2,924 matches
-
a incantației, poezia lui Dinescu speculează un alt interval În a-și defini prerogativele. Întâlnim la acest scriitor un soi de "mutație" În conformația scriptică, lăsând la o parte stilul. Metafora e disociere pură Între abstracțiunea percepută de simț și angoasa autentică. Devotată, adică, spontaneității, stadiul cel mai fertil al trăirii: “Cu degete albe dacă bat În fereastră/ Voi credeți că ninge și nu m-ascultați” (din volumul Elegii de când eram mai tânăr). Apărut la editura Humanitas În anul 2006, volumul
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
copilului se simte amenințat. Creatorii spectacolului construiesc, cu ajutorul umbrelor, dansului, scenariilor care au la bază povești personale și muzicii, un montaj elaborat al fricilor cotidiene, experimentate intens de copii și de părinții. Fapte vitejEști în București e un laborator al angoaselor meșterite sub ochii noștri. Când degețelele cresc și siluetele devin din ce în ce mai mari, fricile noastre se amplifică. Le astupăm în borcane și devenim, dintr-o dată, mai liberi. (Mihaela Michailov, critic) Spectacolul se află la granița dintre arte, reunind o echipă interdisciplinară
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
mai multe feluri de citiri posibile, unul constând în a spune că e vorba de un text ciudat, care nu conține nici unul din elementele care dramatizează un récit și care să permită să se creeze spațiul de curiozitate și de angoasă care-l face pe lectorul curent să ducă lectura până la capăt. Doamna Pârvulescu vorbește de un text care curge încet, ca un fel de miere, și care într-un anumit sens empoisonne le lecteur, qui lui impose son rythme, qui
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
publica scrierile. Cînd i-am făcut volumul Ferestre întredeschise, s-a apucat să își cenzureze și să-și rescrie scrisorile către Ovidiu Constantinescu. Nu i-am respectat indicațiile - și bine am făcut. Iar el, după ce a trecut prin furii și angoase teribile, care l-au făcut să sune la noi noaptea la 4, s-a liniștit cînd a văzut că are succes. Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, pe care i-am trimis-o, legată în panglici, ca dar de Crăciun
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Stau să treacă moartea-n el prin mine". Fără îndoială, versurile din Pasărea tăiată vădesc o sensibilitate cu o acută propensiune spre aporiile realului. Rezonanța tăierii păsării în conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției, în măsura în care, prin intermediul ei, ființa umană cunoscătoare iese din perimetrul protector al sinelui, din recluziunea sa benefică și ia cunoștință de dramele, neîmplinirile, fisurile, anomaliile și nedesăvârșirile
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
extremă), această perioadă rămăne și cea a trecerii frontierei interne invizibile: optănd pentru Europa, eroul începe să aștearnă pe hărtie construcțiile teoretice care ăi vor aduce celebritatea. Jurnalul optează pentru sinceritatea totală, mărturisind la fiecare pagină insatisfacțiile de diferite ordine, angoasele, presimțirea morții, totul sub o formă de-a dreptul literară. Iată vibrația primăverii, mai puternică decăt mersul nenorocit al istoriei: "Zi magnifică. Un cer lichid, de un intens albastru, așa cum Lisabona nu-l mai are după venirea primăverii, un soare
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
vorbește despre “bucuria materiei”, “frica de bucurie” e, alteori, vecină cu gustul amar al trecerii - “norii trec risipindu-se / să fie rochiile mele / culorile lor tot maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
limba lui adoptivă. Un an mai târziu publică, tot la Madrid, în revista Escorial, culegerea intitulată Innominada luz (Nenumita lumină), al cărei patetism, atingând zonele cele mai profunde și tainice ale sufletului, introduce în poezia spaniolă o stranie vibrație de angoasă metafizică. În sfârșit, cea de a treia și ultima culegere de versuri spaniole, Proporcion de vivir (Proporția vieții), apare în 1954 la editura madrilenă Insula. În revista cu același nume (pe lângă care funcționa și editura), a publicat o serie de
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
până la ultima marcă de pastă de dinți. Dorințele pluteau în aerul orașului; ca după erupția unui vulcan făcând să plouă cenușă peste trecători. Pe frumoasa suprafață a abundenței exista un fel de neliniște nervoasă, munți de dezamăgiri, coji goale de angoasă, ca și cum bogăția singură niciodată n-ar putea aduce fericire. Starea de spirit a traficului de prânz era nesimțită, apatică, febrilă. Timpul parcă se umfla, din spărturile pielii lui cădeau valuri de apă prăbușindu-se de la un nivel înalt către unul
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
arie celestă de Kitaro și m-am lăudat apoi că la capătul lumii e chiar capătul lumilor unde prețurile camerelor de hotel sunt mult mai convenabile, am început să-mi dezosez strigătul prin care umpleam nopțile oțelăriei cu ciorchini de angoasă, m-am prins în horă cu dansatorii greci strivind cu călcâiul la fiecare pas câte o stea căzătoare, mi-am răsucit rânjetul pe dos ca pe un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții dar
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
noaptea să rămînă la mine. A fost încă o noapte penibilă (ca în mai 1938 cu Z.). Dacă nu vreau noi complicații, inutile pierderi de timp și încurcături fără soluție - trebuie să tai scurt." 23 Aprilie 1941 : ,(...) Războiul ăsta, cu angoasa lui permanentă, a acoperit vechile mele nefericiri personale și le-a făcut să treacă în umbră. Dar cînd mă apropiu iar de ele, dor încă. într-un fel, printr-o substituire de nenorociri, războiul m-a depărtat puțin de mine
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
