719 matches
-
obștești), care corespunde liturghierului și ceaslovului din ritul bizantin sau armean, și care corespunde liturghierului și breviarului din ritul latin. Ritul contemporan se bazează pe cartea numită Alternative Service Book. Articol principal : Ritul anglican. Trei ramuri sunt prezente în Bisericile Anglicane : anglo-catolicii, anglo-evanghelicii, și anglo-liberalii. În general, fiecare parohie își are orientarea ei. În Europa, marea majoritate a parohiilor sunt anglo-liberale. În America predomină anglo-catolicii, iar în Africa anglo-evanghelicii. În Australia aproape toate parohiile sunt anglo-catolice, în afară de orașul Sidney, care e
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
iubesc ritul contemporan, dar nu au vreo practică sacramentală intensă. Sunt pentru hirotonirea femeilor, pentru mișcările gay, și interpretează Biblia metaforic. Unii dintre anglo-liberali sunt pentru o etică sexuală largă, alții ajung până a critica istoricitatea învierii lui Iisus. Biserica Anglicană trăiește o criză profundă, care mocnea de mult, dar care a izbucnit puternic pe 2 noiembrie 2003, cu ocazia hirotonirii ca episcop a lui Gene Robinson, un preot care trăiește cu un alt bărbat. Biserica Anglicană din Canada săvârșește slujbe
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
învierii lui Iisus. Biserica Anglicană trăiește o criză profundă, care mocnea de mult, dar care a izbucnit puternic pe 2 noiembrie 2003, cu ocazia hirotonirii ca episcop a lui Gene Robinson, un preot care trăiește cu un alt bărbat. Biserica Anglicană din Canada săvârșește slujbe de unire religioasă pentru cuplurile de același sex, dar cea din Africa condamnă homosexualitatea. Pe 14 iulie 2014, Biserica Anglicană a decis să accepte episcopi femei.
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
hirotonirii ca episcop a lui Gene Robinson, un preot care trăiește cu un alt bărbat. Biserica Anglicană din Canada săvârșește slujbe de unire religioasă pentru cuplurile de același sex, dar cea din Africa condamnă homosexualitatea. Pe 14 iulie 2014, Biserica Anglicană a decis să accepte episcopi femei.
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
opera lui Martin Luther și în situația germană deosebită originile sale imediate, dar această reformă foarte repede a implicat tot centrul și nordul Europei, chiar dacă această implicare a fost cu caracteristicii specifice legate de diferitele condiții naționale (exemple: formarea Bisericii Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli ș.a.). Procesul de divizare a creștinismului occidental a atins toate planurile: pe cel teologic - cu controversatele sale interpretări asupra libertății omului în fața harului și a condamnării (așa numitele „controverse cu privire la predestinare
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
activi (mai sunt încă) pe acest front; unii dintre aceștia au primit chiar recunoaștere internațională, cum ar fi, de exemplu, Premiul Nobel pentru Pace: Albert Schweitzer, luteran; Martin Luther King, pastor baptist; Maica Tereza de Calcuta, catolică; Desmond Tutu, episcop anglican sud-african; Ximens Belo, episcop catolic de Timor. Alții au fost persecutați și chiar au devenit martiri ai acestei cauze (spre exemplu: Martin Luther King, episcopul Romero din San Salvador, Aleksandr Man, preot ortodox în Rusia). Pe acest plan nu poate
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
englezi fiind plătiți cu 5 lire pentru un "cap" de rebel sau preot și 6 lire pentru unul de lup. În 1691 au fost adoptate o serie de legi, care defavorizau catolicii și protestanții ce nu făceu parte din Biserica Anglicană, acestora li s-e limita libertatea de religie, dreptul la educație, de a vota și l-a serviciul public. Colonizarea a continuat și în secolul al XVIII-lea. Acest proces schimbând în mod semnificativ structura etnică a populației Irlandei, a
Colonizarea Irlandei () [Corola-website/Science/328631_a_329960]
-
și în comuniune cu toate bisericile. 1820 - reverendul James Haldane Stewart a publicat “Sugestii pentru unirea generală a creștinilor prin revărsarea Duhului Sfânt” (“Hints for the General Union of Christians for the Outpouring of the Spirit”). 1840 - reverendul Ignatius Spencer, anglican, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei, a propus instituirea “Uniunii de rugăciune pentru unitate”. 1867 - în Preambulele rezoluțiilor sale, la prima întrunire a episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanța rugăciunii pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
