197 matches
-
existență rămîne, totuși, de demonstrat. Aici se găsește procesul însuși al tautologiei. Că există "stări reprezentaționale", de asta pot fi sigur, pentru că eu produc discursuri pe această temă! Și, cu siguranță, cu acest calcul știința cognitivă există! Ca și magia, animismul, religia, credința. Toate aceste producții ale spiritului valorează ceea ce valorează folosirea lor. Mai exact, ele există în funcție de utilizarea lor. Or, aici se închide știința cognitivă, tocmai aceste întrebuințări le contestă ea, deoarece declară că nu se interesează de perfecționările instrumentelor
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește / te privește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
cea mai dubioasă a acestei viziuni este că piața se autoorganizează și este ea însăși producătoare de ordine economică. Și, așa cum vom vedea în analiza următoare, pretinde că este creatoarea de sisteme și modele de economie. Lăsând la o parte animismul acestei viziuni, trebuie să spunem că piața nu are funcții de organizare decât în sensul sublimării fordiste a materialismului, adică în situații de extremă, în sensul de centrifugare a elementului conștient creator de piață. Ea „organizează” ritmul și cadența transformării
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
apariție / 47 2)Cultul mitic și credința teologică / 56 3)Preștiința mitică și știința psihologică / 60 4)Ilustrarea preștiinței psihologice a limbajului simbolic / 69 5)Era mitică și istoria vieții culturilor / 73 2.EVOLUȚIA SIMBOLULUI "DUMNEZEU" / 81 A)Perioada premitică: Animismul / 81 B)EPOCA MITICĂ / 103 I. Politeismul / 103 a)De la animism la politeism / 103 b)Cele două faze ale politeismului / 108 1.Prevalenta semnificației agrare / 108 2.Prevalența semnificației etice / 115 II.Monoteismul / 126 3.EPOCA POST-MITICĂ /137 A)Sistematizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mitică și știința psihologică / 60 4)Ilustrarea preștiinței psihologice a limbajului simbolic / 69 5)Era mitică și istoria vieții culturilor / 73 2.EVOLUȚIA SIMBOLULUI "DUMNEZEU" / 81 A)Perioada premitică: Animismul / 81 B)EPOCA MITICĂ / 103 I. Politeismul / 103 a)De la animism la politeism / 103 b)Cele două faze ale politeismului / 108 1.Prevalenta semnificației agrare / 108 2.Prevalența semnificației etice / 115 II.Monoteismul / 126 3.EPOCA POST-MITICĂ /137 A)Sistematizarea dogmatică / 137 Mitul divinității trinitare / 143 B)Religie și Filosofie / 153
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pedeapsă) este important să înțelegem veritabilul sens psihologic îl acestei simbolizări metafizice și al moralei comune tuturor miturilor. Investigația își propune să discearnă mai întîi condițiile în care a apărut simbolul "spirit-divinitate" (spiritualitate-sublimare) și să urmărească apoi evoluția istorică de la animism la păgînism și în final la monoteism. Ea va analiza in continuare simbolul suprem al miturilor, "Dunnezeul unic", a cărui semnificație nu poate fi sesizată decît conturîndu-l cu celălalt simbol metafizic, "sufletul nemuritor" și cu responsabilitatea sa (libertatea). Această cercetare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
însă decît în cazul necunoscutului esențial, în perioada pre-mitică, animistă, cele două funcții se întrepătrund. Luptînd împotriva spaimei față de necunoscutul esențial, imaginația explicativă se manifesta și pentru a diminua spaima față de mediul înconjurător, insuficient ținută în frîu de inventivitatea intelectuală. Animismul premitic se caracterizează prin încercarea de a învinge pericolele din mediul ambiant grație unei implorări primitiv religioase și magice. Etapele acestei evoluții vor fi studiate amănunțit pe parcursul acestui studiu. Epoca mitică se caracterizează prin faptul că lupta contra spaimei esențiale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să demonstrăm că evoluția istorică a umanității și etapele trecute ale acesteia se caracterizează în mod esențial prin producerea unei simbolizări tot mai lucide referitoare la misterul evident al vieții, reprezentat imaginativ de divinitate. Punctul de plecare al evoluției este animismul și multipele lui "spirite" și divinitățile multiple ale miturilor păgîne, iar faza finală este conceperea simbolului "Dumnezeului unic", "Spiritul" vieții. 2.Evoluția simbolului "Dumnezeu" A) PERIOADA PREMITICĂ: ANIMISMUL Spiritualizarea perfectă a spaimei nu devine posibilă decît în perioada cea mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al vieții, reprezentat imaginativ de divinitate. Punctul de plecare al evoluției este animismul și multipele lui "spirite" și divinitățile multiple ale miturilor păgîne, iar faza finală este conceperea simbolului "Dumnezeului unic", "Spiritul" vieții. 2.Evoluția simbolului "Dumnezeu" A) PERIOADA PREMITICĂ: ANIMISMUL Spiritualizarea perfectă a spaimei nu devine posibilă decît în perioada cea mai evoluată a epocii mitice. La început, spaima nu este încă deloc sublimată-spiritualizată; ea nu este decît implorată. Implorarea aceasta a spaimei constituie trăsătura marcantă a perioadei animismului premitic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
