288 matches
-
în cadrul muzeului, începînd cu iluminismul, ca mijloace eficace de educație socială, politică sau etică, documentare și practică istoriografică. Perspectiva postmodernității a impus o reconsiderare a demersului istoric, teoretic și practic, de interpretare și explicare cu ajutorul obiectului muzeal dintr-o perspectivă anistorică 1. După unii muzeologi, muzeul postmodern trebuie să funcționeze prin empatie afinitate, corespondență rezonanță, sursă de factură baudelairiană. Michel Foucault extinde analiza determinărilor instituționale a relațiilor de putere și cunoaștere asupra instituției muzeale 2. Discursul foucauldian gravitează în jurul noțiunii de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
nivelului istoric, s-au actualizat total la un moment dat al devenirii lor. Forța corelativă nivelului istoric este o certitudine, de natură biologică, dar și spirituală. Dacă ar fi un simplu imperialism vital, atunci ea n-ar depăși elementarul și anistoricul. La limitele nivelului istoric, forța se oglindește în sine, încît națiunea respectivă în autoconștiința sa îndeplinește autoconștiința puterii. Mesianismul culturilor mari exprimă un fenomen de forță decantată. Spiritualizarea acesteia deosebește ideea imperialistă istorică de imperialismul teluric al barbarilor. Nici o năvălire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
măsură o tradiție anarhistă. Dar anarhismul, pentru un revoluționar pozitiv și cu spirit politic, este tot așa de reprobabil ca și reacțiunea. Căci anarhismul refuză organizația, această divinitate a omului politic. Bazîndu-se numai pe efortul individual și pe o viziune anistorică, oscilând de la optimismul cel mai ridicol la pesimismul cel mai sumbru, anarhia este o floare a spiritului, fără rădăcini în lume. S-ar putea ca, la urma urmelor, convingerea anarhistă a unei fericiri terestre în afară de orice lege și formă să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spune că aflați, în fața unui text familiar, înțelegerea noastră nu este neapărat mai bună, ci poate diferită. Traducerea dialoguluitc "Traducerea dialogului" Comprehensiunea e construită după modelul universal al traducerii. Ea actualizează dialectica întrebării și răspunsului, refuzând retorica monologală a rațiunii anistorice. Din acest punct de vedere, tradiția este percepută de actorii oricărei scene culturale ca un mandat simbolic al unei conștiințe colective. Ne aflăm mereu la intervalul dintre intuiția adevărului, slăbirea participării și regăsirea întregului. O conștiință istorică se edifică într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare a unor sisteme axiomatice paralele a susținut, pe de o parte, relativismul epistemologic, iar, pe de altă parte, „respingerea ideii că standardele raționalității științei ar fi neschimbătoare, anistorice, și că ele ar putea fi cunoscute și determinate printr-o reflecție a priori”2. Conflictul aporetic pe care îl regăsim în această secvență fierbinte a istoriei moderne a matematicii, asociat cu radicala atomizare suferită în acest secol de către logică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ordinea tematică, ce distribuie în mod aleatoriu gândirii științifice subiecte de reflecție. Prezența elementului de iraționalitate și contradicție va fi remarcat cu vehemență de Paul Feyerabend 1, autorul unei viziuni epistemologice „anarhiste”. Feyerabend se ceartă mai ales cu metodologia iluministă anistorică, ce a produs o întreagă mitologie în legătură cu raționalitatea diafană a științelor. El susține că diversele mutații epistemice înregistrate în istoria modernă a științelor nu au avut criterii obiective de justificare. Adesea, paradigme științifice cu totul revoluționare s-au născut în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în absența unei deconstrucții conceptuale a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție spiritualistă anistorică, încurajând izolaționismul liturgic și individualismul moralist. Pentru că a încetat să mai reprezinte o metanoia și o provocare, teologia n-a mai rămas decât o piesă de anticar într-un decor cultural concesionat deja unor impresari de spectacole și divertisment. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
