219 matches
-
acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului, universul dimovian se sustrage sistematic morbidului și macabrului, diferențiindu-se de Blaga din Lauda somnului terorizat de vedenii, excedat de semne ale haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în subtext, nevoia de "inedit azur" din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
economic nu ar fi niciodată stabil, crizele sunt inerente sistemului și nu accidentale, dar ele generează progres. Cheia este inovația permanentă. Revoluția tehnologică actuală creează un adevărat șoc. Multe noutăți ne par străine, iar vechiul spectru al șomajului tehnologic reapare. Angoasantă, economia bazată pe tehnologie depășește modelele clasice și face obsolete politicile și instituțiile macroeconomice tradiționale. Oportunită țile tehnologice trasează noi și noi frontiere. Politica economică a viitorului ar putea conferi un loc cît mai mic politicilor macroeconomice, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Dar această aliniere a lui homo sexualis la homo consomator emancipat de sub imperiul vechilor tradiții represive nu s-a efectuat decât sub presiunea noilor canoane colective generatoare de conformism și de temeri, de „competiții contaminate de anxietate” și de „preocupări angoasante”43. Dacă subiectul libidinal modern beneficiază de o slăbire a interdicțiilor tradiționale, el nu este în mai mică măsură orientat de noi modele standardizate, cum ar fi obligația de a se arăta liber de a atinge un maximum de plăcere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-se ca trezite dintr-un somn adânc”. În prelungirea unei tradiții a neliniștii: practica apariției și a dublului Manechinul, automatul, fantoșa se plasează astfel, în epoca experimentală a Teatrului Alfred Jarry, în centrul unui proiect ce urmărește să restaureze „caracterul angoasant al acțiunii”, să continue tradiția spaimei, a sentimentului de teamă insuflat de prezența invizibilului și de amenințările acestuia. Câțiva ani mai târziu, Artaud descoperă teatrul balinez și găsește în el, în sfârșit, modelul exemplar al acelui teatru „al halucinației și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Este vorba deci ca adolescentul să-și însușească un corp cu noi potențialități și să se distanțeze de obiceiurile copilăriei și de părinți. Dar chiar în cadrul acestei schimbări el poate fi cuprins de un sentiment de alteritate care generează întrebarea angoasantă: „cine sunt eu?”. Pierderea bisexualității potențiale Odată ce pubertatea s-a instalat în corp, individul trebuie să-și atribuie un sex, și doar unul. Înainte, o fetiță putea să joace jocul „băiatul ratat”, un băiețel putea să fie „fetiță”, să se
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
așteptând în întuneric, cu ochii fixați pe raza de lumină, ca ușa să se deschidă și să zărească în sfârșit figura mamei sale. Ea se simțea în tot acest timp ca într-un fel de „groapă neagră”, într-o așteptare angoasantă. După ce doica a fost schimbată, Sandra a încetat să mai plângă. Ea se ducea cuminte la această doică, dar rămânea mai mult singură. Mai târziu, Sandra își va aminti următoarele: se află în curtea creșei și îi privește pe ceilalți
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și pentru că nu poate răspunde așteptărilor lor, provocând suferință atât în ceea ce o privește cât și suferință celorlalți. Invadată de un intens sentiment de culpabilitate, îi este imposibil să continue să mai trăiască, se închide în sine, pradă tensiunilor interne angoasante: ideea de a ieși din casă i se pare insuportabilă. Sentimentele de inferioritate, de incapacitate, de gol, lentoarea, cuprind toate activitățile sale, mai ales cele școlare, care se desfășuraseră în condiții bune până în acel moment. În același timp cu apariția
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
suicidar pe care îl prezintă copiii cu părinte deprimat: - lipsa unei susțineri în cadrul familiei, lipsa unei disponibilități afective a părintelui deprimat atunci când tânărul este confruntat cu un eveniment de viață negativ; - climat familial marcat mai puternic de conflicte și mai angoasant; - cazuri de expunere la tentative de suicid în cadrul familiei; - vulnerabilitate biologică familială în ceea ce privește depresia, dar și privind sinuciderea. Antecedentele suicidare sau tentativele de suicid în cadrul familiei, cum ar fi decesul unui părinte, sunt de asemenea mai frecvente la adolescenții cu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
