254 matches
-
cu degetele celor două mâini, plăcuțele de alamă fiind puse în rezonanță și printr-o mișcare de scuturare. Diametrul tar-ului este de aproximativ 20 cm. Împreună cu luth-ul și rebab-ul, tar-ul formează osatura formației tipice a muzicii andaluze. Rolul acestui instrument de percuție în cadrul orchestrelor de tip nouba este extrem de important, el fiind singurul capabil să execute formulele ritmice de acompaniament, specifice fiecărei părți din cadrul unei suite. De altfel, el este folosit numai ca instrument de acompaniament și
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
celei utilizate la rebab. În ultima jumătate a sec. XX s-a trecut la poziția normală, sub influența muzicii europene și a marilor ansambluri de muzică clasică. În ziua de astăzi, vioara face parte integrantă din orchestra de muzică arabo andaluză în toată Africa de Nord, fiind considerată regina instrumentelor, substituind într-o mare măsură rebab-ul, care continuă să subziste datorită timbrului său tradițional specific. Comportament și tehnici performative Diferite tehnici performative sunt încă în uz pe teritoriul Africii de Nord și
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
creații instantanee. În cadrul culturii muzicale arabo-andaluze, istihbar este cea mai veche formă de improvizație, prezentă de altfel în totalitatea repertoriilor ce se regăsesc astăzi în țările Africii de Nord. Istihbar este considerat a fi singurul tip de improvizație de origine andaluză pură, ale cărui forme incipiente se regăsesc încă de la primele creații de tip nouba. Improvizațiile sunt realizate de către instrumentele cordofone, cum ar fi luth, vioară, violă sau kwitra. Linia melodică a instrumentului solist este acompaniată în surdină de către celelalte instrumente
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
tehnice și artistice ale solistului. O variantă extinsă a improvizației istihbar este denumită taqsim. Acest tip de improvizație este specific și originar din zona Orientului Apropiat și are caracteristicile unui solo instrumental cu un caracter virtuoz pronunțat. În muzica arabo andaluză, taqsim-ul a pătruns ca o extensie a improvizației istihbar, conferind instrumentiștilor posibilități de exprimare mult mai ample și mai evoluate. În cadrul taqsim-ului se pot explora posibilitățile tehnice și sonore extreme ale instrumentelor, se pot efectua inflexiuni la moduri - sau chiar
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
În acest sens, cercetătorul orientalist Christian Poché subliniază : „le XXe siècle est par excellence le siècle de la musique arabo andalouse : jamais ce répertoire n’a été autant joué, enregistré, sondé, discuté, analysé” [secolul XX este prin excelență secolul muzicii arabo andaluze : niciodată acest repertoriu nu a fost atât de mult cântat, înregistrat, cercetat, discutat, analizat] <footnote Christian Poché, La Musique arabo-andalouse, p. 127. footnote>).
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Calul andaluz ("Pura Raza Española" sau "cal spaniol") este una dintre cele mai pure și mai vechi rase de cai. Face parte din grupa cailor iberici, respectiv a celor baroci și provine din regiunea spaniolă Andaluzia. Profilul clasic al acestui cal este
Andaluz (cal) () [Corola-website/Science/299201_a_300530]
-
grațios, și totodată musculos. Din cauza simetriei echilibrate a proporțiilor sale nobile, care se apropie de perfecție, a fost folosit secole la rând de sculptorii europeni ca model pentru sculpturi ecvestre. Din cauza aspectului său impresionant și a aptitudinilor excepționale de dresaj, andaluzul (la fel ca și calul frizian) apare în multe filme , precum Gladiatorul, Masca lui Zorro sau Stăpânul Inelelor. În ciuda dimensiunilor sale medii, este un animal puternic. Strămoșul său (calul iberic) a fost folosit de Alexandru cel Mare și de Romani
Andaluz (cal) () [Corola-website/Science/299201_a_300530]
-
membrii fostelor comunități arabo-musulmane s-au îndreptat spre nordul Africii, alăturându-se valurilor anterioare de exilați. Arta muzicală arabo-andaluză Deși există încă din sec. X d.Hr., muzica arabo-andaluză nu a fost întotdeauna definită prin această sintagmă. Astăzi, muzica arabo- andaluză desemnează un repertoriu de piese muzicale și poeme, originare din Al-Andalus. Înțelegem aici prin Al-Andalus atât granițele geografice ale teritoriului iberic dominat de arabi, cât și delimitarea temporală a acestei dominații, începând cu anul 711 și până la căderea Granadei, în
