1,180 matches
-
, numită și "literatura engleză veche", este literatura care a fost scrisă în limba anglo-saxonă (limba engleză veche) în perioada anglo-saxonă a Angliei, care a durat de la mijlocul secolului al V-lea până la Cucerirea normandă a Angliei în 1066. Aceste texte cuprind genuri literare ca poemul epic, hagiografii, predici, traduceri biblice, legi, cronici, cimilituri etc. În total, s-au păstrat cam
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
a Angliei în 1066. Aceste texte cuprind genuri literare ca poemul epic, hagiografii, predici, traduceri biblice, legi, cronici, cimilituri etc. În total, s-au păstrat cam 400 de manuscrise din această perioadă. Una dintre cele mai importante lucrări din periada anglo-saxonă este poemul "Beowulf", care are statutul de epos național în Anglia. "Cronica anglo-saxonă" este importantă ca document istoric al acelei perioade prin faptul că este ceea ce spune și titlul, anume o descriere a evenimentelor mai importante din istoria timpurie a
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
predici, traduceri biblice, legi, cronici, cimilituri etc. În total, s-au păstrat cam 400 de manuscrise din această perioadă. Una dintre cele mai importante lucrări din periada anglo-saxonă este poemul "Beowulf", care are statutul de epos național în Anglia. "Cronica anglo-saxonă" este importantă ca document istoric al acelei perioade prin faptul că este ceea ce spune și titlul, anume o descriere a evenimentelor mai importante din istoria timpurie a Angliei, iar poemul "Imnul lui Cædmon" din secolul al VII-lea este opera
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
că este ceea ce spune și titlul, anume o descriere a evenimentelor mai importante din istoria timpurie a Angliei, iar poemul "Imnul lui Cædmon" din secolul al VII-lea este opera literară cea mai veche scrisă în limba engleză. Din poezia anglo-saxonă, care poate fi considerată ca fiind cel mai de seamă gen din cadrul literaturii anglo-saxone, nu s-au păstrat decât vreo 30.000 de versuri. a trecut prin diferite faze de cercetare: în secolul al XIX-lea și la începutul secolului
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
istoria timpurie a Angliei, iar poemul "Imnul lui Cædmon" din secolul al VII-lea este opera literară cea mai veche scrisă în limba engleză. Din poezia anglo-saxonă, care poate fi considerată ca fiind cel mai de seamă gen din cadrul literaturii anglo-saxone, nu s-au păstrat decât vreo 30.000 de versuri. a trecut prin diferite faze de cercetare: în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea centrul atenției se îndrepta spre rădăcinile germanice ale Angliei, mai târziu
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
-lea centrul atenției se îndrepta spre rădăcinile germanice ale Angliei, mai târziu au fost scose în evidență calitățile literare ale lucrărilor, iar mai recent, accentul este pus pe paleografie. Cercetătorii discută teme ca datare, proveniență, autor și legătura dintre literatura anglo-saxonă și celelalte literaturi din Europa Evului Mediu. Un mare număr de manuscrise anglo-saxone sunt din secolul al VII-lea, dar majoritatea sunt din ultimii 300 de ani, din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea, scrise atât în
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
fost scose în evidență calitățile literare ale lucrărilor, iar mai recent, accentul este pus pe paleografie. Cercetătorii discută teme ca datare, proveniență, autor și legătura dintre literatura anglo-saxonă și celelalte literaturi din Europa Evului Mediu. Un mare număr de manuscrise anglo-saxone sunt din secolul al VII-lea, dar majoritatea sunt din ultimii 300 de ani, din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea, scrise atât în limba latină cât și în limba maternă. Literatura anglo-saxonă este una din primele
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
mare număr de manuscrise anglo-saxone sunt din secolul al VII-lea, dar majoritatea sunt din ultimii 300 de ani, din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea, scrise atât în limba latină cât și în limba maternă. Literatura anglo-saxonă este una din primele literaturi care a fost scrisă în limba maternă. Limba anglo-saxonă, în forma scrisă, a apărut ca o necesitate practică ca urmare a invaziilor vikingilor- autoritățile bisericești erau îngrijorate deoarece cunoașterea limbii latine era din ce în ce mai puțin știută
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
