453 matches
-
din Viena și pentru că sexualitatea lui era (și avea să rămână) cvasi-inexistentă, Hitler a luat-o razna și a ajuns Hitler. Dacă devenirea lui n-ar fi fost deviată de aceste accidente de parcurs, ar fi putut rămâne un onorabil, anodin, pictor Adolf H. Alta ar fi fost, în acest caz, istoria secolului al XX-lea. Oare? Viețile paralele ale celor doi austrieci născuți în aceeași zi și cu aspirații inițiale asemănătoare capătă orientări divergente abia după ce, dezamăgit de toți și
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
elementar fir de narațiune istorică. Volumul nu are epică, nu are o poveste coerentă în cadrul epocii date, ramurile și spițele boierești fiind descrise lapidar în numele unei rigori de exactitate a informației, dar evenimentele propriu-zise sînt rare și cel mai adesea anodine. Numai că ce atrage la volum e comentariul însoțitor al autorului, alături de grija de a reda pitoreștile tente ale lexicului de atunci. Parcă te scalzi într-o matcă de cuvinte care, deși par iremediabil ieșite din uz, îți trezesc o
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
contemporani. A scris Cântecele de trecut strada (1981), La cea mai înaltă ficțiune (1984) și Înnebunesc și-mi pare rău (1990). A fost unul din cei patru fab ai Aerului cu diamante (1982). Așa încât, chiar și atunci când își amintește întâmplări anodine, acestea țin, vrem, nu vrem, de istoria literară. (Oricât de pedant ar suna.) Nici personajele, așa zicând, nu-s de colo. Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu, Doru Mareș, Mariana Marin, Augustin Frățilă, Radu Călin Cristea
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
Urmează precizarea: „Ce-ar fi făcut Pynchon din asta (și din miliarde de astfel de detalii)!” (p. 392) În pole position însă, la acest capitol, se află prima pagină (chiar din 1 ianuarie) scrisă în anul 2010. Acolo, o aparent anodină observație de natură filologică dovedește, de una singură, anvergura amețitoare a lui Mircea Cărtărescu: „«Adevăr zic vouă» - poate că sună nobil și canonic, ca frază a unei limbi de cult, dar niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
stările de spirit: sentimentul ratării și haloul de frămîntări născute din el. Din acest motiv, privindu-se pe sine ca aflat în descalificare socială, autorul își caută reazem în cîmpul de forță al trăirii în duh, imperiul credinței compensînd ritmul anodin al vieții plate. „Am avut întotdeauna, poate și din cauza neîmplinirii în social, sentimentul precarității vieții pămîntești și conștiința că aparțin altei lumi.” (p. 19) Unui asemenea spirit vorba lui Noica că „trebuie să-ți dorești înfrîngerea ca să te împlinești“ îi
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
literară” și „Luceafărul”. L-am vizitat în mai multe rânduri pe M. H. S. în subsolul său, impresionat de mulțimea cărților îngrămădite acolo și de aspectul lor eteroclit, dar mai ales de faptul că acel om, neilustrat public decât prin anodinele cronichete muzicale din „Scânteia”, scria în taină și pe rupte o literatură cu totul ciudată și nouă. În alt plan, nu m-a mirat prea mult faptul că avea să-l urmeze mai târziu pe Popescu-Dumnezeu în funcția de la Comitetul
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
sistemul critic al lui Mihai Zamfir, ideea a apărut mai demult. (În 1972, în studiul Introducere în opera lui Al. Macedonski, avea deja contur.) Doar că acum, în Scurta istorie, aceasta apare fortificată de la viziunea majoră până la detaliul cel mai anodin. Am arătat-o deja în episoadele precedente, întreaga carte validează o asemenea perspectivă, onest concurențială, a literaturii. Rivalitatea aceasta, e necesar s-o spun din nou, nu e dintre cele care maculează. Răspunderea ei n-o poartă nici Eminescu, nici
