1,180 matches
-
seamă optzeciștii. Radu G. Țeposu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei sunt cei dintâi. Le-au urmat Andrei Bodiu (și el lunedist) și Radu Andriescu (care, deși ieșean și membru al Clubului 8, nu e departe de simpatiile anglo-saxone ale ceva mai vârstnicilor colegi bucureșeni). Asta în ce privește studiile sistematice. Recenziile nu le pun la socoteală. Ele vin și trec. Iar importanța lor e de obicei conjuncturală. La origine o teză de doctorat, remaniată în mai multe rânduri din 2002
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
culturală omogenă, cea franceză. Constatarea devine reproș în cazul altor cărți scrise în engleză despre Roland Barthes. Cititorul mondializat trebuie să convină cîteva lucuri: faptul că acest „stil” a fost asimilat și prelucrat de o parte însemnată a criticii literare anglo-saxone (față de care o altă parte s-a situat polemic), apoi faptul că reflecția asupra limbajului ca expresie care deturnează esența presupusă a lucrurilor nu ține de teritoriul francez. Lumea occidentală a trecut și n-a ieșit nici astăzi dintr-o
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
în sumara lor schemă ocazională. Agasant li se pare și Eminescu, care e declarat muribund, pentru că „noi azi ieșim din zona naționalului”, lipsit de orice interes, întrucît ar fi „pur german”, deci neintegrabil unicei zone de interes în prezent, cea anglo-saxonă. Arghezi, Sadoveanu, Voiculescu? N-ar putea fi decît perdanți din capul locului. Așadar, imixtiunea în estetic a unor criterii geopolitice, megieșe - cum altminteri? - cu cele ale materialismului istoric. Aveți numeroși prieteni, sunteți admirat de mulți. Sunteți tolerant, sunteți dificil? Care
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
Eugen Simion, Lucian Raicu și Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea și Mircea Iorgulescu. Adică o preeminență a criticii impresioniste și a cronicii de întâmpinare. Volumul din 1972 al lui Virgil Nemoianu ne demonstrează, atât prin articolele dedicate unor scriitori români și anglo-saxoni clasici și contemporani (ca Ion Pillat, Ion Negoițescu, Ștefan Augustin Doinaș, dar și Shakespeare, Swift, Evelyn Waugh, J. D. Salinger ș.a.), cât și prin eseurile Preludii la o critică simptomatologică sau Câteva rosturi ale literaturii, că peisajul critic românesc era
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
și tocmai i-a dedicat un portret lui Zadie Smith, cu ocazia traducerii în franceză a unui volum de eseuri. Ca pentru a confirma evoluția, cu orice împotrivire, a trendului: da, literatură străină înseamnă, în Franța, în primul rînd literatură anglo-saxonă. Florence Noiville participă chiar acum, în timp ce eu redactez acest text într-o magazie a librăriei Kyralina, la o dezbatere organizată de Institutul Francez în această minunată bucățică de Paris livresc. Pentru că eu deja am vorbit cu ea, nu mai particip
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
de portrete, în limba engleză, Literary Miniatures 3, care cuprinde 27 de portrete, dintre care șase de laureați Nobel (printre ei și Herta Müller). Revista noastră este altminteri foarte deschisă către scriitori din toate culturile. Nu vorbim doar de literatură anglo-saxonă aici. De aceea, avem cititori care ne critică pe forumuri, enervîndu-se că „iar scrieți despre un amărît de poet zulus de care n-a auzit niciodată nimeni”, dar rămînem fideli ideii că literatura nu are limbi privilegiate. De curînd, cu
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
limba engleză este o limbă francofonă". Varujan Vosganian afirmase anterior că la nivelul UE sunt state care au cerut cu insistență o flexibilizare a ajutorului de stat. El a adăugat că din această categorie fac parte țările latine, în vreme ce statele anglo-saxone sunt pentru menținerea unor rigidități în acest domeniu, scrie Mediafax.
