2,199 matches
-
Pagină realizată de LUCIAN RONKOV O viață închinată Timișoarei și modernizării ei Cel mai longeviv primar, Carol Telbisz, a pus bazele municipiului european de astăzi O anecdotă spune că, dacă nu ar fi murit, Carol Telbisz ar fi fost primar și astăzi. În spatele glumei se ascunde însă faptul că Timișoara este recunoscătoare celui care, timp de 29 de ani, s-a dedicat slujirii orașului, contribuind în mod
Agenda2004-6-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282029_a_283358]
-
oricum, reprezentativ pentru timpurile noastre), pe care nu știu dacă l-ai cunoscut, și de a-ți relata unele întîmplări legate de „omul Malaparte”, de care m-au apropiat prima oară împrejurări triste datorate nebuniei oamenilor, țin să reproduc o anecdotă, deși nu pot să garantez pentru autenticitatea ei. Se spune că Mussolini, pe cînd mai purta ghetre albe, întîlnindu-l pe coridoarele unui minister, l-a întrebat: - Von Suckert, de ce vă ziceți Malaparte? - Pentru că, a răspuns prompt cel interpelat, o să pierd
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
recuperate decît două manuscrise, Povestea poveștilor și Povestea lui Ionică cel prost, pe care G.T. Kirileanu le-a tipărit în tiraj restrîns; vor fi existat, se pare, și altele, pierdute. Însă aiurea, „Pîcală’’ cu vorba șireată distilează mirosurile încărcate ale anecdotei de-a dreptul nerușinate, de „sală de gardă”, în parfumuri mai subtile, unde delectarea e de a nu spune nimic pe șleau și a lăsa ca totul să se subînțeleagă. Finețea stă în sugestie. Din această petulanță bine temperată, ținută
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Vasiova” va apărea la Bocșa, dar mai ales la Timișoara. În paginile sale vor fi de toate: reclame, anunțuri, tabele cu firme și patroni, dedicații. Nu vor lipsi însă problemele de istorie, legendele, poeziile, epigramele, schițele, nuvelele, descântecele, cuvintele dialectale, anecdotele. La loc de frunte: satul. Dintre fiii lui Tata Oancea, unul singur a colaborat la revistă: Plinius. Singurul redactor al foii sau nu? Se spune că Tata Oancea își scria singur foaia, dar cei care au verificat acest lucru sunt
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
puțin cunoscute, cvasi-inedite despre școlile Blajului: la memorialistică, paginile publicate recent ale lui Iustin Ilieșiu,(Amintiri din Școlile Blajului) paginile lui Vistian Goia (din Glasul memoriei) și Petru Sechel, ( Unde ești, copilărie? De la Cergău la Blaj și mai departe),cu anecdote și savuroase întâmplări școlare, care destind atmosfera prea sobră ce domina în aceste școli; straniul jurnal Conspirația de sub Hurubi, cu o semnătură enigmatică, cu rezonanță arabă, Aral Chazi (pseudonimul fruntașului țărănist Romul Boilă, rudă cu Iuliu Maniu), în care se
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
lei); Val. Panaitescu - Humorul, vol. I-II (Ed. Polirom, 495 000 lei); Ileana Toma - Ultimul Constantin: romanul Brâncovenilor (Ed. Paideia, 198 000 lei); Mircea Eliade - Alchimia asiatică (Ed. Humanitas, 100 000 lei); Rivarol - Discurs despre universalitatea limbii franceze. Maxime, reflecții, anecdote și cuvinte de duh (Ed. Institutul European, 199 000 lei); Onisifor Ghibu - Politica religioasă și minoritară a României (Ed. Albatros, 425 000 lei); Miron Ghiu-Caia - Ozzy Osbourne (Ed. Humanitas, 130 000 lei); Radu Gyr - Sângele temniței stigmate (Ed. Vremea, 175
Agenda2003-31-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281321_a_282650]
-
eram printre cei"foarte, foarte"deși mulți dintre colegii mei ce făceau parte din cei"foarte, foarte,"au făcut cariere strălucite depășind pe cei dintr-un mediu"mai favorizat". Deși la epoca respectivă nu prea știam ce e aia. Singura anecdotă ce merită amintită, este că iarna-trebuie să recunosc că uneori"chiulind"la fizică sau matematică, (care au fost spaima mea pe tot parcursul liceului încât vă jur că până acum câțiva ani încă făceam coșmaruri noaptea visându mă la catedră
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
fost o colonie romană și se pare că vestitul poet Ovidius a trăit aici în exil. Într-o lucrare mai târzie, scrisă la 1847, într-un limbaj mai popular și deci mai apropiat cititorilor epocii - „Trăsături de caracter, memorii și anecdote istorice despre împăratul Iosif al II-lea” - și apărută la Leipzig, se spun mai multe: „Aici în Caransebeș, unde împăratul a fost în tabără, vestitul poet Ovidius și-a încheiat viața”. Amintind despre surprinzătoarele dezvăluiri, Schiff ne mărturisește că „mai
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