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Muzica adusă din Al-Andalus începe să sufere influențele diverselor culturi, adaptându-se treptat noilor cerințe impuse de condițiile acestei societăți diferite. Astfel, când un nou val de exilați spanioli debarcă pe teritoriul african, aceștia nu mai aduc cu ei muzica andaluză pe care exilații anteriori o cunoșteau - dat fiind faptul că dezvoltarea și transformarea genului muzical arabo-andaluz a continuat pe teritoriul spaniol. În plus, muzica comunităților deja instalate în Africa are de asemenea un alt aspect, diferit de cel din momentul
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
la care se adaugă Saragoza și Murcia. Cele mai multe exemple de continuitate ale artei muzicale arabo-andaluze în Africa de Nord le găsim pe teritoriul Marocului și Algeriei. Aici s-a refugiat marea masă a comunităților de exilați, formând o adevărată diasporă a culturii andaluze. Până în ziua de astăzi există enclave și comunități relativ închise, ce și-au păstrat tradițiile și muzica, putându-se chiar vorbi despre o oarecare nostalgie a trecutului. Problematica transmiterii și a notației muzicii arabe Încă din perioada preislamică, muzica practicată
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
1881, Malaga - d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes) a fost un artist plastic spaniol. Picasso nu s-a putut mulțumi în viață cu un singur rol. Va juca multe, reale și imaginare, dar pe toate cu aceeași pasiune. A fost andaluz și catalan, spaniol și francez. A fost un copil genial, la Paris un străin "iresponsabil", din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soț și tată. Dar mai presus de orice, a fost cea
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
Carte de poeme"”), operă scrisă sub influența lui Rubén Darío, Antonio Machado și a lui Juan Ramón Jiménez; are ca temă dragostea imposibilă, care înseamnă o condamnare la suferință. Epoca de maturitate Începe cu „"Poema del cante jondo"” („"Poema cântului andaluz"”) (1931), care, prin intermediul unității tematice, formale și conceptuale, precum și a manierei de exprimare a sentimentelor, datorată parțial inspirației folclorice, reprezintă lirica neopopularistă a Generației lui 27. În „"Primeras canciones"” (1927) și „"Canciones"” (1936) utilizează ambele forme : cântec și romanță. Temele
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
a sentimentelor, datorată parțial inspirației folclorice, reprezintă lirica neopopularistă a Generației lui 27. În „"Primeras canciones"” (1927) și „"Canciones"” (1936) utilizează ambele forme : cântec și romanță. Temele timpului și a morții sunt reprezentate prin intermediul zorilor zilei, a nopții, a orașului andaluz și a peisajelor selenare. Moartea și incompatibilitatea morală dintre lumea țiganilor și societatea burgheză sunt temele principale abordate în „"Romancero gitano"”. Se remarcă unele procedee specifice liricii populare, precum și influența compozitorului Manuel de Falla. Nu este vorba de o operă
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
și de tradiția spectacolelor de păpuși. Creația dramatică a lui Lorca poate fi grupată în patru categorii : farse, comedii „"nereprezentabile"” (conform autorului), tragedii și drame. Dintre farsele scrise între 1921 și 1928 se remarcă „"La zapatera prodigiosa"”, în care atmosfera andaluză ajută la intensificarea conflictului cervantesc între imaginație și realitate, precum și „"Amor de don Perlimplín con Belisa en su jardín"”, un ritual complex de inițiere în dragoste, care anunță dramele „nereprezentabile” din 1930 și 1931, anume „"El público"” și „"Así que
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Lost Highway, si Billy Ray Cyrus în Mulholland Drive. Lynch însăși apare în The Amputee, Dune, Twin Peaks, si Twin Peaks: Fire Walk With Me. A jucat și într-o scenă suprimata din Lost Highway. Lynch a declarat că Câinele Andaluz ca având o influență majoră asupra stilului sau. Lynch a fost căsătorit de trei ori: #Mary Sweeney, (un fiu Riley Lynch) În ciuda focusului sau exclusiv asupra Americii, Lynch, ca și Woody Allen, are o mare audiență în Franța; INLAND Empire
David Lynch () [Corola-website/Science/303045_a_304374]
-
a rămas romană până la invazia scurtă a vandalilor și alanilor din secolul al V-lea, urmată de regatul permanent al vizigoților. Compozitorul de la începutul secolului al XX-lea Manuel de Falla a scris o "Fantasia Baetica" pentru pian, folosind melodii andaluze.