Vosganian, ironii despre politicienii care vorbesc "engleza francofonă" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37113_a_38438]
-
care să își găseacă o confortabilă împlinire în căsătorie și viața maritală. Acesta este și cazul povestirii Odalie, episod din viața trepidantă a orașului New Orleans. Carnavalul, mlaștina tropicală din delta fluviului Mississippi, reginele voodoo-lui, mulțimile de creoli, negri, francezi, anglo-saxoni râzând, dansând, iubind, toate aceste elemente alcătuiesc fundalul unei narațiuni relatate cu mijloacele elementare ale povestirii tradiționale. Dincolo de trama de o simplitate tulburătoare, care dă și universalitate ficțiunii, deslușim un destin de femeie condamnată la așteptare. Alegerea eroinei principale merge
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
din Est. Influența culturală e una, mi se va spune, dar cea a realității sociale era aceeași. Mediul, nu-i așa? Poate, însă de ce să învinovățești pe cineva care posedă alte (re)surse culturale decât ale tale - poezia americană sau anglo-saxonă, literatura română chiar? Și generația lui Coșovei&Cărtărescu l-a citit pe Ginsberg, dar l-a înțeles și preluat pe alte niveluri. Spre deosebire de nemți, românii cred că „La început a fost Cuvântul”. Lumi diferite, aceeași epocă. Pentru că era dictatură, se
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
adecvare a lecturii critice. Cum e să afli că ai murit Tot în DILEMA VECHE (nr. 510), Iulian Comănescu scrie despre gafe de presă. El face un scurt inventar al gogomăniilor care au apărut de-a lungul anilor în presa anglo-saxonă, dar ne semnalează și o recentă enormitate din presa noastră, pe care n-o știam: „Zilele trecute un ziar central l-a omorât în efigie pe Ilie Șerbănescu, economist, gazetar și fost ministru în Guvernul Ciorbea, punându-i poza la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
Innocence acoperea copilăria și adolescența, Viva Laldjérie explora tinerețea (fiica) și senectutea (mama), iar 5x2 se ocupa de maturitatea maritală și de experiența maternității. Întâia peliculă în ordinea apariției e realizată de Lucile Hadzihalilovic care, contrar unor aprecieri din critica anglo-saxonă, nu se află la debut, ci pe la a treia peliculă proprie. Adevărat ce spun ei, e cunoscută pentru colaborările cu Gaspar Noé, autorul Ireversibilului, cineast căruia îi și dedică filmul. Similitudinile însă lipsesc sau, trăgând metafora de coadă, se poate
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
desăvârșit doctrinar al comunismului, convins până în adâncul ființei sale materialist-dialectice de adevărul gogomăniilor emanate - cam căznit stilistic, dar simțind puternic în pupă suflul ,maselor largi populare". N-am spațiu să insist asupra mostrelor de antiamericanism visceral, asupra urii față de gândirea anglo-saxonă, căreia, ca perfect cameleon, îi va consacra un studiu elogios după 1990, când individul a întors cu energie foaia... De mirare însă că astăzi, cînd a revenit la obsesiile marxiste, nu predă, cum ne-am aștepta, la o catedră de
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
Blah, blah, blah” nu își trage cumva originea, nu din instabilul cuvânt spaniol „hablar” ci de la porecla dată acestor oameni negricioși, adică a blackilor (blachilor, sau blahilor), sau mai precis din persiflarea pronunției repezi a vorbirii acestora, care neînțeleși de către anglo-saxoni, erau luați în derâdere că limba lor este un fel de „blah, blah, blah”! Oare acest domn Blach nu este cumva brunet, cu un ten mai închis la culoare decât germanul acela „blond”, ca spicul grâului și la păr și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să-și explice de ce sonetul românesc este endecasilabic, așa cum a fost el conceput de creatorul genului. Într-adevăr, îngemănarea profundă a limbii române cu italiana, a condus la această duplicitate lingvistică. Într-o altă ordine de idei, sonetul de expresie anglo-saxonă, care a urmat aproape imediat schemei italienești a acestui gen liric, se exprimă în 12 silabe, din lipsa capacității limbii de a reduce cele 14 versuri ale sonetului la clasicele 11. Mergând pe aceeași proiecție creativă, sonetul francez este fiul
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
în mrejele partizanatului - și astfel ajung la cea de-a treia trăsătură a Istoriei sale -, favorizîndu-și în mod evident conaționalii: pe scurt, înclinația lui Russell de a vorbi tot mai mult, începînd cu epoca modernă, de rolul pe care filosofii anglo-saxoni l-au jucat în istoria filosofiei iese cu pregnanță în evidență. Iar această favorizare merge pînă acolo încît Russell acordă un loc în istoria filosofiei unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De pildă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în întregime
