253 matches
-
orașului Fès se înșiruiau cât vezi cu ochii dealuri presărate cu nenumărate case din cărămidă și din piatră, adesea împodobite, la fel ca la Granada, cu plăci de faianță. — Acolo, pe câmpia străbătută de ued1, este inima orașului. La stânga, malul Andaluzilor, întemeiat cu secole în urmă de pribegi din Córdoba; la dreapta, malul celor din Kairouan, având în mijloc moscheea și școala Karauiyinilor, clădirea aceea mare cu olane verzi, unde, cu voia Domnului, vei primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și oamenii lui aveau misiunea de a patrula pe acel drum, infestat de briganzi de când andaluzii debarcau, corăbii întregi, la Melilla. De obicei, adăugă el pe tonul cel mai banal, călătorii se trezesc cu beregata tăiată, iar catârgiul vine să-și ia înapoi animalele și partea de pradă ca i-a fost lăsată. Potrivit ofițerului, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când debarcase Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum un cartier al lor unde viața era rânduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât nu puteai ajunge până acolo fără să lipăi printr-o băltoacă de noroi. Când ne-a propus casa asta, el ne-a explicat că era locuită de un negustor andaluz care se hotărâse să meargă să se așeze în Cetatea cea Mare a Constantinopolului, spre a-și desfășura acolo activitatea. Realitatea era însă foarte diferită, după cum aveau să se grăbească vecinii să ne aducă la cunoștință: predecesorul nostru, veșnic bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș ca și răul era însă zvonul care-l însoțea. Oamenii din oraș șușoteau că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate de evrei și de nevestele lor; care, la rândul lor, îi acuzau pe castilieni, pe portughezi, uneori chiar pe marinarii genovezi sau venețieni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
devenea o vină abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii, și alții erau adesea andaluzi, prosperi și libertini. Salma însăși nu uita să-și modifice mersul când trecea prin locul de formă pătrată unde se afla piața de flori, nu atât din cucernicie cât dintr-o legitimă grijă de respectabilitate. Băgasem de seamă în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate astea, Harun însuși avea să mi-l amintească, peste ani, în cuvinte ce aveau să mi se întipărească pe veci în minte. * * * Spre sfârșitul acelui an, s-a întors din lunga-i preumblare unchiul meu. De îndată ce au aflat vestea, andaluzii din Fès au sosit în grupuri succesive, spre a-i asculta istorisirea și a cunoaște rezultatele misiunii. A povestit în amănunt despre călătoria sa pe mare, cu teama de naufragiu și de pirați, despre cum îi apăruse Constantinopolul, despre palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
verii, într-o livadă de măslini pe drumul spre Meknès. Tatăl meu hotărâse ca eu să-l însoțesc, împreună cu Warda și cu Mariam, într-o călătorie în interiorul țării. Tot mai căuta terenuri pentru luat în arendă. Intenționa, cu ajutorul unor agronomi andaluzi pe care îi cunoștea, să dezvolte culturi care erau puțin și, mai cu seamă, prost practicate pe pământ african, mai ales dudul alb pentru creșterea viermelui de mătase. Mi-a vorbit, cu sumedenie de amănunte, de o vastă încercare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a pus să i se clădească un palat și a început să se ocupe de tot soiul de afaceri. Lacom, nemilos, dar extrem de dibaci și veșnic în căutare de ideii ingenioase. Tatăl meu îl cunoscuse prin mijlocirea unui bogat emigrant andaluz și îi înfățișase proiectul lui de creștere a viermilor de mătase. Extrem de interesat, Zeruali pusese o sumedenie de întrebări privitoare la omidă, gogoșa viermelui, secreția viermelui, orificiul de secreție, cerând unuia dintre sfătuitorii lui să țină minte fiecare amănunt. Spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru că știa că argumentul ăsta nu prea ținea cu Astaghfirullah. În schimb, a amintit de viața destrăbălată a logodnicului, de relațiile lui cu fostele soții, apoi a stăruit îndelung asupra trecutului acestuia, asupra masacrării călătorilor, „mai ales a primilor pribegi andaluzi“, asupra jafului din Rif. — Ce spui tu e de ajuns pentru a trimite un om în focul Iadului până la sfârșitul veacurilor. Dar ce dovezi ai? Ce martori poți numi? Harun se făcu umil: — Prietenul meu și cu mine suntem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văzut turbanul circulând febril prin bazare, agitându-se pe sub porți, după care se pierdu într-un hammam. În vinerea următoare, la ceasul când îmbulzeala era cea mai mare, a luat cuvântul în moscheea sa obișnuită, cea mai frecventată de emigranții andaluzi. În modul cel mai nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să-l numesc“, evocând banditismul, jaful, dezmățul, cu aluzii atât de precise, încât toți cei de față au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de dinainte de islam! Înainte de căderea serii, întregul oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși, vorbele șeicului i-au fost repetate întocmai. Pe dată, a trimis după tatăl meu, a insultat în fața lui întreaga Granadă și pe toți andaluzii, l-a înștiințat, bâlbâindu-se de furie, că nu se mai punea problema vreunei înțelegeri, vreunei căsătorii, și în nici un caz a creșterii de viermi de mătase, că-l soma să restituie neîntârziat dinarii pe care îi dăduse avans, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