Pagină realizată de MARIUS HORESCU De pe malurile Begăi spre fluviul sfânt al hindușilor Cunoașteți, probabil, anecdota în care, vizitând o grădină zoologică, un țăran privește cuștile leilor, vede elefanții, râde cu maimuțele. La girafă însă, rămâne în contemplare o oră, două, șase, după care, ridicând din umeri, își spune: „Așa ceva nu există! Este exact sentimentul pe
Agenda2004-19-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282386_a_283715]
-
ai călătoriei sale inițiatice. Astăzi, el evaluează, pentru cititorii „Agendei“, șocul său occidental. „Ajuns în Franța, la Strasbourg, am intrat, natural aproape, în clasa a XII-a. Fiecare român rămas în Vest are, probabil, o serie de aventuri, șocuri și anecdote de povestit. Fiind și foarte tânăr, integrarea mea s-a făcut ușor, pe nesimțite chiar. Am avut un singur șoc: în prima zi de libertate mi-am spart capul în vitrina unui magazin de prezentare Bang&Olufsen; obișnuit cu vitrinele
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
atîta acuitate. Au existat, cel mult, biografii ale fiecăruia în parte, dar abia așezarea lor laolaltă, într-un tablou mendeleevian al elementelor de ordin personal, face să pară explozivă ideea. I se poate reproșa lui Johson că stăruie excesiv pe anecdota, pe defecte caracteriale, pe boli sau pe frustrări. Dar el procedează intenționat în acest fel, ca să sublinieze paradoxul central al cărții. Există o singură excepție notabilă: Orwell. El e singurul care a pus experiență înaintea ideilor. Intelectualul din el este
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
prin ^45, ca penitenta, de literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel s.cl., intru notarea, alb pe negru, a felurite corpuri și figuri. "Vis al Dreptei Simple! Poate geometria..." (Deschid, aici, o paranteză: este posibil ca aceasta să fie doar o anecdotă, - nu fără, totuși, un temei real: anume faptul că, în matematici, se folosește semnul/operatorul nabla, de forma unui mic triunghi întors, care provine din ebraicul nabal, i.e. "psalterion" sau "lira"; de unde și prezenta-i însăși în poezia dedicată, în
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
una măruntă, derizorie, care nu mai "trece ecranul", cum se spune în jargonul mass-media. Curiozitatea cititorului și-a schimbat obiectul: de la operă scriitorului la viața lui. Scriitorul a devenit (cînd a devenit) un VIP. Așadar, un subiect de biografie, de anecdota, de cancan. De ce scrie el, iată o problemă care îl lasă indiferent pe cititor. Cîte amoruri a avut, din cîte dintre ele a făcut personaje de român și așa mai departe, iată ce vrea să știe cititorul de azi. Într-
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
daca aduce completă pieire a sufletului, ori, dimpotrivă, să fie dorită, dacă ea îl duce acolo unde va avea o existență veșnică". Alegerea personajului istoric - venerabilul Cato Maior -, preambulul plin de familiaritate în care Cicero dialoghează cu prietenul său Atticus, anecdota și autoironia presărate cu grijă, frazarea uneori amplă și impunătoare, - toate acestea trădează armatura sofisticată a oratorului. Chiar dacă optimus civis nu mai înseamnă astăzi strict bonus agicola, stremissimus miles și peritus dicerdi, câte ceva din toate astea rezista, si mai ales
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
și-a continuat turneul, dar părerea noastră e că M. Eminescu nu l-a mai însoțit, întorcîndu-se de la Galați la București. Cît despre M. Eminescu la Iași, Cernăuți, unde T.V.Ștefanelli scria: "eu nu l-am văzut", sau Botoșani, sînt anecdote și confuzii. M. Eminescu nu era omul care să se ascundă de mai vechii cunoscuți, colegi sau prieteni. Anumite nemulțumiri, ultimele examene la o școală particulară, pe care a absolvit-o, fără bacalaureat, din capitală, precum și dorința de a face
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
veac în urmă, de Jose Ortega y Gasset. Într-un discurs nu mai cuprinzător ca dimensiuni decît o mică broșură, dar surprinzător de comprehensiv la nivelul substanței, y Gasset își pune aceeași întrebare ca și mine, ca și vameșul din anecdota de mai sus, ca noi toți de altfel: de ce merg lucrurile rău în Universitate? Misiunea Universității, titlu sub care apare acest discurs în românește (tradus și prefațat de Andrei Ionescu) este un text dens, inegal și plin de neașteptate revelații
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
doar subiacent întreține o realistă circulație între teorie și fapte. Critica încrâncenată a persoanelor și critica dezlegată de orice determinație concretă (loc, dată, nume, probe) înseamnă, prin nulitatea efectelor, același lucru. Două extreme care ne caracterizează la fel de păgubos: împotmolirea în anecdotă și desprinderea în derivă de fapte. Or, ca extreme, ele confiscă analiza, nici vorbă să se lase conduse de ea. Medierea celor două tendințe se dovedește o preocupare importantă pentru observatorul care se ia în serios. Mi-am dat mai
