KorAP: Find »[drukola/base=anglo-francez & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...9 >

208 matches

Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247

Regatul României și Reich-ul Germaniei”. Așa cum procedase în cazul Poloniei și pentru a da oarece credibilitate acestor acorduri economice, Franța și Anglia la 13 aprilie 1939 au acordat garanții României și Greciei. Încheierea acordului economic româno-german și obținerea de garanții anglo-franceze părea, după o simplă evaluare a aspectului relațiilor externe, că România s-ar fi pus la adăpost și că va intra într-o perioadă de liniște și cu vecinii săi revizioniști, lucru susținut de vizita la București pe 8 mai

Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ (2010) [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
pe care le-ar avea guvernele țărilor vizitate, mai precis, „adormirea” vigilenței lor. Acreditarea acestei acțiuni a Kremlinului de a liniști, parcă înaintea furtunii, va fi întărită și de desfășurarea negocierilor politico-militare purtate în iulie 1939 la Moscova, între delegația anglo-franceză, pe de o parte, și cea sovietică, pe de altă parte. Occidentalii sperau în semnarea unui acord tripartit Moscova-Londra-Paris, pentru a se reuși antrenarea „Uniunii Sovietice împotriva tendințelor de expansiune” ale unei Germanii devenită din ce în ce mai agresivă. Democrațiile occidentale considerau Rusia

Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ (2010) [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
mai crude”. România, mai rău ca niciodată, era forțată să opteze pentru una din cele trei alternative: 1) alăturarea la blocul anglo-franco-polon; 2) trecerea de partea Germaniei sau 3) neutralitatea absolută care, în același timp, implica și renunțarea la garanțiile anglo-franceze. La o astfel de întorsătură a lucrurilor, cauzată de declanșarea conflictului pe continent, guvernul român a hotărât ca, la 4 septembrie 1939, să opteze pentru poziția de non-beligeranță, formulă diplomatică susținută de Armand Călinescu, și care pentru momentul respectiv părea

Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ (2010) [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
după cum e cunoscut, va interveni în Războiul din Est alături de Axă. Promovarea noii politice externe a dus la modificarea componenței guvernului Gh. Tătărescu. La 1 iunie 1940 Grigore Gafencu, titularul portofoliului Externelor, receptat ca unul ce agrea linia politică tradițională anglo-franceză, a fost înlocuit cu Ion Gigurtu. Acesta era unul din apropiații regelui Carol al II-lea în afacerile oneroase și receptat ca un filo-german convins. Un statut asemănător este aplicat și celor din aparatul central de stat. Cei cu un

Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ (2010) [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
și în contextul creat de cea poloneză, drept urmare a semnării Pactului Molotov-Ribbentrop, cealaltă putere extremistă, Uniunea Sovietică, a devenit adevăratul arbitru al situației conflictuale între Franța și Anglia pe de o parte, și Germania pe de alta. Adeptă a liniei anglo-franceze în politica externă, în noua cunfigurație continentală ce se realizase, țara noastră fusese poziționată într-o situație destul de nesigură și tulbure. În atmosfera anului 1939, când rând pe rând prevederile Tratatului de pace de la Paris au fost eludate prin acțiuni

Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ (2010) [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826

Siria și s-a proclamat, în cursul celui de al Doilea Război Mondial, la 26 noiembrie 1941 republică independentă, guvernul fiind constituit la 22 decembrie 1943 primul guvern național libanez; Libanul a rămas însă ocupat până în decembrie 1946 de trupe anglo-franceze. Libanul a participat, în perioada 1948-1949, la războiul arabo-israelian, încheind în anul 1949 un armistițiu cu statul Israel. De la acea dată, Libanul nu a mai participat la conflictele militare arabo-israeliene și a promovat o politică de neutralitate și coexistență pașnică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678

între SUA și China, țara care crește economic cu cea mai înaltă rată din lume. 5. În secolul XXI, Uniunea Europeană va tinde spre o politică externă și o strategie militară comune. În acest context, va fi pusă în aplicare inițiativa anglo-franceză de la Saint-Malo din 1998, îmbrățișată ulterior de Germania și Belgia și menită să pregătească o forță militară comună, compusă din 7.500 militari pentru menținerea păcii (peacekeeping) și o forță de reacție rapidă de 60.000 de militari. 6. Toate

[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

24 noiembrie 1938, evoluția raporturilor bilaterale și, mai ales, a celor economice. Acestea din urmă au fost inițiate la nivel de specialiști, la 12 februarie 1939 și s-au încheiat la 23 februarie 1939, o dată cu semnarea unui tratat economic. Sprijinul anglo-francez atât de necesar s-a concretizat prin oferirea de garanții pentru integritatea teritorială, oferite în același timp României și Greciei (13 aprilie 1939). Echilibrul politic european a fost rupt de încheierea tratatului dintre Germania și U.R.S.S. (23 august 1939

