833 matches
-
împreunat o fac și animalele, poate mai bine și mai cu spor ca oamenii...>> Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce? Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Wanderers. Aveau patru meciuri de jucat, de vineri până luni. Toate meciurile se desfășurau pe South Coast. Preliminariile erau la Bexhill-on-Sea, Rotingdean, Brighton și Shoreham. Bull nu ar fi pierdut vreunul dintre ele pentru nimic în lume. Prospețimea primăverii, plăcerea animalică a mișcării neîngrădite și aerul de mare, toate la un loc. Ce putea fi mai bun de atât? — Păăăi, nu prea știu. Era clar că avea o altă invitație, se gândi Bull, numai că nu fusese încă nimic confirmat. — Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după mai bine de un deceniu de politică, democrație, capitalism și alte înalte lucrări ale spiritului. Cu cât aceste opintiri spre civilizație se dovedesc mai false și mai sterpe, cu atât un popor cade în primitivism, în zona trăirilor rudimentare, animalice. Sex, moarte și râs. Râsul gros, hăhăit, la început forțat, râsul în gașcă, râsul la comandă. Comuniștii puneau aplauze la magnetofon, capitaliștii dau de pe bandă râsete. Să ne râdem la un loc, ca să nu ne mai fie frică. Câtă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
educată la școala străzii, că niște actori ca urâtul cu nasul pătlăgică, Karl Malden, sau cenușia Kim Hunter sunt excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră. Și asta-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul, era el cel care gemea. De jos, din apă se auzi strigătul barcagiului, "Îngere, unde ești, Îngere?!" S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie l-a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors pe dos pentru el, o curiozitate nemaipomenită se vedea pe fața lui, în vreme ce în ochi apăruseră semnele unei frici de nestăpînit, aproape animalică. "Un prinț adevărat?" Radul Popianu a înclinat din cap, știa el ce știa, despre astfel de lucruri e mai bine să nu vorbești. El sugera și încuviința, dar nu mai voia să scoată un cuvînt. "Vrei să spui că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întâlnise vreodată. —Chimé?... murmura ezitant, imaginându-și că poate herculeeanul Uriaș din Farepíti urmase și el același drum, cu vagă speranța de a se bucură de o noapte de dragoste cu dulcea Maiana. Ești tu, Chimé? Răspunsul fu un răcnet animalic și, fără nici un cuvânt, monstruosul individ făcu un pas înainte, ridică o ghioaga uriașă, care i-ar fi putut zdrobi capul așa cum piatră zdrobește o nucă, si o coborî, cu toată forța lui nemăsurata, asupra băiatului surprins, care abia avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iubește și mai devreme sau mai târziu va face cum spui tu. Luana însă nu era convinsă că mai avea puterea de odinioară pentru a continua această căsnicie. Orice atingere a soțului ei o oripila. Vedea în el doar dorința animalică a bărbatului iar ea obiectul care împlinea această pornire. Se simțea folosită, mințită, înșelată. Vestea nunții lui Dan veni ca o mântuire. Îi dădu pretextul de-a fugi acasă, pentru a se ascunde sub fusta mamei. Revederea casei părintești, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gura și a urlat un fel de BAAAAAAAAAAAAAAA, ceva ce ei i s-a părut că a ținut un minut Întreg, poate mai mult, și, chiar prin fereastra Închisă, i-a deslușit grosolănia glasului. Fusese mai de grabă o reacție animalică decât un cuvânt, iar asta o Îngrozise. — Nu te mai uita, i-a zis Bill, nu te mai uita la el! Nu Întoarce capul! Privește drept Înainte! A Încercat să rămână cu ochii fixați la grindina tălpilor de pe parbriz, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de făcut. Tu înveți? Auzea întrebarea sâcâitoare a tatălui, înveți sau te ții de prostii pe acolo? Nu uita, niciodată nu e prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anumit tip de masochism, ajunsese să se teamă de el. Răfuielile dintre ei deveneau tot mai prelungi, mai violente, îi era groază când îl vedea dezlănțuit, cu ochii măriți, cu palmele depărtate de trup, purta atunci în el o furie animalică, semnele exterioare erau atât de edificatoare. În mod evident, relațiile lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat. Carmina nu conștientizase atunci că se afla într-o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de du pagini imprimate Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