din ultimii 300 de ani, din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea, scrise atât în limba latină cât și în limba maternă. Literatura anglo-saxonă este una din primele literaturi care a fost scrisă în limba maternă. Limba anglo-saxonă, în forma scrisă, a apărut ca o necesitate practică ca urmare a invaziilor vikingilor- autoritățile bisericești erau îngrijorate deoarece cunoașterea limbii latine era din ce în ce mai puțin știută, astfel că tot mai puțini oameni puteau să le înțeleagă scrierile. În același timp
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
prea mulți nici pe partea cealaltă a râului Humber". Regele Alfred a observat că cu toate că sunt puțini care pot citi latina, sunt mulți care pot citi anglo-saxona. A propus de aceea ca studenții să fie educați mai întâi în limba anglo-saxonă, iar cei care excelau, să fie educați apoi în limba latină. De aceea, multe din textele care s-au păstrat sunt de fapt manuale sau alte texte educaționale. În total sunt ca. 400 de manuscripte care conțin texte anglo-saxone, 189
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
limba anglo-saxonă, iar cei care excelau, să fie educați apoi în limba latină. De aceea, multe din textele care s-au păstrat sunt de fapt manuale sau alte texte educaționale. În total sunt ca. 400 de manuscripte care conțin texte anglo-saxone, 189 dintre ele fiind considerate de o valoare deosebită. Aceste manuscripte au fost considerate ca fiind extrem de valoroase de către colecționari începând din secolul al XV-lea, atât pentru valoarea lor istorică cât și pentru frumusețea estetică a literelor cu spații
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
pot fi considerate literatură; unele sunt altceva decât niște liste de nume sau exerciții de scris neterminate. Dar majoritatea sunt texte literare, menționate aici în ordine descrescătoare: predici și hagiografii, traduceri biblice, traduceri ale lucrărilor primilor "Părinți ai Bisericii", cronici anglo-saxone și povestiri istorice, legi, testamente și alte texte juridice, exerciții de gramatică, medicină, geografie și nu în ultimul rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
hagiografii, traduceri biblice, traduceri ale lucrărilor primilor "Părinți ai Bisericii", cronici anglo-saxone și povestiri istorice, legi, testamente și alte texte juridice, exerciții de gramatică, medicină, geografie și nu în ultimul rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și cea creștină. În principal, s-a păstrat în 4 manuscripte mai mari. Poezia engleză nu a moștenit de la anglo-saxoni un set de reguli poetice anume sau un sistem poetic
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și cea creștină. În principal, s-a păstrat în 4 manuscripte mai mari. Poezia engleză nu a moștenit de la anglo-saxoni un set de reguli poetice anume sau un sistem poetic definit. Întinderea în timp a făcut ca înțelegerea poeziilor să fie dificilă, iar faptul că unele cuvinte aveau două sau chiar mai multe înțelesuri a complicat situația și mai mult
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
accentuate din prima jumătate de vers să rimeze una cu alta). A doua silabă accentuată din a doua jumătate de vers nu trebuie să rimeze nici cu prima nici cu a doua silabă accentuată din prima jumătate de vers. Poezia anglo-saxonă a fost o artă orală, iar înțelegerea noastră a sa în formă scrisă este incompletă; uneori, știm că poetul (numit de anglo-saxoni ca scop, un termen similar cu cel nordic vechi skald, scald) putea fi acompaniat de muzică de harpă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
trebuie să rimeze nici cu prima nici cu a doua silabă accentuată din prima jumătate de vers. Poezia anglo-saxonă a fost o artă orală, iar înțelegerea noastră a sa în formă scrisă este incompletă; uneori, știm că poetul (numit de anglo-saxoni ca scop, un termen similar cu cel nordic vechi skald, scald) putea fi acompaniat de muzică de harpă, ba se poate să fi existat și metode de asultare care ne sunt necunoscute nouă. Majoritatea poeților anglo-saxoni sunt anonimi, dar numele
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
că poetul (numit de anglo-saxoni ca scop, un termen similar cu cel nordic vechi skald, scald) putea fi acompaniat de muzică de harpă, ba se poate să fi existat și metode de asultare care ne sunt necunoscute nouă. Majoritatea poeților anglo-saxoni sunt anonimi, dar numele a 12 poeți este cunoscut din surse din Evul Mediu, dar doar 4 dintre aceștia sunt cunoscuți ca poeți în limba maternă: Cædmon, Beda, Alfred cel Mare și Cynewulf. Doar Cædmon, Beda și regele Alfred cel