rîsete)." ,Domnule președinte, speriați colegii" (rîsete).2) , Ieri după-amiază, în timpul vizitei minerilor, ni se cam schimbase și nouă mina." (Rîsete.) ,mireasa și-a pierdut inocența virginală, trecînd mai întîi prin mîinile Senatului." (Rîsete, aplauze.) ,Limbajul inițiatorului este perfect sincronizat cu angoasele sfîrșitului de secol și de mileniu: la est Cernobîlul, la sud Kosloduiul, iar la vest Fondul Monetar Internațional." (Rîsete, aplauze.) Golit de orișice idee, Mă tot întreb și mă tot mir: Ori Trandafirul e sub Cheie, Ori Cheia e sub
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și dezinteres, cu lehamite și oboseală, despre angoase și spaime, ascunzându-și încărcătura existențială sub ostentația nesemnificativității și derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar poemele fac, în fond, operă de exorcizare." Recitind scrierile lui Virgil Mazilescu, îți pui, aproape involuntar, o întrebare: cum
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
ci se contaminează reciproc, își dispută întâietatea, devin pretexte de reflecție sau porți către alte amintiri. Cu toată diversitatea episoadelor și personajelor evocate, unele elemente revin aproape obsesiv în memorie: spațiul închis, securizat, căutat în mod constant, inclusiv în vis; angoasele pe care le provoacă despărțirile temporare de părinți; momentele izolate de beatitudine, lipsite de orice motiv aparent. Deși alcătuit din întâmplări mărunte care se petrec într-un decor preponderent casnic, După-amiaza de sâmbătă depășește condiția unui simplu volum de amintiri
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atenție, aici este uraniu”...sau ,,citind poeziile lui Theodor Rapăn mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu are ce căuta în literatură. A pledat pentru povestire, dar nu povestirea "abjecției", a "urâțeniei, hidoșeniei lumii", ci povestirea prin compensație. De aceea, boala lui e trecută sub tăcere, îi menajează pe ceilalți, le distrage atenția de la propria nenorocire, angoasele nu trebuie date mai departe. Generozitatea cu care un scriitor oferă frumusețea lumii și căutarea acelei "limbi comune" care să stîrnească emoții în oameni, vorbeau, de fapt, despre disponibilitatea lui de a insufla seninătate, de a satisface nevoile cititorului, recuperând
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atenție, aici este uraniu”...sau ,,citind poeziile lui Theodor Rapăn mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu o ureche de iepure și negativul ei fără ureche, care se pipăie, una pe alta, ca să se recunoască, în felul nevăzătorilor. În ciuda culorilor acrilice vii, a formelor simple, a compoziției foarte echilibrate, transpare aici acel grăunte de nebunie și angoasă care o însoțește pe Alice în explorarea ei. Preferințele colegei și prietenei mele au mers spre colajul din scoarțe de bananieri realizat de Frédéric Kabeya Tshipama din Congo, în care artistul o reprezintă pe Alice, jumătate mare, jumătate mică, mergînd
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
ce i-a speriat, mulțumire adusă spaimei, ce-ngăduie râsul celor ce frânți de ea încă nu-s, mulțumire adusă batjocurei, care reconstruiește ceea ce a distrus." Imaginea celui călare pe tigru definește literatura ca pe o stăpânire a spaimei și angoasei, prin transformarea acestora în iluzie, visare și joc (metaforă preluată din Despre adevăr și minciună în sens extramoral de Friedrich Nietzsche: acesta se referă la partea atavică din om, cruzimea, lăcomia și instinctul de a ucide, de care omenirea pierdută
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
otrăvitor, își găsesc un nucleu ideatic - după cum o mărturisește și titlul - în senzația fatalității și a inexorabilului. Eșecul ori deposedarea (de un sine fericit, de un celălalt necesar, de Dumnezeu), ipostaze ale unui destin neprielnic, sînt contemplate cu tristețe, resemnare, angoasa și doar rareori cu o revoltă abia suflata printre rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației și, ca atare, autoimpusa
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
de definire pot fi luate în considerare. Rămîne faptul indubitabil că Ionesco este, alături de marii săi colegi, unul dintre creatorii unei formule specifice de dramaturgie, teatrul absurdului. Pînă și mărturisirea că l-au influențat operele lui Kafka, Chirico, Borges, cu angoasele lor, e o dovadă a apartenenței sale la literatura avangardei, prelungire a celei interbelice. Că orice creator de literatură a absurdului, n-are încredere în rolul literaturii că mîntuire. Într-o piesă a sa, eroul e neputincios pentru că e obsedat
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
astfel de deseneă. Nu am citat aceste două exemple decît pentru a arăta că românul Sylviei Germain - care își păstrează intacte, în ciuda proliferării imaginilor, trama narativa și coerentă "ideologică" - este și un extraordinar exercițiu de imaginație, o reverie tulburata de angoase și care poate oricînd degeneră în coșmar. Scriitura Cărții nopților (cartea de debut a autoarei care a primit, printre altele, și premiul pentru cea mai insolita carte a anului în 1985) mizează pe "evidență" și pe puterea de fascinație a
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și nici nu apare ca să confirme sau să infirme o serie de supoziții și inferențe făcute de cititor pe parcurs (cazul policier-ului). Scenă se constituie, mai degrabă, ca o exorcizare a angoasei așteptării. Pe lînga tensiunea acumulată pe parcursul cărții, cînd crimă încă nu s-a comis, descrierea ei minuțioasa e de-a dreptul liniștitoare. Santiago moare calm, așa cum a fost în întreaga povestire. Ultimele propoziții ale cărții sînt impresionante prin tonul senin
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]