290 matches
-
de Schwab în 1983. Toate reproșurile adresate structuralismului tradițional de către poststructuraliști sunt valabile și cu privire la cele trei „structuralisme curriculare” menționate mai sus - de exemplu, cele formulate de Michel Foucault și Jacques Derrida. Ipostazierea conceptului de structură („totul este structură”); sincronismul anistoric al structurilor („structurile există ca atare, nu devin, nu evoluează”); subordonarea sensului („nu există sens în afara structurii; structura este cea care conferă întotdeauna sensul”); puterea absolută a structurii („structura poate totul, componentele ei n-au nici o altă putere decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puțin opt „hibe/caracteristici structuraliste” în „Raționalul lui Tyler”: a) sensul curriculumului este determinat de relațiile cuprinse în pașii procesului curricular; b) pașii individuali nu au o semnificație aparte în afara sistemului în care sunt localizați; c) procesul de proiectare este anistoric, un proces în care obiectivele, experiențele de învățare și evaluarea sunt discutabile și analizate în termeni de situație imediată (anistorică!); d) profesorii și elevii sunt „decentrați”, în sensul că nu se raportează la o semnificație personală a curriculumului, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curricular; b) pașii individuali nu au o semnificație aparte în afara sistemului în care sunt localizați; c) procesul de proiectare este anistoric, un proces în care obiectivele, experiențele de învățare și evaluarea sunt discutabile și analizate în termeni de situație imediată (anistorică!); d) profesorii și elevii sunt „decentrați”, în sensul că nu se raportează la o semnificație personală a curriculumului, la un ideal educațional propriu; rostul curriculumului este determinat de relațiile dintre obiective, experiențele de învățare, organizare și evaluare; nici elevii și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înrăutățirea datorată Regulamentelor organice, sunt tot atâtea episoade prin care a trecut satul românesc, slăbind treptat. Constantin Noica pune în dimensiune culturală problema dorinței de a nu mai fi eternii săteni ai istoriei (Noica, 1991: 7). România eternă, patriarhală, rurală, anistorică nu se mai poate accepta, ci se dorește o Românie actuală. Elogiul satului făcut de Blaga la intrarea în Academie era datorat și faptului că nu avea niciun înaintaș ilustru căruia să îi facă elogiul. "Cel mai personal dintre creatorii
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Elogiul satului făcut de Blaga la intrarea în Academie era datorat și faptului că nu avea niciun înaintaș ilustru căruia să îi facă elogiul. "Cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc" (Noica, 1991: 27). Sunt relevante de asemenea cuvintele rostite de Vasile Pârvan la inaugurarea Universității românești din Cluj în 1919: Nu românizarea noastră feroce întru vegetativul etnografic, ci continua noastră umanizare întru sublimul uman va crea cultura
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
următoarele trăsături: 1. Gândirea socială creștină e anacronică întrucât e generată într-o societate și într-o cultură (tradiția iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pentru că este foarte dificil de a o analiza dintr-un singur plan de referință, ci și pentru că imaginea este în strânsă legătură cu natura și istoria umană, o teză despre imagine fiind, în același timp, o incursiune în sfera reprezentărilor anistorice și istorice ale individului care participă la timpul umanității, dar și în sfera naturii umane. Discuția despre imagine trebuie să aibă în vedere toate tipurile de reprezentare mentală, istoria noastră reprezentațională, ce au gândit, și-au imaginat, au crezut și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nu rămâne tributară acesteia, punctând importanța studiilor imagologice interdisciplinare. Pentru Iacob, imagologia se ocupă cu studiul etnoimaginii și al hetero imaginii, investigând, în acest sens, etnostereotipurile și stereotipurile. Prin intermediul capitolului al doilea, Imaginea între inconștient și conștient, se deschide perspectiva anistorică a imaginii, întrucât, din punctul de vedere al cercetării de față, pentru a putea vorbi despre imagine, mai întâi este necesară investigarea structurilor ancestrale arhetipurile și modul lor de exprimare a trăirilor umane miturile și simbolurile pentru a ajunge la
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lor istorice, determinate logic și care asigură transformarea nefamiliarului în familiar reprezentarea, presupoziția și stereotipul. Imaginea între inconștient și conștient propune o incursiune în sfera imaginii prin analiza structurilor prelogice ale acesteia, aplicând raționamentele logice în sfera exprimărilor nonlogice și anistorice, cu scopul de a descoperi devenirea acestora în logic și istoric. În acest sens, capitolul implică o analiză a unor mituri din cadrul civilizațiilor primare, comparativ cu mituri istorice și moderne pentru a stabili în ce măsură se poate discuta despre o dimensiune