devotament și curaj partinic în relațiile cu autorii-studenți". Mi-a spus Fluturel că, într-o ședință a ziariștilor, se mira: "Cum de sînt unii care nu vor să se scrie despre marele nostru co'ucător, to'a'ăși?" Lupta asta animalică pentru bunuri rele o să ne transforme într-o gașcă submorală? Preferăm să devenim o populație submorală și nu o comunitate identitară, ascultînd de un cod moral? Tema emisiunii e De ce pleacă tinerii din România?, iar răspunsul indus de Antofiță, formatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acum e liniște și pace, le spune, puteți complota după pofta inimii. Mă așteptam să discutăm despre lucruri serioase, se supără Părințelul, nu despre curve, desfrînați sau viața privată a fiecăruia. — Eu după asta mă ghidez, recunoaște Curistul, după instinctele animalice, zice ciulindu-și încă o dată atent urechile, o fi închis-o de tot sau a dat-o doar mai încet? Dacă bine îmi aduc eu aminte, începe să recapituleze Roja adunîndu-și gîndurile, Delfina a fost prima care a început să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Adică tu îți rezolvi problemele... Dacă arde, da. Dar deocamdată, de cînd sîntem împreună, n-am apelat la... decît foarte puțin. Deci deja port coarne? Ți-am spus că-s mititele. Nu fi prostuț. Ne leagă spiritul și nu impulsurile animalice. Viorel își privește nevasta. Este superbă, este a lui și, în fond, ar fi o tîmpenie... Bun și așa, mormăie pentru el. Ce-ai spus? Nimic. Ne-om înțelege noi. Nu de mult, Viorel și-a dat duhul. Începînd de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
își cere drepturile și eu, spirituala, fac glume. Nu prea înțeleg. Îmi adresez cuvinte jignitoare, ca de exemplu: "te simți bine, iapă în călduri ce ești!" Văleleu! Mai ai chef? Este un fel de perversitate mai rafinată, care ațîță partea animalică din mine. Și partea spirituală? Este dominată și redusă la rolul corului din tragediile lui Sofocle. Discuțiile acestea aveau sarea și piperul lor și erau căutate mai ales de cei care s-ar fi simțit minunat lîngă Roxana. Deși sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
intense, creierul uman poate claca. Mă refer la situațiile cînd centrele inactivate de educație, de evoluția continuă a omului, sînt reactivate. Acestea pot deveni dominatoare în comportamentul uman. Întreaga evoluție, întregul efort al mileniilor de experiențe, se spulberă în sfera animalică a înțelegerii primare. Toată munca miilor de generații se duce pe apa sîmbetei. Șlefuirea omului dispare și apare în loc cea mai hîdă și mai monstruoasă ființă. Această ființă, accident istoric, dispune de tehnologia vremurilor noastre, de mijloacele sofisticate de distrugere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
intern, ajutat de infirmieră o așează și o susțin pe Dora în poziție șezândă. O durere de moarte parcurge coloana vertebrală și se precipită spre șalele care capătă o greutate de plumb. Dintre buzele care păreau fără viață iese un animalic urlet sinistru "Uuuahhh !". Trăiește ! exclamă cu ușurare Alindora Bosch. Anestezic ! Să nu o lăsăm să sufere inutil ! Dora face din nou călătoria spre lumea umbrelor sau mai curând a luminilor. Nu se știe dacă și de data asta va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl privește cu insistență, în adâncul ochilor. Profesorul este ca și paralizat. Nu poate face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
persoanei în viață. Pe scurt, regizorul american acreditează și impune perspectiva potrivit căreia morții care se întorc din mormânt suntem noi înșine, caricaturi hilare dominate de instincte obscure și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]