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
Abū Bakr Muḥammad Ibn Yaḥyà ibn aș-Șă’ikh at-Tūğībī Ibn Băğğa Al- Tūğībī (n. cca. 1106 - d. 1138), cunoscut în latina medievală sub numele de Ibn Băjjah sau Avempace, este unul din reprezentanții de seamă ai intelectualității andaluze, alături de Ibn Tufayl, Ibn Rușd (Averroes) sau Ibn Arabi. Este considerat de către Ibn Khaldun egalul lui Averroes pentru Ocidentul musulman și al lui al-Farabi pentru Orient. Despre viața și opera sa se cunosc puține informații, consemnate de doi dintre discipolii
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]
-
patrii" . Ibn Bajja (re)valorifică, în spiritul tradiției culturale a vremii, filosofia greco-latină, evidențiindu-se astfel ideea platoniciană potrivit căreia intelectul poate descoperi adevărul prin el însuși. Reflexe ale lucrării " Felul de a fi al Singuraticului" se regăsesc la filosofi andaluzi, cum ar fi Averroes sau Ibn Tufayl în romanul Hayy bin Yaqzan. Fragmente din opera "Felul de a fi al Singuraticului" ("Tadbīr al mutawaḥḥid") au fost traduse în limba română de Grete Tartler în lucrarea "Înțeleptul Singuratic". București: Editura Humanitas
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]
-
istoriilor cu gangsteri și chiar se îmbrăca după tipicul lor, ca să fie luat drept cineva ce avea legătură cu periculosul Druccis sau cu Marele Hayes Hubacek: o pălărie de tip care învârtește milioane, costum strâns pe corp, cămașă în stil andaluz, închisă până la gât și purtată fără cravată, pantofi de șmecher, cu vârful ascuțit, cum poartă codoșii, lustruiți cum sunt pantofii unui dansator de tango; se proptea cu putere pe tocurile lor de piele. Părul lui Dingbat era violent, strălucitor, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
intervină codul onoarei (care-l obligă pe bărbatul ce a sedus o femeie să-i asigure existența). Alții pun pe seama tropicelor ceea ce numim pasiune. Or, asta sună la fel cum l-am explica pe Don Juan prin faptul că e andaluz, dintr-o regiune unde femeile nu așteptau decât să fie cucerite. N-am avut prilejul să mă lămuresc, mai bine, ce loc are dragostea în gândirea mexicană, dar îmi închipui că, într-o țară care a adus pictura în stradă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
face elogiul luxului, îl critică pe Fenelon pentru bucatele sărăcăcioase din Itaca, jalnică idilă. Fiecare are Itaca lui. Pentru poetul Rafael Alberti, un nostlagic al peisajelor luminoase din Cadix (care îi inspiră poemul Mar y Tierra, peisajul mediteraneea evocă pământul andaluz. " Am avut pentru moment impresia că mă găsesc la Corfu, această însula greacă pe lângă țărmul căreia a mers Ulise în drumul său către Itaca. Am văzut acolo o mănăstire al cărei var era la fel de alb ca cel de aici cu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aici cu deosebirea că una strălucea pe vărful muntelui în timp ce aceea de la Rabida era situată pe un povârniș, la confluentul lui Rio Tinto cu Odiel, aproape de mare, zidurile și proporțiile ei divine o făceau să semene cu o mare fermă andaluză sau cu o frumoasă casă țărănească cu ferestrele ei asimetrice, acoperișurile ei roșiatice și chiparoșii armonioși care dominau gardul. Grație delicată și unică, pescăruș alb așezat în fața oceanului, părând gata să plece pe mare, urmând soarele, către lumina neconoscutului! Doar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
extrem-orientale, la mijloacele specifice universului muzical. I.2. La soirée dans Grenade (Seara în Grenada) Manuel de Falla aprecia în mod deosebit autenticitatea inspirației acestor pagini muzicale, considerând a fi impregnate de cea mai concentrată și rafinată atmosferă a tărâmurilor andaluze. În pofida mărturiilor biografice ce atestă faptul că Debussy nu ar fi vizitat niciodată Spania, intuiția sa de geniu scoate la iveală un întreg caleidoscop de imagini, ce reușește să proiecteze cu veridicitate spațiul maur, cu atmosfera sa languroasă și senzuală
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
precum Minstrels sau La sérénade interrompue (caietul întâi de Preludii). Apelul lui Debussy la expresia a două simboluri tradiționale repetiția insistentă a ritmului de habaneră și ostinato-ul intervalic de cvintă perfectă ne introduce într-o veritabilă atmosferă a spațiului andaluz. La nivel interpretativ, discursul celor 16 măsuri introductive prezintă un pericol considerabil în circumstanța opțiunii interpretului pentru un nivel de tempo impropriu caracterului aferent acestei piese. Astfel, în numeroase versiuni interpretative se remarcă o tendință neadecvată în sensul augmentării valorii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
continuânduși existența într-o fază latentă. Ipostaza finală a temei maure Mouvement de début (mișcarea de început) - dobândește în senzualitate, precum și în lascivitatea expresiei, imaginea sonoră conturând tabloul unei nopți toride cu parfumuri grele, în care visele misterioase ale nopții andaluze se spulberă în negura întunericului (En allant se perdant - pierzânduse). În plan interpretativ, textura rarefiată a finalului solicită în mod imperios menținerea pulsului de habaneră, astfel încât, în pofida procesului destrămării progresive a imaginii, și implicit a trenării nivelului agogic, ritmul să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]