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
familiar reprezentarea și presupoziția. Incursiunea în sfera imaginii prin analiza structurilor prelogice ale acesteia are ca scop identificarea stratului imagologic esențial și a regulii care stă la baza formării imaginii. Astfel, prin aplicarea raționamentelor logice în sfera exprimărilor nonlogice și anistorice poate fi descoperită devenirea acestora în logic și istoric. Considerând, în termenii lui Jean Piaget 188, că fiecare structură este în același timp construcție în raport cu formele inferioare și aplicație (conținut) în raport cu cele superioare, s-ar putea stabili astfel de relații
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
istoric. Considerând, în termenii lui Jean Piaget 188, că fiecare structură este în același timp construcție în raport cu formele inferioare și aplicație (conținut) în raport cu cele superioare, s-ar putea stabili astfel de relații și între structurile imaginii, în sensul devenirii din anistoric în istoric, din prelogic în logic, fără a modifica în vreun fel straturile profunde. Conceptele care definesc straturile prelogice ale imaginii (arhetipul, mitul, simbolul) exprimă esența gândirii simbolice, descriu un tipar de gândire la care individul se raportează inconștient, reprezintă
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
structurilor mentale au o influență asupra modului în care aceștia percep lumea, procesele și fenomenele sociale și modalitățile de manifestare în timp și spațiu 192. Acest lucru este posibil tocmai pentru că modelul reprezentațional arhetipal, deși, prin însăși esența lui, este anistoric, ajunge să fie transformat conform nevoilor indivizilor pentru a răspunde unor probleme fundamentale. Răspunsul este esența credințelor unui popor, unei epoci și reprezintă devenirea arhetipului. Acesta stă la baza cunoașterii pentru că descifrarea arhetipului permite înțelegerea referințelor esențiale, a modelelor la
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
devine o sinteză între inconștientul colectiv și inconștientul individual pentru că poartă în nucleul ei arhetipul, conștiința socială, conștiința individuală și tot ce reușește individul să facă la nivel mental din acestea. Rămâne însă de analizat care sunt într-adevăr structurile anistorice ale imaginii. Demersul analizei devenirii din prelogic în logic pornește de la primul palier al imaginii, arhetipul, pentru a ajunge la al doilea și al treilea palier, respectiv mitul și simbolul, și are ca reper un program de istoria artei și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ei surmontează moartea și promit viață dincolo de existența fizică nu conduc către o imagine arhetipală, ci către o nevoie arhetipală. Practic, miturile fertilității/fecundității sunt variante prin care tema arhetipală a creației/nașterii/vieții ajunge în straturile conștientului, trecând din anistoric spre istoric pentru a deveni manifest în diferite forme în toate epocile. În acest sens, se poate înțelege explicația psihanalizei în ceea ce privește atracția față de propria mamă ca dorința de a reintegra starea de beatitudine a Materiei vii încă neformate, apoi atracția
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de conținutul unei reprezentări pe care o moștenește, ci de felul în care omul reușește să răspundă unor probleme primordiale. Arhetipurile reprezintă întrebările fundamentale ale căror răspunsuri le găsim ancorate în specificul diferitor civilizații, popoare, epoci. Astfel, arhetipul este întrebarea anistorică, prelogică, iar structurile superioare ale imaginii, în termenii logicii, sunt răspunsurile determinate istoric și cultural. În acest sens, arhetipul ar putea fi considerat un silogism incomplet, a cărui concluzie nu este implicită, întrucât, așa cum am văzut, nu indică ceva în
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
presupozițiile ce subîntind fizica sau științele naturii ale unui anumit popor într-un anumit moment nu este cu nimic mai puțin istorică decât cea vizând tipul de îmbrăcăminte pe care o purtau acei oameni 520. Astfel, chiar dacă au un fond anistoric, credințele se supun devenirii, fiind integrate în circuitul istoriei. Ele sunt răspunsul istoric al indivizilor la provocările civilizației și sunt legate de felul în care aceștia își reprezintă lumea. Structurile reprezentaționale, procesele imagologice depind de felul în care se articulează
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mituri despre aceeași temă, dar întâlnite în diferite culturi, remarcăm faptul că acestea conțin în interiorul lor motive dominante, fac referire la o categorie fundamentală care nu cuprinde atribute pentru a fi considerate imagine. Arhetipul ar fi, prin urmare, o întrebare anistorică, un motiv primordial, dobândit inconștient de individ prin apartenența la specie, motiv care, așa cum am văzut, se obiectivează, devine viu prin mituri și simboluri determinate istoric și cultural. După cum spuneam, arhetipul este un silogism incomplet, din care lipsește concluzia, aceasta