doar fiindcă dezideratul ei principal este explicarea naturii „obiective” a religiei, ci pentru că faptele sociale sunt tratate ca „adevăruri revelate”. Aceasta infirmă suspiciunea asupra eredității exclusiv „iluministe” a proiectului sociologiei moderne. Categoria de lucru a sociologiei moderne (i.e. „socialul”) este anistorică, fiind rezultatul unei inducții incomplete. Pe de altă parte, nimeni nu poate nega preocuparea unor Auguste Comte (1798-1857) sau Emile Durkheim (1858-1917) pentru succesiunea diacronică a societăților umane, gradate pe scala timpului în funcție de ascensiunea lor către raționalitatea de tip iluminist
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
una din accepțiunile posibile e și cea psihologică a lui Jung. În acest caz, arhetip Înseamnă „model preformativ al conștiinței, posibilitate categorială a conștiinței” (/50). În semnificația sa mai specifică pentru Eliade, cea istorico - religioasă, termenul de „arhetip” Înseamnă „categorie anistorică preformală” și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva”. (/50). Putem decela două nivele ale arhetipului: „ - genetic, care instituie prototipul unei experiențe sacre; hermeneutic, care predetermină și organizează interpretarea diferiților prototipi” (/161). Întreaga hermeneutică la Eliade se
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
face posibile (). La Eliade Întâlnim elogiul și prestigiul permanent recunoscute simbolului În mentalitatea arhaică și, În genere, rolul activ al acestuia În conștiința umană. Simbolul apare ca o trăsătură intrinsecă a umanului; el relevă aspectele profunde ale ființei, componentele sale anistorice, ducând cu sine prin vremi amprentele umanității de dinainte de „istorie”. Eliade demonstrează că simbolurile nu dispar din actualitatea psihică; ele supraviețuiesc prin intermediul imaginilor pe care le reproduc, reactualizând și repetând continuu „modele exemplare” și situații arhetipale. Cu precizie și claritate
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lumii pot fi adevărate sau false. Lumea ca atare neasistată prin activitățile descriptive ale ființelor umane nu poate fi"*. Rorty, 1993. Pe scurt, vocabularul științific nu "descoperă" adevărul, ci construiește o versiune a lui. E o greșeală fundamentală, idealistă și anistorică să crezi că definirea violenței sau a oricărui alt termen înseamnă să te apropii cât mai mult posibil de un concept absolut de violență, de o "idee" a violenței care, într-adevăr, ar face cuvântul și lucrul echivalente. Mai exact
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
disciplina relațiilor internaționale, dacă vrea să fie o disciplină relevantă pentru politică, trebuie să se bazeze pe aceeași înțelegere intuitivă a istoriei pe care o au oamenii de stat. Arta politică necesită o înțelepciune pătrunsă de istorie, nu corelații empirice anistorice. Pînă la urmă, este inerent politicii să fie normativă. Morgenthau susținea că orientarea științifică a disciplinei relațiilor inter-naționale, a cărei prezență a constatat-o în perioada interbelică, "a dus în mod inevitabil la înlocuirea evaluărilor politice cu standarde științifice [...] Căutarea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
două teorii nu pot fi combinate, argumentele oferite nu exclud apropierea de care el vorbește. Gilpin admite că abordările hegeliano-marxiste în general și legea dezvoltării inegale propusă de Lenin în special, au o valoare euristică, dar sînt prea deterministe și anistorice (Gilpin 1981: 48-9). Totuși, scriitorii neomarxiști ce fac parte din tradiția dependenței a lui Cardoso sau se revendică de la vreo teorie critică se consideră ei înșiși ca făcînd parte dintr-un "marxism istoricist care respinge noțiunea de lege obiectivă a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politica realistă a statelor suverane; așa că orice evoluție este înțeleasă ca o revenire mascată la perioada anterioară sistemului de state modern. Epocile istorice sînt în continuare definite potrivit canonului realist. Problema este că această analogie este atît de abstractă, chiar anistorică, încît ea pare nepotrivită pentru a cuprinde tocmai acele schimbări determinate de modificările sociale și eco-nomice din ultimele secole, inclusiv recenta globalizare a producției și finanțelor, care necesită în primul rînd inovații conceptuale și teoretice. După cum era de așteptat, nici
