316 matches
-
geneticienii noștri pornind de la ADN-ul animalelor de altădată. După multe ezitări, omul însuși rebotezat "magnon" (drăgun 2) a fost readus printre ființele vii, însă în starea în care se afla la momentul apariției sale pe pământ. Împotmolit încă în animalitate, jumătate cvadruped, jumătate biped, păros, cu fruntea îngustă, cu arcadele proeminente, lipsit de limbaj însă nu și de forță, drăgunul este suficient de inteligent pentru a îndeplini anumite munci care cer forță. Este animalul-mașinărie. Uneori, poate înlocui în mod avantajos
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
parodia. Nu întâmplător, primul contact al protagonistului cu o vietate de pe insulă este o crimă. Pentru a supraviețui, Robinson își ucide prada, iar părerile de rău ulterioare nu sunt suficiente pentru a-l disculpa nici măcar în fața propriei conștiințe. Întoarcerea la animalitate, degradarea statutului în zona subumană sunt situații care se dezvoltă în Vineri sau limburile Pacificului sub imperiul altei teme prețuite de romancier, educația. Referințele la acest subiect debutează în cadrul unor monologuri despre problema virtuții și a viciului, scrise în genul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
său disturbator prin lume nu mai dorește decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a Vechiului continent. De cealaltă parte, cu Paz, avem o necontenită și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vieții, altfel nu am găsi salvarea din seculizarea falimentară a societăților post-moderne. Urmează haosul, înțeles nu ca stare anarhică, ci ca matrice de potențialitate, de fecunditate. Căci ce poate fi mai fecund decît haosul? Pentru a nu fi reduși la animalitate, o animalitate tehnologică în era roboticii, oamenii caută în ei ceva sacru, caută resorturi pro-funde pe care să se reîntemeiezc, să se asume, să se suporte. Totodată, există aici o încercare de autodepășire, de înnobilare cu sens. Fascinația exercitată de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu am găsi salvarea din seculizarea falimentară a societăților post-moderne. Urmează haosul, înțeles nu ca stare anarhică, ci ca matrice de potențialitate, de fecunditate. Căci ce poate fi mai fecund decît haosul? Pentru a nu fi reduși la animalitate, o animalitate tehnologică în era roboticii, oamenii caută în ei ceva sacru, caută resorturi pro-funde pe care să se reîntemeiezc, să se asume, să se suporte. Totodată, există aici o încercare de autodepășire, de înnobilare cu sens. Fascinația exercitată de înțelepciunile minore
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
educației care nu are aproape nimic de-a face cu natura autentică a educației. Thorndike a crezut că educația poate fi explicată în aceiași termeni care descriu exact dresajul. Omul însă nu este doar animal, chiar dacă poate fi redus la animalitate prin dresaj, manipulare, fanatizare. După 1930, Thorndike însuși pare a-și fi dat seama de enorma eroare. 1.9. Apartenențatc "1.9. Apartenența" După 1930, Thorndike a renunțat să-i persifleze pe gestaltiști. Ba chiar a încercat să-și apropie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
analiză subtilă a modului în care prometeismului modern fondat pe ideologia lui homo oeconomicus îi succede figura mai complexă a lui Dionysos (o societate dominată de figura unei zeități care unește hedonismul ambient cu o "sălbăticie latentă", dar și cu "animalitatea luminoasă"; în Timpul triburilor (1988, frecvent reeditată, ca matrice a gândirii sale sociologice), unde demonstrează trecerea de la "individul indivizibil" la "persoana" (plurală) și la comunitățile emoționale; în Aux creux des apparences (1990) consacră un capitol fundamental glisării "identității" în "identități multiple
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lumii. Toate astea pot părea, a priori, destul de abstracte. Și totuși, este cum nu se poate mai concret. Având în minte această "reluare-distorsionare", putem înțelege revenirea tuturor acestor arhaisme care punctează viața cotidiană. Triburile juvenile, importanța nomadismului, exacerbarea religiozităților, predominanța animalității în spectacolele de toate tipurile, dezvoltarea festivă, cultul corpului. Toate acestea se regăsesc în magazinele specializate, se transmit prin publicitate și, puțin câte puțin, contaminează toate sectoarele vieții sociale. Desigur, spiritele cârcotașe nu vor vedea aici decât expresia unui nietzscheism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a forței lucrurilor. Un alt mod de a vorbi de dinamică. "Forța lucrurilor" exprimându-se tocmai asupra depășirii dihotomiei bine/rău, bun/prost și a altor distincții de același tip. În acest mod trebuie să înțelegem în același timp reîntoarcerea animalității și indubitabila generozitate pe care o regăsim în sânul triburilor postmoderne. Se întâmplă același lucru cu apetența pentru invizibil, supranatural, magic și misterios, și dorința tangibilului corporal, a unui hedonism ambiant și a unui pragmatism de bună calitate. Paradisul și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să o facă. Este necesar să notăm diferența de structură, de logică, dintre putere și autoritate. Prima, cum am semnalat-o deja, este esențialmente pedagogică. Înțelege să "educe", să conducă spre bine. Cât mai aproape de etimologia sa, ea "trage" din animalitate spre umanitate, din barbarie spre civilitate. Este emanația legii tatălui și a verticalității ei. Fondată pe ipoteza rațiunii, puterea este pedagogică de la un capăt la altul. De altfel, putem spune că toate instituțiile moderne, și chiar toată sensibilitatea iudeo-creștină sunt