for the Outpouring of the Spirit”). 1840 - reverendul Ignatius Spencer, anglican, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei, a propus instituirea “Uniunii de rugăciune pentru unitate”. 1867 - în Preambulele rezoluțiilor sale, la prima întrunire a episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanța rugăciunii pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa Leon al XIII-lea încuraja oficial “Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor” în contextul Rusaliilor (Penticostal). 1908 - Celebrarea “Octavei de rugăciune pentru unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa Leon al XIII-lea încuraja oficial “Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor” în contextul Rusaliilor (Penticostal). 1908 - Celebrarea “Octavei de rugăciune pentru unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson, pastor și fiu de pastor anglican din America, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei. 1926 - Mișcarea catolică „Fede e Costituzione” (Credință și Constituțiune” începe publicarea „Sugestiilor pentru Octava de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”. 1935 - în Franța, abatele Paul Couturier, promovează „Săptămâna
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
au refuzat să depună jurământul față de rege și au fost ulterior condamnați pentru înaltă trădare și decapitați. Ulterior, "John Fisher" și "Thomas Morus" au fost canonizați de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a fost canonizat și de Biserica Anglicană. După mai multe încercări de definire a religiei anglicane Henric a obținut votarea de către Camera Lorzilor a unui statut în șase articole care a fost supranumit „actul sângeros” sau „biciul cu șase corzi”, act care afirma transsubstanțierea, validitatea legământului de
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
fost ulterior condamnați pentru înaltă trădare și decapitați. Ulterior, "John Fisher" și "Thomas Morus" au fost canonizați de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a fost canonizat și de Biserica Anglicană. După mai multe încercări de definire a religiei anglicane Henric a obținut votarea de către Camera Lorzilor a unui statut în șase articole care a fost supranumit „actul sângeros” sau „biciul cu șase corzi”, act care afirma transsubstanțierea, validitatea legământului de castitate, superioritatea celibatului clerical și care admitea spovedania și
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
Smith. Așezarea, care a servit drept capitală a coloniei, este astăzi modernul oraș Plymouth. În perioada sa cea mai înfloritoare, se întindea în cea mai mare parte a sud-estului actualului stat Massachusetts. Fondată de un grup de separatiști și de Anglicani, care împreună vor fi cunoscuți sub numele colectiv de "Pilgrims" ("Pelegrinii" în Statele Unite) sau "Pilgrim Fathers" ("Părinții Pelegrini" în Marea Britanie), Colonia Plymouth a fost, alături de colonia fondată în jurul orașului Jamestown, Virginia, de azi, una din primele colonii de succes care
Colonia Plymouth () [Corola-website/Science/322553_a_323882]
-
considera familia Battenberg ca fiind regală și în parte deoarece voia ca fiul ei să se căsătorească cu cineva din familia ei, familia Habsburg din Austria. Un alt motiv împotriva căsătoriei era religia prințesei britanice (Alfonso era romano-catolic, Victoria era anglicană). Alt motiv era hemofilia, boala pe care regina Victoria a transmis-o unora dintre descendenții săi. Fratele Eugeniei, Leopold, era hemofil așa că exista o probabilitate de 50% ca Eugenie sa fie purtătoare a bolii, cu toate că în acel moment gradul de
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
al unei biserici. Prin extensie, hramul, numit și „Praznicul Bisericii”, este serbarea din ziua patronului Bisericii, de obicei un Sfânt din calendarul ortodox sau catolic, de diferite rituri. Într-o oarecare măsură, acest tip de venerație este împărtășit și de anglicani. Cea mai mare parte a cultelor protestante resping această practică. La sârbii ortodocși, există și un sfânt patron al familiei, sărbătorit potrivit calendarului iulian. Această tradiție este denumită "slava". Cuvântul „"hram"” provine din limba slavonă și înseamnă „"casă"”. După tradiția
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