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Mediu, dar doar 4 dintre aceștia sunt cunoscuți ca poeți în limba maternă: Cædmon, Beda, Alfred cel Mare și Cynewulf. Doar Cædmon, Beda și regele Alfred cel Mare au biografii. Cædmon este cel mai cuoscut, el fiind numit „tatăl poeziei anglo-saxone”, cu toate că astăzi calitatea literară a operei sale nu este tocmai bătătoare la ochi. A locuit în mănăstirea din Whitby în Northumbria în secolul al VII-lea. Doar o singură poezie, alcătuuită din 9 versuri, numită de obicei "Imnul lui Cædmon
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
sugerat că a trăit în prima parte a secolului al IX-lea. O serie de poezii îi sunt atribuite, printre ele fiind „Faptele apostolilor” și „Elene” (ambele din „Cartea Vercelli”), și „Iisus II” și „Juliana” (ambele din „Cartea Exeter”). Poemele anglo-saxone cărora li s-a dat cea mai multă atenție sunt despre trecutul germanico-eroic. Cel mai lung, 3.182 de versuri, și cel mai valoroas este Beowulf, care se găsește în „Codexul Nowell” (distrus). Poemul relatează istoria eroului legendar Beowulf din
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
cel mai valoroas este Beowulf, care se găsește în „Codexul Nowell” (distrus). Poemul relatează istoria eroului legendar Beowulf din Gotlanda. Acțiunea are loc în Scandinavia (Suedia și Danemarca), astfel având origini scandinave. Povestirea este biografică și a dat tonul poemelor anglo-saxone ce vor urma. Are statut de epos național în Anglia, în același fel în care Iliada îl are în Grecia. Opera este de deosebit interes pentru istorici, antropologi, cercetători literari etc. În afară de "Beowulf" există și alte poeme eroice. Două dintre
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
și ostrogoți. Conține o listă cu nume și locuri legate de fapte vitejești. Poemul "Deor" este liric, scris în același stil cu "De Consolatione Philosophie" a lui Boethius, folosește exemple de eroi bine-cunoscuți, printre care Ermanaric și Weland (Volund). Cronica anglo-saxonă conține diferite poeme eroice. Cel mai vechi este din 937 și se numește "Bătălia de la Brunanburh" care sărbătorește victoria lui Adalstein al Angliei asupra unei oști mixte de scoțieni și scandinavi. Conține și 5 poeme mai scurte: "Cucerirea celor cinci
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
s-au pierdut, iar singurul manuscript a fost distrus parțial de un incendiu din 1731 (există însă o copie integrală). Tema principală a poemului este loialitatea ostașului față de domn și conducător, ceea ce este și una dintre temele centrale ale poeziei anglo-saxone. O cuvântare caracteristică și binecunoscută este cea ținută de Byrhtwold către sfârșitul poemului. Poemele eroice s-au transmis pe cale orală din generație în generație. Odată ce creștinismul a fost introdus, povestitorii au început să introducă motive creștine în povestirile vechi eroice
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
a scris o învățătură poetică despre domnia sa, bazată în larg pe filosofia neoplatonică a lui Boethius (pe care Alfred o numea "The Lays of Boethius"- „Elegiile lui Boethius”). Toate titlurile de mai sus sunt de o dată mai recentă, deoarece poeții anglo-saxoni nu foloseau titluri. Multe poezii anglo-saxone sunt reproduceri a unor texte filosofice ale clasicismului târziu. Cea mai lungă este o traducere a lucrării lui Boethius "De Consolatione Philosophie", care s-a păstrat în „Biblioteca Cotton”. O alta este "The Phoenix
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
domnia sa, bazată în larg pe filosofia neoplatonică a lui Boethius (pe care Alfred o numea "The Lays of Boethius"- „Elegiile lui Boethius”). Toate titlurile de mai sus sunt de o dată mai recentă, deoarece poeții anglo-saxoni nu foloseau titluri. Multe poezii anglo-saxone sunt reproduceri a unor texte filosofice ale clasicismului târziu. Cea mai lungă este o traducere a lucrării lui Boethius "De Consolatione Philosophie", care s-a păstrat în „Biblioteca Cotton”. O alta este "The Phoenix" („Fenixul”) din „Cartea Exeter”, o alegorie
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Cartea Vercelli" se găsesc poeziile "Andreas" și "Elene", iar în „Cartea Exeter” poeziile "Guthlac" și "Juliana". "Andreas" are 1722 de versuri, ea fiind cea mai lungă și cea care stă, în ceea ce privește tonul și stilul, cel mai aproape de "Beowulf" dintre poeziile anglo-saxone păstrate. Este povestea apostolului Andrei și călătoria lui de a-l salva pe apostolul Matei. "Elene" este povestea Sfintei Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și descoperirea ei a „Crucii adevărului”. Cultul „Crucii adevărului” era popular în Anglia anglo-saxonă, această
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]