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
un englez că are de fapt trei acte, primul înfățișîndu-l pe Tae-suk de unul singur, dar nu sunt de acord: primele două reprezintă un tot unitar. Văd eu că acest film a reușit să le livreze confuzia pe tavă criticilor anglo-saxoni de film, și nu fără motiv. E extrem de deschis interpretării, și astfel îți oferă un hățiș de semnificații. Puhoiul de coincidențe seamănă a Lynch, delicatețea gesturilor protagoniștilor, a pantomimă, violența are ceva de farsă în modul de manifestare (principala armă
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
în mrejele partizanatului - și astfel ajung la cea de-a treia trăsătură a Istoriei sale -, favorizîndu-și în mod evident conaționalii: pe scurt, înclinația lui Russell de a vorbi tot mai mult, începînd cu epoca modernă, de rolul pe care filosofii anglo-saxoni l-au jucat în istoria filosofiei iese cu pregnanță în evidență. Iar această favorizare merge pînă acolo încît Russell acordă un loc în istoria filosofiei unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De pildă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în întregime
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
fascinat însă întotdeauna felul în care vizibilul se combină cu entități fie concrete, fie abstracte pentru a contribui la nașterea sensului. În anii ’70 și ’80 m-am ocupat cu oarecare insistență de legătura dintre cuvânt și imagine în poezia anglo-saxonă, pe urma studiilor, atunci în vogă, ale lui Umberto Eco, Grupului?, René Lindekens și a multor altora, cu aplicație asupra creației unor mari poeți precum Ezra Pound, William Carlos Williams ori Charles Olson (v., de pildă, Teodorescu-Brînzeu, Mihăieș, 1983: 344-3491
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
englez Robin Hood), Davy Crockett (celebrul „rege al frontierei sălbatice” din America veacului al XIX-lea), Bob Mallard și Puchon, doi aviatori de-un curaj nebun, Jacques Flash, jurnalistul capabil să devină invizibil. După cum vedeți, figuri cu nume (și atitudini!) anglo-saxone, ceea ce unui pro-american aproape predestinat ca mine (ar trebui să invoc multe istorii de familie, dar nu e locul s-o fac) și admirator, încă de atunci, al „britanicității”, îi făcea o enormă plăcere. Li se adăugau, tot cu statut
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
efortului depus în confruntările televizate, trendul dat de votul politic s-a menținut până în final. Doar două consilii județene au mai fost păstrate de PDL, s-au pierdut primării importante, cu mici excepții. Așa ceva, în jargonul de campanie din țările anglo-saxone, se numește landslide victory. O alunecare de teren, care nu mai poate fi oprită de adversari și rade totul în cale”, a declarat Palada. Popularii spanioli și-au zdrobit adversarii cu...44,63% Definiția unui victorii zdrobitoare, cum s-ar
De la ce scor se consideră în Europa că USL a obținut o victorie zdrobitoare () [Corola-journal/Journalistic/41257_a_42582]
-
român, pentru suveranitatea sa. România a fost tratată de unii funcționari de la Bruxelles ca o colonie, lipsită de atributele suveranității. În esență, exercitarea unei prerogative constituționale (art. 94) a fost suspendată printr-o „directivă” politică de la Bruxelles. În doctrina clasică anglo-saxonă „domeniul rezervat” al statelor este reprezentat de „onorea, interesele vitale și esențiale ale lor.” În cazul României, nu mai există acest „domeniu rezervat”? Este evident că o astfel de decizie impusă României nu este specifică relațiilor în interiorul unei „federații europene
Adrian Năstase nu vrea să fie grațiat. Vezi de ce by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41365_a_42690]
-
care le-ar fi avut, ei sau magiștrii lor, ca „antifasciști”. Or, Vladimir Tismăneanu se află în avangarda unor cercetători occidentali (observ că i se alătură, zi după zi, tot mai mulți emuli, așa cum veți constata citind recenziile din lumea anglo-saxonă a cărții sale) care subliniază perfecta identitate politică și practică a celor două mari crime ideologice ale secolului al douăzecilea, comunismul și fascismul. Studiile și analizele lui Vladimir Tismăneanu demonstrează implacabil că e vorba de unul și același fenomen, de
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
actual, iubirea, de cele mai multe ori, nu are prim-planul. Din teama alunecării în literatura glossy, de divertisment, sau pentru că e riscant să ajungi într-o zonă în care ce a fost de spus e știut de toată lumea. Astăzi, în cultura anglo-saxonă, de pildă, iubirea e reinvestită doar în proiectarea unor tabuuri, alteori excese: fie în literatura gay, fie în neogoticul consacrat de cinematografie. Cert e că scriitorii români cu priză la publicul occidental au înțeles că e mai simplu să reconfigureze
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]