facă la fel, dar numai atunci când i se adresează acestuia pentru prima oară; pentru întrevederile următoare ceremonialul se simplifică. Palatul nu e mare, dar aspectul lui este foarte armonios; a fost construit cu două veacuri în urmă de un arhitect andaluz cunoscut sub numele de Ișak din Granada. Deși este vasalul lui Askia Mohamed Ture, rege peste Gao, Mali și numeroase alte ținuturi, stăpânul din Tombuctu este un personaj de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu o dată mi-am pierdut orice speranță cu privire la vindecarea lui. Stăpânul orașului l-a trimis pe medicul său, un negru foarte bătrân cu o barbă albă ca un colier în jurul obrajilor, care citise lucrările orientalilor, dar și pe cele ale andaluzilor. Acesta a prescris un regim alimentar sever și a pregătit două decocturi despre care n-aș putea spune dacă au fost eficace sau doar inofensive, căci starea unchiului meu nu a cunoscut, vreme de trei săptămâni, nici vreo îmbunătățire durabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
potolesc până la popasul următor, să ofer câteva daruri mai-marilor locului care ne găzduiau, totul folosindu-mă doar de o casetă în care nu mai erau decât optsprezece dinari, rămășițele unei sume luate cu împrumut de unchiul meu de la un negustor andaluz care făcuse împreună cu noi o bucată de drum la dus. Aș fi putut să mă împrumut și eu, dar, dată fiind plecarea noastră precipitată din Tombuctu, nici un comerciant nu avusese vreme să ni se alăture, astfel că eram, în sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
între timp. Am sugerat așadar ca Salma să facă o căsătorie de formă cu unul dintre apropiații noștri, care să se angajeze că nu va consuma căsătoria și că o va repudia imediat. Am mai povestit și întâmplarea acelui prinț andaluz care voise să-și ia înapoi fosta soție și care nu suporta ideea de a o vedea unită cu altul, fie și de formă. Acesta ceruse atunci sfatul unui cadiu din preajma sa, care îi găsise o soluție demnă mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o iau din loc. Personajul mi-a cerut să scuz nervozitatea compatrioților săi și a poruncit gloatei să mă lase să trec, explicând în limba berberă că nu eram nici iscoadă, nici sol din Fès, ci doar un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să pătrund în oraș și să mă îndrept spre han. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am văzut chiar în mijlocul drumului pe unde trebuia să trec doi bărbați în straie bogate care discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât mai mai degrabă de noroc, încep să-i facă o curte asiduă zeiței Fortuna, așa cum îi faci curte unei amante, și să i se închine precum unui idol. Toată noaptea, casa lui Khâli a răsunat de muzica unei orchestre andaluze, fremătând de pașii ușori ai dansatoarelor, cu toatele roabe, două cumpărate chiar cu acest prilej. Hibei îi interziceam să dănțuiască, pentru că nu mă puteam hotărî, de când cu călătoria la Tombuctu, s-o las să dea la iveală și în fața altora un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmă brațele în fața mea. Din oboseală, din datorie, din cauza amintirii, nu știu. Însă nu-și mai îndepărtase de pe ochi un văl de tristețe. De aceea eram acum fericit s-o văd iarăși râzând și bătând din palme, în sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe drumuri. De trei ori m-am oprit, în fața medersei Bu-Inania, în curtea moscheii andaluzilor, apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl câțiva pumni de monezi de aur, primind în schimb laude și ovații. Punând la cale o asemenea paradă, îmi asumam niște riscuri. O vorbă răuvoitoare strecurată la urechea șefului cancelariei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când va fi mai măricel, iar vârsta nu-i va ma trăda originea. Căsătoria a fost simplă, deoarece Nur era văduvă. Câțiva prieteni și vecini s-au adunat la mine la o masă, printre ei aflându-se și un notar andaluz. În momentul stabilirii contractului, acesta băgă de seamă icoana și crucea de pe perete. Mă rugă să le dau jos. Nu pot, i-am spus. Am făgăduit proprietarului acestei locuințe să nu mă ating de ele până la întoarcerea sa. Omul legii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
castilieni, cum ar fi Oran sau Mers-el-Kebir, oprindu-mă în locuri unde puteam da peste granadini, ca de pildă la Alger și mai cu seamă la Cherchell, a cărui populație era alcătuită în totalitate sau aproape în totalitate din refugiați andaluzi. Barbă Roșie își instalase tabăra în orășelul portuar Jijil, pe care-l smulsese genovezilor în anul precedent. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am aflat că tocmai asedia garnizoana castiliană din Bougie. Cum acest oraș se afla pe drumul meu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a putut să mă amuze: — Nu-mi puteam explica de ce un granadin se temea în asemenea măsură de otomani, singurii care promit să-i redea odată și odată orașul. — Nici Maddalena nu izbutește să înțeleagă. Ea ar vrea ca toți andaluzii, evrei sau musulmani, să fie entuziasmați aidoma ei de fiecare dată când parvine știrea unei victorii otomane. Și se miră că rămân atât de rece. — Ai de gând să-i explici acum? Abbad vorbise cu glas scăzut. Am răspuns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un dinar de la Kirman, Nishapur sau Sevilla, adulmecă un tanka de la Delhi, cântăresc În palmă un dirham de la Buhara sau strâmbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]