derulării acestuia, reverberațiile lui în timp asupra persoanei în cauză. În loc ca acest proces să fie transformat într-o „sărbătoare” a câștigului, a „binecuvântării” roadelor acumulate, a evidențierii unei identități, evaluarea continuă să fie percepută ca una dintre cele mai angoasante stări pe care le suportă copilul din școala noastră (dar și cei din apropierea lui). Secvența evaluativă se poate transforma, dacă nu suntem atenți, într-o pârghie mutilantă, viciind tot ce s-a întreprins până în acest moment. Un învățământ autentic se
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
mai ales chinuirea energiilor negative. Cel ce visează aruncă ceea ce îl încurcă și îl otrăvește. Străin, necunoscut Personajele necunoscute ce apar în vis sunt adesea reprezentări ale unei fețe ascunse a psihicului. Străinul este partea din umbră, adesea deranjantă sau angoasantă, care există în fiecare individ. Necunoscutul din vis este, din acest motiv, perceput ca amenințător. Prezența sa indică și faptul că multe dintre elementele situației sunt încă inconștiente sau ignorate. Pune accentul pe necesitatea de a căuta adevărul și cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
desemnează, astfel, un element involuntar. Ca și Caillois, Louis Vax interpretează fantasticul prin prisma altor domenii. Organizarea interioară a universului fantastic, propusă de Vax în studiul său Arta și literatura fantastică 61, se realizează tematic, printr-un univers al ,,motivelor angoasante". Fantasticul e dual tocmai datorită faptului că oamenii sunt situați în contexte inexplicabile. Scenariile onirice ale personajului blecherian, percepțiile acestuia asupra spațiilor dar și asupra personajelor, se plasează la granița dintre fantastic și real, în contextul în care ele izvorăsc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu toți porii, cu limba"215. Trăind și simțind realitatea atât de intens, eul blecherian suferă, este un eu chinuit de tirania formelor ce îl înconjoară, ajungând să trăiască o dramă la nivel spiritual. Exacerbarea continuă a sinelui, starea constant angoasantă, căutarea febrilă a unor ipostaze care să-l salveze din individualitatea dată, frica de sine însuși, îl apropie pe Max Blecher, într-o oarecare măsură, de Franz Kafka, fapt surprins exemplar de Eugen Ionescu. Suferința originară din povestirile lui Franz
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fi". O astfel de moarte are rolul de a scoate personajul din ceea ce Heidegger numea ,,starea de a fi căzut", o stare inautentică, acea stare zilnică care blochează accesul sinelui către sine. După moartea lui Quitonce, Emanuel va experimenta stări angoasante, ființa sa ,,se va deschide sieși ca grijă"275. De altfel, dintre toate personajele romanului, Emanuel și Ernest sunt cei care constată conștient dispariția lui Quitonce, singurii care percep moartea celuilalt ca o posibilă moarte a sinelui. Moartea lui Quitonce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dintre forțele ostile de care se simte el înconjurat, chiar dacă acestea devin tot mai evidente, reprezintă pericole care depășesc mijloacele de apărare. Chiar dacă aceste pericole sînt legate de cauzele lor reale, imaginația nu reușește să se elibereze de influența lor angoasantă; ea brodează pe această urzeală bogată în sugestii. Șerpii, de exemplu, a căror mușcătură provoacă maladia, adică moartea, nu mai sînt considerați de la bun început drept spirite rele. Regularitatea care leagă consecințele mușcăturii de faptul real al întîlnirii cu animalul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
culpabilității, care este legată de dorința exaltată și o inhibă. Energia dorinței, exaltată pe de o parte și inhibată-refulată pe de altă parte, poate fi transferată asupra unui obiect în sine care nu prezintă nici o atracție și este adesea chiar angoasant(datorită ambivalenței "atracție-culpabilitate", adică exaltare-inhibare). Dorința a devenit subconștientă, pierzînd din vedere nu numai adevăratele ei motive, ci și obiectul ei real. Dar obiectul înlocuitor al dorinței subconștiente -, obiectul fals rîvnit, oricît de angoasant ar fi el (din cauza culpibiltății), nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nici o atracție și este adesea chiar angoasant(datorită ambivalenței "atracție-culpabilitate", adică exaltare-inhibare). Dorința a devenit subconștientă, pierzînd din vedere nu numai adevăratele ei motive, ci și obiectul ei real. Dar obiectul înlocuitor al dorinței subconștiente -, obiectul fals rîvnit, oricît de angoasant ar fi el (din cauza culpibiltății), nu