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care cele două state și-au împărțit sferele de influență dintre Marea Baltică și Marea Neagră. Prima transpunere în practică a planului secret a fost atacarea Poloniei de către Germania, la 1 septembrie 1939, care a avut ca efect o declarație de război anglo-franceză adresată Berlinului (3 septembrie 1939), însă fără urmări practice. La 17 septembrie 1939, trupele sovietice au pătruns în Polonia și, în scurt timp, cele două puteri și-au împărțit zonele de interes, așa cum fusese stabilit anterior. Imediat după atacul asupra

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
II-lea, datorită „prestigiului său diplomatic”. Se aștepta revenirea regelui în țară pentru a se cunoaște pretențiile teritoriale ale Ungariei față de România, iar Carol al II-lea era văzut ca un promotor a unei confederații balcanice care să întărească pozițiile anglo-franceze în regiune. Dintr-o sursă „foarte serioasă”, aflată în aria de răspundere a jurnaliștilor germani și italieni, s-a aflat că regele a primit la Londra „sfatul amical” de a se înțelege cu Germania, deoarece britanicii nu au intenția să

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mai 1939, ziariștii germani din România au afirmat că, dacă guvernul polonez va refuza această ofertă, trupele Reichului vor ataca Polonia. Ei erau încrezători că un conflict armat va fi „de foarte scurtă durată”, iar o intervenție concretă a forțelor anglo-franceze „nu se va produce” în favoarea țării atacate. Totuși, la sfârșitul lunii mai 1939, dr. Gerhard Stelzer, consilier la Legația Germaniei din București, a minimalizat amploarea conflictului și a afirmat că tensiunea polono-germană „va lua curând sfârșit”, aceasta fiind alimentată doar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
economic al Reichului se va impune în România „ca o necesitate germană de neînlăturat”, ceea ce se întâmpla deja. Corpul Detectivilor a pătruns și în anturajul diplomaților italieni, care afișau satisfacția față de noile evoluții politico-militare din Europa. Ei considerau că politica anglo-franceză a suferit „una din cele mai grave înfrângeri”, întrucât au considerat că între Germania și U.R.S.S. există o rivalitate ideologică, fapt care nu avea cum să conducă la o apropiere între ele. Pe de altă parte, aceste evenimente trebuiau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
disciplină și patriotism. O acțiune reușită pe linie contrainformativă s-a petrecut în a doua parte a anului 1939 și în prima parte a anului 1940. În perioada respectivă, în colaborare cu celelalte structuri informative/contrainformative, au fost anihilate tentativele anglo-franceze de blocare a Dunării, pentru a paraliza transporturile germane pe fluviu și cele de sabotare a industriei petrolifere de pe Valea Prahovei. Acțiunile engleze și franceze de subminare a transporturilor din România către Germania, în special petrolul necesar mașinii de război

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a semnat un Decret-Lege pentru desființarea Partidului Națiunii și a Gărzilor Naționale. E. Colaborarea informativă/contrainformativă E.1. Colaborarea informativă externă În perioada analizată, colaborarea informativă externă a fost apanajul Serviciului Secret, care a jucat atât pe tabloul tradițional, cel anglo-francez, cât și pe cel german, în principal pe schimbul de date asupra U.R.S.S. În 1938, Serviciul Secret a sesizat Abwehr-ul despre tentativele sovietice de a penetra serviciile de informații ale celui de-al III-lea Reich, oferind date concrete

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
septembrie 1940 - august 1944) IV.1. Situația politică internă Numirea generalului Ion Antonescu în funcția de prim-ministru a reprezentat singura soluție viabilă pentru salvarea României de la o dezagregare totală și o subjugare economică nemiloasă. Cunoscut pentru opiniile sale favorabile anglo-franceze, generalul a perceput corect realitățile interne și evoluția situației internaționale astfel încât, în funcțiile deținute în perioada interbelică, a încercat să convingă factorii decizionali să aplice măsuri anticipative și eficiente pentru întărirea capacităților de apărare a României. În iulie 1940, după

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

secretă vieneză își continua activitatea subterană și, asemeni unui păianjen, își țesea mai departe pânza în care, mai devreme sau mai târziu, țara noastră trebuia să cadă. Din surse sigure, guvernul român fusese informat că la Paris începuseră deja negocieri anglo-franceze în problema Dunării 117. Girantul Legației României la Paris, Emil Ghika, arăta că viceministrul englez al Afacerilor Străine, sir Charles Dilke, secretar de stat la Foreign Office, sosit la Paris pentru a negocia tratatul comercial anglo-francez, a declarat că propunerea

[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Paris începuseră deja negocieri anglo-franceze în problema Dunării 117. Girantul Legației României la Paris, Emil Ghika, arăta că viceministrul englez al Afacerilor Străine, sir Charles Dilke, secretar de stat la Foreign Office, sosit la Paris pentru a negocia tratatul comercial anglo-francez, a declarat că propunerea Barrère merită atenție și că probabilitatea ca Marea Britanie să adere la ea este destul de mare118. Cu calm, răbdare și meticulozitate, guvernul Marii Britanii, înainte de a lua o decizie, își urmărea în primul rând propriile interese. Or, interesele