baptiste (în cadrul Uniunii Evanghelice a Congregațiilor Bisericești Libere din Germania), 29 biserici nouapostolice, 15 biserici metodiste unite, opt congregații evanghelice libere, șase congregații a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (mormone), o biserică veche-catolică și o biserică anglicană în Berlin. Berlin are 76 moschei, 11 sinagogi și două temple budiste, în afară de grupurile umaniste și ateiste. În urma reunificării din 3 octombrie 1990, Berlin a devenit unul dintre cele trei orașe land ale Germaniei, printre cele 16 landuri ale țării
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
al Muzeului. Cu un ritm actual de aproximativ 15 mii de vizitatori pe an, Muzeul s-a bucurat de-a lungul istoriei sale de vizite ale unor oaspeți iluștri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverși Mitropoliți ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury și conducător al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, Dumitru Stăniloae, oameni de cultură cum ar fi poeta Ana Blandiana și scriitoarea Ioana Postelnicu, delegații guvernamentale
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
pe an, Muzeul s-a bucurat de-a lungul istoriei sale de vizite ale unor oaspeți iluștri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverși Mitropoliți ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury și conducător al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, Dumitru Stăniloae, oameni de cultură cum ar fi poeta Ana Blandiana și scriitoarea Ioana Postelnicu, delegații guvernamentale și diplomatice străine, persoane publice. Pictura icoanelor pe sticlă s-a răspândit
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici nu consideră pocăința drept taină. Unele dintre ele, făcând parte din diferite curente liturgice, folosesc spovedania, fără a-i da un
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
1922 în Paris. Cu doar câteva săptămâni înainte Beach pregătea abonamentele potențialilor cititori: pe lângă scriitorii Léon-Paul Fargue, Hemingway, Ezra Pound, Robert McAlmon, Yeats și André Gide, oameni într-atât de diferiți precum Winston Churchill, nepotul lui Bela Kun, un episcop anglican și liderul unei mișcări revoluționare irlandeze, se arată interesați de acest roman prin care Valery Larbaud profețea „reîntoarcerea senzațională a Irlandei la înalta literatură europeană”. George Bernard Shaw refuză să se aboneze, calificând romanul prin cuvintele: „o consemnare revoltătoare a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Dr , membru al Academiei Britanice (născut la 14 iunie 1950) e arhiepiscop de Canterbury, mitropolit al provinciei cu același nume, întâistătătorul Bisericii Anglicane, președintele Comuniunii Anglicane, un teolog, poet, și lector universitar. Este căsătorit cu teoloaga Jane Williams, având doi băieți, și locuiește la Chalbury, unde oficiază duminica la biserica parohială, atunci când nu se află în deplasare. Rowan Williams s-a născut la
Rowan Douglas Williams () [Corola-website/Science/299493_a_300822]
-
Dr , membru al Academiei Britanice (născut la 14 iunie 1950) e arhiepiscop de Canterbury, mitropolit al provinciei cu același nume, întâistătătorul Bisericii Anglicane, președintele Comuniunii Anglicane, un teolog, poet, și lector universitar. Este căsătorit cu teoloaga Jane Williams, având doi băieți, și locuiește la Chalbury, unde oficiază duminica la biserica parohială, atunci când nu se află în deplasare. Rowan Williams s-a născut la Swansea, în Țara Galilor
Rowan Douglas Williams () [Corola-website/Science/299493_a_300822]
-
biserica parohială, atunci când nu se află în deplasare. Rowan Williams s-a născut la Swansea, în Țara Galilor, într-o familie unde se vorbea încă limba galeză. A fost botezat în Biserica presbiteriană, dar de mic copil mergea la biserică la anglicani, în ramura anglo-catolică. A făcut studiile la Dynevor School din orașul său natal apoi la Christ's College, Cambridge, și la Christ Church, și Colegiul Wadham din Oxford, unde a obținut doctoratul. A predat teologia la Universitățile din Oxford și
Rowan Douglas Williams () [Corola-website/Science/299493_a_300822]
-
Clare. În 1991 a fost hirotonit episcop pentru dieceza de Monmouth, iar în 1999 a fost numit arhiepiscop al Țării Galilor. În 2002 a fost ales drept successor al lui George Carey, drept arhiepiscop de Canterbury, și totodată președinte al Comuniunii Anglicane, cu toate că la origine nu făcuse parte din Biserica Angliei. A fost înscăunat la 27 februarie 2003, drept cel de-al CIV-lea arhiepiscop de Canterbury. Alegerea arhiepiscopală a lui Rowan Williams a provocat reacții diverse. Mulți s-au bucurat de alegerea
Rowan Douglas Williams () [Corola-website/Science/299493_a_300822]