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o absolută brutalitate al/ Istoriei ce delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte a lui Cervantes și/ Carta Marilor Drepturi ale Omului?" Eu/ spre exemplu, găsind o asemănare perfectă - lupta cu morile de vînt/ și de toate celelalte feluri
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
masculin, "diminutiv al lui român", folosit "mai ales in snoave și povești". Citatelor din dicționar li se pot alătura ușor altele, din orice culegere de snoave. Se observă astfel și ceea ce dicționarul nu explicitează: diminutivul etnic e mult folosit în anecdotele populare, mai ales la vocativ, ca formă măgulitoare ori ironică a adresării țiganilor către români: "Lasă bre, românico..."; "țiganul răspunse: Aoleo, românico!" ; Se scarpină țiganul în cap și se uită la român: Mă românico, mă, știi ceva?" (Snoava populară românească
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
fel de înger?)" (Zi). Ni se pare a vedea în această metamorfoza o trăsătură generală a poeticii optzeciste și anume fugă de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși optzeciști virează spre descripție, anecdota, reportaj că spre o obiectivare salutara. Unor impulsuri structurale anafective, extrovertite, li se asociază astfel, după toate probabilitățile, presiunea mediului totalitar, care a coincis cu începutul activității lor. Nu doar simțindu-se altă făptura - situație pe deplin clarificatoare -, ci și
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în Germania", o izbutita reconstituire a unei călătorii cu trenul prin Germania cu "belele localității prin care trecurăm", în care apar o baroneasă, un rus, bogasieri și o anecdotă cu împăratul Frantz Ioseph. ("Franz Iosif", în transcrierea autorului). Apoi, iar brusc, amintită descriere a muzeului de la Dresda, pe camere, cu enumerarea tablourilor expuse, fără nici o judecată de evaluare, mereu tern și nici măcar expozitiv. După care urmează, în aceeași manieră
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Rodica Zafiu Presiunile politice la care a fost supusă în deceniile trecute, în special în anii '50, cercetarea lingvistică sînt mai puțin cunoscute decît episoadele similare din istoria recentă a literaturii; ele s-au putut reconstitui doar fragmentar, din anecdotele în circulație orală sau, pentru cei direct interesați, din consultarea revistelor epocii. Volumul Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan" din București. 50 de ani de existență (1949-1999), coordonat de Mioara Avram, Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu (Editură Univers Enciclopedic, București, 1999
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
fără solemnitate, într-o cheie minoră: "Mă scălîmbii de la un etaj la altul prin șantierele din zonă,/ să culeg ici un cîrlig, colo un pumn de chiț,/ sau de carbid./ Cald, ca o bucată de carne încă vie" (ibidem). Bagatelizarea, anecdota, truculenta sînt procedee preferate. Un fel de descripție naturalista e investita cu rol de poetizare à rebours, nonșalant punctata de comparații dezavantajoase (o "bîrfa" ontologica): Mirosul e primul indiciu că intri într-un loc bîntuit de oameni grăbiți. Apoi zgomotul
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cu interminabilele rostiri, pline de teorii îndrăzneț înțelepte (era, atunci, marxist, semnînd, ca în revistă Stînga, P. Boteanu), punctate, deseori, de un rîs homeric. Aici își petrecea serile, pînă tîrziu după miezul nopții, Cioran, adesea rîzînd exuberant, cînd se istoriseau anecdote despre țăranii ardeleni. Firește că în cartea d-lui Vlaicu Barna defilează, cu silueta lor inconfundabila, mari personalități scriitoricești, artistice și gazetărești. Într-un loc, pe la începutul cărții, întîlnim figură lui Tonitza, căruia îi plăcea vinul, stînd, cîteodată, (că în
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
poate fi admirată o superbă vedere panoramica a orașului. 3) Eixample (cât.) sau Ensanche (cast.) se cheamă Barcelona nouă, construită după dărâmarea zidurilor medievale ale orașului (1854), după un plan urbanistic de ăextindere a propus de Ildefonso Cerdà. 4) Următoarea anecdota este semnificativă pentru mentalitatea ălumii bunea din Barcelona de Belle Époque: În loja lor de la Liceu (opera barceloneză) iau loc el senyor Esteve cu soția sa, dona Mercè. În antract, aceasta examinează cu binoclul de teatru lojă de vizavi, ocupată
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]