[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

susținea, la 9 august, disponibilitatea Rusiei pentru găsirea, împreună cu celelalte Mari Puteri, a unei formule de garanție colectivă pentru integritatea Imperiului otoman. Urmărind îmbunătățirea relațiilor cu Marea Britanie, care deținea o poziție din ce în ce mai importantă în „teatrul evenimentelor”, dar și adâncirea disensiunilor anglo-franceze, țarul l-a trimis, în luna septembrie 1839, pe ministrul rus la Stuttgart, baronul E. P. Brunnow, în misiune specială la Londra. Instrucțiunile sale erau următoarele: Rusia nu mai susținea necesitatea reînnoirii Tratatului de la Unkiar Iskelessi dacă Franța și Anglia acceptau

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
o demonstrație în Arhipelag”, iar la 8 octombrie, Amiralitatea britanică îi ordona acestuia să înainteze în Golful Besika pentru a descuraja orice intervenție navală rusă. Criza a fost rezolvată prin retragerea atât a cererilor de extrădare, cât și a escadrelor anglo-franceze, dar pe plan diplomatic Anglia a câștigat foarte mult, dovedind influența de care se bucura la Constantinopol. încordarea în relațiile anglo-ruse nu se va mai diminua până la războiul Crimeii, când Rusia credea că a venit momentul pentru a plăti Angliei

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
sa mai recomande Porții sa adere la document, iar la 23 septembrie 1853, flota britanică a primit ordinul de a se îndrepta spre Constantinopol. în acest context se remarcă politica duplicitară a Austriei, care înclina să susțină mai curând poziția anglo-franceză decât pe cea rusească. în condițiile opoziției naționaliștilor și fundamentaliștilor musulmani la orice compromis cu Rusia, evenimentele s-au precipitat rapid și pe malurile Bosforului. La 26 septembrie, Marele Consiliu Otoman a votat în unanimitate o rezoluție prin care „recursul

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de căpitanul Butler și de locotenentul Nasmyth. în acest timp, o flotă britanică, sub conducerea amiralului Sir Charles Napier a intrat în Marea Baltică și a debarcat împreună cu forțele navale franceze în Insulele Aaland, ocupând Bormasund. Ulterior, în luna august, escadrele anglo-franceze din Oceanul Pacific au făcut o tentativă de a ataca Peninsula Kamceatka, eșuată în fața rezistenței orașului Petropavlovsk. La 5 aprilie, forțele britanice conduse de lordul Fitzroy Somerset Raglan au debarcat în Gallipoli, precedate fiind de corpul expeditionar francez în frunte cu

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
negocieri pentru încheierea unui Tratat între Anglia, Franța, Austria și Prusia, prin care Londra spera să obțină o poziție comună în privința evacuării Principatelor și a garantării independenței Imperiului otoman, de către Rusia. Singurele rezultate au fost încheierea unui Tratat de alianță anglo-franceză, la 10 aprilie 1854, prin care cele două părți se angajau să nu recurgă la anexiuni teritoriale, completat de un Tratat de garanție pruso-austriac, zece zile mai târziu, prin care cele două state cereau Rusiei să fixeze o limită cronologică

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
care să nu pună Rusia în imposibilitatea de a semna un asemenea document într-un interval previzibil. Clarendon și Walewski au recurs astfel la două formulări: una, mai vagă, urma să fie prezentată Austriei; cealaltă definea clar obiectivele urmărite de anglo-francezi și urma să fie inclusă într-o înțelegere bilaterală secretă. La 2 decembrie 1854, a fost încheiat un Tratat de alianță ofensivă și defensivă austroanglofrancez, prin care îi erau garantate Austriei posesiunile din Italia, precum și sprijin militar în cazul unui

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
principiului punerii Principatelor dunărene și a supușilor creștini din Imperiul otoman sub garanția colectivă a Marilor Puteri, dar au fost forțați să demisioneze, în Londra și Paris existând un puternic curent de opinie în favoarea continuării războiului până la obținerea satisfacerii interpretării anglo-franceze a celui de-al treilea punct. La 4 iunie 1855, Gorceakov a reafirmat hotărârea guvernului său de a nu accepta nici o limitare a flotei rusești de război, ceea ce a dus la suspendarea lucrărilor conferinței. Căderea Sevastopolului și prăbușirea sistemului militaro-strategic

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Redcliffe, ardent susținător al integrității Imperiului otoman, pe care o vedea amenințată de realizarea unei etape din programul național al românilor. Pe de alta parte, Franța, care urmărea să-și extindă influența în sud-estul Europei, Rusia dornică să submineze „antanta” anglo-franceză, Prusia și Sardinia, care militau pentru edificarea propriilor state naționale, au sprijinit Unirea; constant ostile s-au arătat a fi doar Turcia și Austria. Pe tot parcursul acestei crize internaționale, Anglia a adoptat o poziție ambiguă, oscilantă. în împrejurările cunoscute

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]