimentației prelungite și a torturii, în scopul obținerii unor declarații acuzatoare; 2. presiuni morale pentru a constrânge anchetații să declare ceea ce li se impunea; 3. falsificarea unor declarații date de cei anchetați și folosirea unor scrisori plastografiate pentru a obține recunoașterea unor fapte; 4. redactarea unor declarații în lipsa anchetaților sau consemnarea unor răspunsuri ireale, pe care anchetații erau
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]