PREMITICĂ: ANIMISMUL Spiritualizarea perfectă a spaimei nu devine posibilă decît în perioada cea mai evoluată a epocii mitice. La început, spaima nu este încă deloc sublimată-spiritualizată; ea nu este decît implorată. Implorarea aceasta a spaimei constituie trăsătura marcantă a perioadei animismului premitic și magic. Animismul poate fi considerat drept o viziune teoretică (chiar dacă bazată în întregime pe sentimentul spaimei), iar magia pare o aplicare practică a acestei viziuni. Obiectivul animismului este aflarea cauzei evenimentelor, adică expli-cabilitatea lor. Ceea ce obligă viziunea cauzală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a spaimei nu devine posibilă decît în perioada cea mai evoluată a epocii mitice. La început, spaima nu este încă deloc sublimată-spiritualizată; ea nu este decît implorată. Implorarea aceasta a spaimei constituie trăsătura marcantă a perioadei animismului premitic și magic. Animismul poate fi considerat drept o viziune teoretică (chiar dacă bazată în întregime pe sentimentul spaimei), iar magia pare o aplicare practică a acestei viziuni. Obiectivul animismului este aflarea cauzei evenimentelor, adică expli-cabilitatea lor. Ceea ce obligă viziunea cauzală, chiar iar și pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît implorată. Implorarea aceasta a spaimei constituie trăsătura marcantă a perioadei animismului premitic și magic. Animismul poate fi considerat drept o viziune teoretică (chiar dacă bazată în întregime pe sentimentul spaimei), iar magia pare o aplicare practică a acestei viziuni. Obiectivul animismului este aflarea cauzei evenimentelor, adică expli-cabilitatea lor. Ceea ce obligă viziunea cauzală, chiar iar și pe cea mai primitivă în care cauzele sînt imaginate ca fiind intenții secrete -, să se manifeste este organizarea misterioasă a lumii și stabilitatea ei, manifestate chiar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele din urmă o valoare reală, o putere transformatoare asupra constelației motivante a vieții psihice. Aceasta este însăși definiția puterii imaginative, nemagice și magice. Cultura aceasta, oricît de primitivă ar fi ea, este deci consecventă, stabilizată, închisa asupra ei înseși. Animismul constituie un prim efort de învingere a spaimei prin înțelegere, care, oricît de ilogică și de imaginativă ar fi ea, este totuși deja veridică din punct de vedere psihologic, deoarece acționează asupra motivațiilor intime. În animism și în magie se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
închisa asupra ei înseși. Animismul constituie un prim efort de învingere a spaimei prin înțelegere, care, oricît de ilogică și de imaginativă ar fi ea, este totuși deja veridică din punct de vedere psihologic, deoarece acționează asupra motivațiilor intime. În animism și în magie se află un element primitiv conștient (cercetarea cauzelor) al explicației utilitare, alături de un element supraconștient al explicației (lupta împotriva spamei). Nu am putea niciodată insista suficient asupra distincției necesare dintre intelectul utilitar și spirit, principiu cultural, și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a acestui pericol, care se manifestă în momentul cel mai decisiv al evoluției. Mutația conștientului în conștiință creează omul, ființa capabilă nu numai să simtă spaima sacră, ci să o și învingă prin spiritualizare-sublimare, a cărei primă manifestare istorică este animismul, forma cea mai prmitivă a religiozității. Animismul proiectează animarea singurul său mijloc de explicație nu numai în mediul înconjurător cu existență reală, ci și în inexistența de după moarte. Conform procedeului oricărei explicații magice, chiar și omul mort rămîne de fapt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