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de a găsi un liant între teoriile despre imagine, de a identifica mecanismele acesteia și o eventuală legitate care o guvernează. Aceasta din urmă este legată, în principal, de relația de interdependeță dintre structurile imaginii, indiferent că vorbim despre cele anistorice, neconștientizate sau cele logice, sau despre identitate și alteritate. Fiind construcții interdependente, dinamica identității și alterității presupune faptul că fiecare conținut al identității este, de fapt, un act de alteritate și respectiv, fiecare conținut al alterității este un act de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Pelerinajul este un fenomen străvechi și ubicuu, abundent atestat de monumentele și documentele istoriei, precum și sugerat de urmele, oricât de enigmatice și vagi, ale preistoriei. Tocmai de aceea, este considerat de mulți o constantă a condiției umane. Bibliografia acestei abordări anistorice/ transistorice este vastă și variată, aflându-se într-un permanent dialog cu abordarea complementară și adesea polemică, cea istorică, preocupată de schimbare și eterogenitate, de cauzalități și contexte. Un asemenea dialog urmează, inevitabil, tribulațiile metafizice, ideologice, politice și epistemologice ale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
protestant a depășit mult limitele Ținutului Secuiesc, devenind, prin tradiția intervenției Fecioarei, un simbol transnațional al Contrareformei). Cred că istoria României nu poate fi înțeleasă, chiar de către cei mai pasionați naționaliști, preocupați numai de fantasma unei etnicități românești omogene și anistorice, fără o bună cunoaștere a acestei diversități - în mare măsură uitată, alături de multe alte pagini semnificative care ne-ar putea îmbogăți și ne-ar edifica pe planurile sufletesc și spiritual, apropiindu-ne de unul din rosturile vieții noastre : cunoașterea și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
semăna cu aceea a lui Moise, David și Solomon, iar Mesia va reuni caracteristicile lui Solomon, David și Iezechia. Comentându-l pe Isaia (11-12), Abravanel trasează și portretul lui Mesia și descrie domnia lui, care se situează într-un viitor anistoric, corespunzând întoarcerii la un timp când păcatul nu exista, adică la începutul Creației 39. Distrugerea și creația își urmează una celeilalte, și astfel se naște lumina după întuneric, într-o viziune ciclică făcând parte dintr-un scenariu divin care se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de acum redus la o comunitate religioasă, iar viața evreiască era indisociabilă de condiția diasporei. Accesul la cetățenie se dovedea astfel o necesitate pentru acești evrei care trebuiau să uite că fuseseră un popor. Se contura astfel portretul unui iudaism anistoric, în esență obiect de persecuție și opresiune, al unui popor martir fără nicio putere. Istoria evreilor era făcută de ceilalți, nu de ei înșiși, fiindcă nu ei erau actorii ei. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cărei viitor mesianic ar fi cerut unirea tuturor popoarelor într-o confederație de state. Iar în opera sa postumă publicată în 1918, Religia rațiunii, el vedea în suferința evreilor un semn mesianic adresat națiunilor 59. Portretul unui iudaism atemporal și anistoric se regăsește în gândirea principalului său discipol, Franz Rosenzweig. Potrivit acestuia din urmă, cheia supraviețuirii poporului evreu, esența și misiunea lui depindeau de existența lui în afara parametrilor istoriei. Paradoxal, la fel ca aceia care luptau pentru accesul evreilor la cetățenie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moartea unui singur nevinovat sunt aceleași cu acelea ridicate de moartea a șase milioane de persoane. Pentru el, evreii avuseseră parte de nenumărate Auschwitz-uri17. Efectul de continuitate pe care-l instaura o reflecție teologică de acest tip, în ciuda caracterului ei anistoric, deschidea totodată calea, incontestabil, spre viitor. Dacă această catastrofă nu era unică, ea îndemna la interpretări și nu se închidea în sine, în disperarea provocată de izolare. Dar, pentru a accepta continuitatea, trebuia să ai credință. Iudaismul "Holocaustului și al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
faceți diferența prompt, cu orice preț. ISTORIA: INTRARE ȘI IEȘIRE Locuitorii grafosferei aveau tendința să gîndească natura pe fondul istoriei. Noi tindem să gîndim istoria pe fondul naturii, replonjînd categoriile dialectice (contradicție, proiect, conflict, totalitate, strategie etc.) într-un mediu anistoric. De ce această inversiune? Probabil că trebuie, n-aș spune să le explicăm una prin cealaltă, ci să gîndim împreună desacralizarea scrierii și deprecierea istoriei, adică întocmai consacrarea vocii și resacralizarea naturii. Reintrarea în grație a panteismului și a mitologiilor păgîne
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]