este mai puțin atrăgător decît era obiectul real; dimpotrivă, el este obsedant (din cauza energiei transferate și devenite incontrolabile). Obsesia (lăcomia) se află deci la faza oricărei deformări subconștiente. Pot fi sesizate, pe de o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Nu este o piesă de teatru scrisă înainte, ci un discurs permanent și fluctuant despre lume, mascat de temeri, de angoase și de nevroze. Dacă discursul ar fi fost rostit în sufrageria noastră, ar fi fost dezlânat, foarte afirmativ, hiperactiv, angoasant și considerat adevărat de majoritatea persoanelor. De aceea ar trebui să ne întrebăm dacă suntem pregătiți să acceptăm un astfel de interlocutor în viața noastră cotidiană, și dacă da, care ar fi cea mai bună metodă de a reașeza discursurile
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
este deci profund maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă țară. Cel care rămîne se întoarce la casa Bunicii." Evoluția gemenilor Agotei Kristof e departe de a fi conforta bilă pentru cititorul care începe prin a crede în dublul real
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însoțește de o formă de risipire identitară a spațiului care urmărește, paradoxal, reconfigurarea unității originare. Rătăcitor într-o lume în metamorfoză, Fondane resimțea această spațializare ca afectivă, căci orice loc de identitate a unui subiect este un spațiu simbolic, oniric, angoasant sau securizant. Nu e vorba de spațiul fizicii și geografiei, dimensional și măsurabil, pe care Gilles Deleuze îl numește spațiu striat (Mille plateaux). Identitatea profundă nu este numai și necesarmente legată de un loc precis sau de o moștenire, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste expresii să spunem, esențializante ale primitivismului angoasant, originar, Occidentul a mai trăit una, care i-a traversat evoluția de la un capăt la celălalt: e vorba de "teroarea istoriei", așa cum o numea Mircea Eliade, izvorâtă din conștiința că omul este pentru totdeauna "închis în timp", "aruncat în lume
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ființei", al "profunzimii" neatinse de timp fiind o realitate valorificată atât politic, cât și filosofic. Isihasmul ortodox, modelele atemporale ale religiozității răsăritene favorizează, și ele, acest complex al "fricii de timp" și al suspiciunii față de istorie și față de "întâmplările" ei angoasante, demoralizante. Citind cărți identitare foarte serioase, descoperi că au fost puține momente în istoria românilor în care aceștia să nu se fi temut de ceva: teama de turci traversează mai multe secole și câteva cărți foarte profunde; apoi vin, pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Bergson, ieșirea din temporalitatea discretă pentru a intra în durată constituie miza recuperării conceptului de experiență. În ceea ce privește lumea urbană, sarcina regăsirii experienței se poate traduce ca încercare de a regândi mișcarea dincolo de perceperea ei momentană, abstractă și, prin aceasta, angoasantă, străină. „A da chip“ mișcării, a-i regăsi familiaritatea înseamnă a-i percepe simultan actualitatea și posibilitățile, a o înțelege ca pe o criză a lumii și, concomitent, ca pe salvarea ei. Șocul întâlnirii cu fenomenul mișcării urbane este „depășit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
funerar aflat la cimitirul Bellu din București, monument dedicat Sofiei Alexandrescu, decedată prematur. Bustul de bronz înfățișează o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
animarea formei printr-o tehnică de subtilitate tactilă, extremă"331. Sfinxul (1912) și Zeul Războiului (1915) acoperă aceeași arie rodiniană a capetelor monumentale, dar cu o și mai pronunțată sensibilitate simbolistă decât la artistul francez, sensibilitate marcată în dimensiunea sumbră, angoasantă, către care deschid cele două opere. Numitorul comun între Frederic Storck și Oscar Spaethe îl constituie formația lor müncheneză, dar și ulterioara modulare a sensibilității lor artistice în direcția marcării afinității membrilor casei regale și în special a reginei Maria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
planînd asupra sa, Europa este totuși liniștită; se află în miezul pericolului, dar este în afara Istoriei. Europa se află la periferia epocii de fier planetare, însă nu poate ieși singură de aici. În jurul său, lumea agonizează. Termenul agonia înseamnă luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final vom asista la agonia morții
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]