momentul cel mai decisiv al evoluției. Mutația conștientului în conștiință creează omul, ființa capabilă nu numai să simtă spaima sacră, ci să o și învingă prin spiritualizare-sublimare, a cărei primă manifestare istorică este animismul, forma cea mai prmitivă a religiozității. Animismul proiectează animarea singurul său mijloc de explicație nu numai în mediul înconjurător cu existență reală, ci și în inexistența de după moarte. Conform procedeului oricărei explicații magice, chiar și omul mort rămîne de fapt animat. Comprimarea aceasta magică și animistă referitoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dezrădăcinat din psihicul uman. Ea constituie în continuare pericolul interpretării dogmatice a tuturor religiilor evoluate, cu toate că acestea sînt bazate pe expresia pur simbolică a miturilor, care, la rîndul ei, conform sensului ei ascuns, a reușit să depășească realismul magic. Pentru animism, morții continuă să trăiască trupește. Ei duc o viață de umbre în afara lumii și pot reveni ca să-i bîntuie pe cei vii sub formă de fantome. Ei sînt spirite vii intenționate ale lumii de dincolo, care se pot întrupa și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de primitiv ai fi el, pentru că este centrul de cristalizare al vieții sociale și culturale. Omul hoardelor și al triburilor primitive se deosebește esențial de animal prin spaima față de misterul vieții și morții. Încă în epoca preistorică și premitică a animismului, spaima față de moarte s-a aflat la originea unor credințe religioase inseparabil legate de imperativul etic. Prima imagine a unei divinități a fost strămoșul-tată divinizat după moartea lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
demni de strămoșii divinizați în speranța că după moarte vor putea fi și ei admiși în lăcașul celest. Imperativul etic supraconștient motivant și legat de imaginea strămoșului-tată divinizat, avea însă pentru omul primitiv al epocii animiste o semnificație foarte precisă. Animismul este credința în intențiile bune sau rele răspîndite peste tot în natură și proiectate în final în sfera supranaturală a unei vieți după moarte. Intențiile animante erau considerate ca fiind bune sau rele, după cum erau favorabile sau defavorabile existenței tribului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică, accentul importanței nu mai este pus pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică, accentul importanței nu mai este pus pe curajul fizic, care presupunea totuși existența curajului etic încă din epoca animistă. Curajul etic subiacent, lupta intrapsihică împotriva motivațiilor subconștinte, opuse intențiilor supraconștiente simbolizate de divinități
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu numai legendar, ci și veridic din punct de vedere simbolic. Temele mitologiilor tuturor popoarelor sînt conflictele dintre motivațiile intime, reprezentate simbolic de fațada luptelor eroice. Va fi extrem de instructiv în acest context să subliniem că, fiind parte integrantă a animismului, care marchează copilăria umanității, tema centrală "viața și moartea elanului animant" constituie totodată tema simbolică a mitului biblic al genezei evolutive a ființei gînditoare, mit care aparține epocii tîrzii a monoteismului, culme a gîndirii simbolice. Mitul biblic simbolizează tema "vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să-l deranjeze. Dată fiind imposibilitatea de a combate acest pericol al confuziei prin introducerea unei terminologii noi, va fi inevitabil să prevenim tot timpul acest pericol, chiar cu riscul de a da impresia că ne pretăm la repetări. Pentru animism, precursor al epocii mitice, TEMELIA BIO-PSIHICĂ, ce caracterizează simbolismul mitic relația esențial evolutivă și mutativă dintre om și animal are deja o importanță fundamentală. Omul primitiv nu se poate încă distinge net de animal. Din punct de vedere biogenetic, animalul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aceasta nouă a spiritului care i s-a deschis, în lumea cauzelor și efectelor. Din cauza acestei spaime, lumea spiritului i se pare magic animată și amenințătoare; el consideră că aceste cauze acționează sub forma spiritelor. Într-o primă fază a animismului, în care societatea abia formată este încă grupată în familii izolate, omul primitiv manifestă timid o atitudine care subliniază dorința lui de a se refugia în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie să se depășească și nu o poate face decît prin evoluția propriului ei principiu fundamental: concepția "spiritelor" multiple și divinizarea lor. Realismul magic trebuie să evolueze spre simbolismul mitic. Animismul ar fi condamnat să se piardă într-o tehnică rituală, care în măsura în care credința magică se diminuează prin excese și abuzuri nu ar mai fi nici măcar subiectiv motivantă, dacă această credință animistă nu ar fi explicat lumea prin intermediul principiului vieții, al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]