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o estetică stabilite după modelul operei de artă, un fel de a fi armonios. Cel puțin sub aspectele exterioare, frumusețea ocupă același loc ca și sânul în această dorință de afișare a frumuseții. Frumusețea și limbajul ei neagă indecența și animalitatea corporală. Cu ajutorul cuvântului iubire, atât de simplu și atât de concis, sunt denumite numeroase fenomene. Strict vorbind, iubirea este pură activitate sentimentală, orientată către un obiect. Nu există iubirea de femeie fără instinct sexual. Dacă e o prostie să spui
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
câteva lagăre de tranzit, la capătul căruia acea comunitate picarescă, variabilă și multietnică, ar fi urmat să-și găsească propria Ithacă, în cazul naratorului orașul natal Torino. Nicicând ca în cazul acestui tip de experiențe excepționale, între macabru, funest și animalitate, faptul trăit nu se legitimează mai convingător într-o estetică a autenticității premeditat brute, începând cu limbajul, galeria de portrete (de la tragic la caricatural), tablouri horror (amintind de descrierile lui Malaparte) și terminând cu miile de detalii geograficc, istorice, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a dus la sistarea transporturilor aeriene și rutiere. Frica reușise să învingă simțul proprietății. Complementară acestei stări, viața orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
omoruri rituale, necesare de exemplu la funeraliile unui rege, sau, mai simplu, pentru a justifica o răzbunare. Două elemente precizează caracterul acestei forme de terorism: Mai întîi, personalitatea omului-fiară, care acceptă, prin simbolurile unei contra-inițieri, să regreseze la stadiul de animalitate. În momentele alese de către conducător, după înghițirea unei băuturi sacre, anonimatul cagulei sau al măștii ascunde fața omului, ocultîndu-i condiția umană, așa cum răgetul înlocuiește limbajul articulat. Prin ucidere repetată, inițiatul se afirmă ca stăpîn al societății căreia îi transgresează interdicțiile
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
malefic al LUPULUI, care se întâlnește în texteme precum 2016: Lupul la turburări se înveselește sau 2017: Lupii totdeauna se bucură în timp de furtună. Această trăsătură nu trebuie confundată, totuși, cu lăcomia, care este mai degrabă o consecință a animalității LUPULUI ca "dat" al Firii (v. 2025: Lupul nu se satură c-o mică-mbucătură, 2028: Ce intră în gura lupului anevoie iese sau 2031: Lupul orice găsește înghite). Din acest motiv, LUPUL reprezintă uneori un simbol al animalității în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a animalității LUPULUI ca "dat" al Firii (v. 2025: Lupul nu se satură c-o mică-mbucătură, 2028: Ce intră în gura lupului anevoie iese sau 2031: Lupul orice găsește înghite). Din acest motiv, LUPUL reprezintă uneori un simbol al animalității în genere și chiar al "naturii" lucrurilor, cum se întâmplă în cunoscutul textem 2018 (Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba367) sau în alte solidarități sintagmatice ale limbii române, precum 1990: Urlă alăturea cu lupii ("Trebuie să urmăm voințele, gusturile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
totuși, că această trăsătură trebuie disociată de "funcția"/semnificatul idiomatic (b) lăcomie, care, deși se apropie de semnificatul (a) prin intermediul agresivității, se distinge de acesta prin aceea că LUPUL este prezentat aici, dincolo de orice considerații morale, ca un simbol al animalității și, prin aceasta, al "naturii lucrurilor" (v. exemplele din 3.5.). Totodată, semnalăm faptul că în limba română LUPULUI nu i se atribuie semnificatul idiomatic "sărăcie, disperare economică", pe care Dobrovol'skij și Piirainen îl semnalează în numeroase alte limbi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe locul cel mai de jos al ierarhiei valorilor", dar numeroase configurații sintagmatice (v. în special exemplele din 3.4.3. și 3.5.) subliniază (c) superioritatea LUPULUI. Prin aceasta, ca și prin caracterul său prototipic (inclus în asocierea lăcomie → animalitate → "natură a lucrurilor"), culturemul LUP se diferențiază, în limba română, de semnificatele idiomatice care i se atribuie în alte limbi europene. 4. Dimensiunea culturală a textemelor 4.1. Studiile de caz anterioare arată că textemele nu sunt doar niște semne
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise locuit de anxietate, de îndoială, de panică și privise toate acestea ca pe niște semne benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță își atinsese starea de liniște, de împăcare, era un om care-și pierduse teama, așa s-ar fi rezumat el pe sine însuși - Cameniță, insul împăcat, care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oboselile, dorințele noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie, cu condiția însă ca acestea să fie perfect satisfăcute. Restul este umplutură, autosugestie, inutilitate, de care oamenii de calitate ar trebui să se debaraseze. 17 aprilie 1954 Acum câteva zile, un coleg de la institut (Mircea Segal) a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vechi de când lumea ale omului industrios din firea lui, câteva indicii ale civilizației trecute și care se confundă cu Însăși isto ria civilizațiilor, Începând de la acel „homo faber“ de care vor bește preistoria când ajunge la capitolul evadării strămoșului din animalitate și până În zilele noastre, când Încă mai existau unele vechi meșteșuguri din bătrâni, cu rea lizări unice și pro prii geniului popoarelor și locului lor de baștină, ale măiestriei, invenției și fanteziei populare, opere de migală ale ochilor și mâinilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
M-am simțit totdeauna umilit că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false grandori dezumflate! Le simt și astăzi gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]