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o teorie bogată, variată și variabilă, atît de eterogenă încît ar fi mai bine să ne referim la ea în termeni de plural. Pe de altă parte, respingerea realismului din cauza unora dintre versiunile sale care s-au dovedit empiric false, anistorice sau logic incoerente nu-i afectează rolul pe care îl deține în înțelegerea comună a observatorilor și practicienilor din sfera internațională. Teoriile realiste își mențin forța în constituirea înțelegerii noastre asupra prezentului. Asumpțiile lor, sub forma unor construcții teoretice și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu întrebările pe care oamenii și le pun despre ele" (C. Lévi-Strauss & D. Eribon, 1990: 197). Analiza structurală se definește prin următoarele trăsături paradigmatice (fie ele explicite-infra sau implicite): * regula imanenței (analiza structurală vizează obiectul ca sistem în perspectivă sincronică, anistorică); * regula pertinenței (analiza structurală investighează trăsăturile distinctive ale sistemului, cele care au valoare diferențială); * regula comutării (testul comutării vizînd determinarea opozițiilor binare de natură sistemică); * regula compatibilității (analiza structurală studiază regulile ce guvernează combinarea și deci compatibilitatea elementelor textului); * regula
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
direct metafizicii ("gândirea tare", universală, atemporală, intolerantă față de tot ceea ce o contrazice). Mergînd mai departe, ajungem la o altă diferență fundamentală, cea dintre epistemologie și hermeneutică, promovată, printre alții, de Richard Rorty, susținătorul ideii că "dacă se dovedește că tezele anistorice ale epistemologiei nu au fundamente reale și deci nu pot fi susținute, epistemologia însăși nu mai are de ales și trebuie să devină o formă de hermeneutică". Pentru că a acționat anterior (prin fenomenele uneori chiar de idolatrie masivă declanșate de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lecturii ca obiect fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
lecturii ca obiect fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
lecturii ca obiect fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
următoarele trăsături: 1. Gândirea socială creștină e anacronică întrucât e generată într-o societate și într-o cultură (tradiția iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
înscris. Pe de altă parte, al doilea tip de refuz al istoriei este încercarea de a importa cu totul democrația occidentală, ajunsă la senectute postistorică: democrația postmodernă "multicultural dezvoltată" (cum a numit-o Vintilă Mihăilescu). Asta e tot o atitudine anistorică. Occidentul după 1945 V. N.: O serie întreagă dintre lucrurile noi care sunt pe cale de introducere în România, inclusiv feminismul, protecția homosexualilor ș.a.m.d. au apărut în Europa Occidentală și în America de Nord cam prin 1980-1985. De ce n-au apărut
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
proastă să se eternizeze. Majoritatea "specialiștilor" noștri din diverse discipline erau monogloți în 1989 sau știau foarte aproximativ limbi străine, iar cei din facultățile filologice, care aveau uneori o foarte bună instruire în limbi străine, se formaseră într-o atmosferă anistorică, anideologică și chiar aculturală, fiindcă departamentele de limbi străine fuseseră aproape complet rupte de istoria și cultura țărilor pe care le studiau, din motive politice. V. N.: Ei, aici ajungem la un punct foarte important, acest anistorism, căruia eu i-
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cât de rar mi se întâmpla să le pot discuta serios, chiar personalități din vârful culturii române. Zdrobiți de o istorie ostilă, oamenii evadau într-un fel de anistorism eterat, hiperestetic sau metafizic. V. N.: Da, pentru că tocmai această viziune anistorică sau statică a existat și există în continuare la ramura indigenistă. La urma urmei, dacă ne uităm la istoria culturii române și la istoria politică română, câtă este ea, ultimul lucru din lume pe care îl poți afirma este că
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și există în continuare la ramura indigenistă. La urma urmei, dacă ne uităm la istoria culturii române și la istoria politică română, câtă este ea, ultimul lucru din lume pe care îl poți afirma este că ar fi statică și anistorică. Dimpotrivă, este prea fragmentată, e prea diversă, mai degrabă. În niciun caz nu poți să o acuzi de faptul că este statică și nemișcătoare, dimpotrivă, a avut prea multă mișcare, n-a avut destulă liniște. Deci a încerca să o
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]