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
o demonstrație de forță simbolică în largul coastei libiene ar putea să fie suficientă pentru a crește presiunea asupra lui Kadhafi. Dar oficialul citat a subliniat că trimiterea de forțe navale și aeriene în apropierea Libiei nu este un gest anodin. "Sunt marinari pe vapoarele care se îndreaptă în această direcție, este ceva real", a insistat el. Un portavion american, USS Enterprise, care transportă avioane de vânătoare capabile în caz de necesitate să impună o zonă de interdicție aeriană, ar putea
O navă de război americană se îndreaptă spre Libia () [Corola-journal/Journalistic/61183_a_62508]
-
suferințele prin care a trecut: iubita pierdută e atît de aluziv descrisă că rămîne o himeră fără chip, la fel cum creația al cărei eșec îl deplînge e o umbră despre care nu poți spune mare lucru, cum și viața anodină pe care a respirat-o rămîne prinsă în aburi enigmatici. Numai că pudoarea de a zugrăvi persoane vii, ocolind încondeierea lor cu sare și piper, are efectul unei ștergeri cu buretele a tot ce e pestriț, voluptuos și ilicit în
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
superlativ al analizei. Întâi când postulează o sumedenie de observații sclipitoare fără vreun tremur de condei. Îmi vine în minte în primul rând aceea referitoare la titlul poesii, care ar conține o trimitere către titlul volumului antum al lui Eminescu (anodin căci ales de editor, nimeni altul decât Maiorescu). Sau, ceva mai încolo, la paralela cu Bacovia, lansată într-o cronică din 1968 și făcând carieră, bineînțeles, pe cont propriu. (Vom vedea în episodul viitor al acestei cronici până unde a
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
adică merită să fie povestite, deși nu sunt deloc fabuloase, fiindcă nu au nimic fictiv în ele. Oswald Spengler, în Declinul Occidentului, spune că întîmplările vieții unui om sunt de două feluri: episodice sau epocale. Primele rămîn în tiparul biografiei anodine, fiind un simplu simptom al personalității omului, în schimb celelalte fac epocă, căci poartă un simbol care, trimițînd la un principiu spiritual, pot schimba mersul istoriei. În categoria anecdotelor care au făcut epocă intră și întîmplările din biografia lui Calciu
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
de pietre și femei”. Se simte, în temeiul unui impuls mizantropic, „perfect în viciul (...) de a însufleți obiecte”. Solitudinea îi ascute simțurile. În perspectiva cosmică, adoptată ca un semnal al lejerității spiritului neconstrîns de convenții, se disting elemente familiare, mărunțișuri anodine megieșe cu simbolurile: „își face rîndunica norocosul cuib: sîrme, crucifixuri,/ lanțuri vechi din economia omului căzute, / lămpița cărnii clipocește-n beznă, / auzul toarce puf nou în urechiușa iernii”. Ființa balansează între întreg și detaliu, între dramă (atribut al ansamblului) și
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
sub unghiul ambiției de a face teorii fastuoase, Culianu nu are excesul lui Rudolf Steiner, spre a stupefia prin viziuni metafizice de inițiat obscur, nici strălucirea interpretativă a lui Heinrich Zimmer, spre a face psihologie abisală în marginea unor povești anodine, și nici tonul sibilinic al lui Vasile Lovinescu, spre a înmărmuri prin substratul ocult al unor basme banale. Într-un cuvînt, Culianu face teoria șamanilor fără a fi el însuși șaman. E limitarea inerentă de care e atins un cercetător
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
din fericire, nimic din rigiditatea protocolului scholar și din jargonul tehnicist birocratizat, care fac, adesea, nefrecventabile lucrările „tezarilor”. Pe de altă parte, nu întîlnim în paginile lui nici un truc de captare a atenției cititorului. Dovadă - titlurile plate, de o modestie anodină, deconcertantă: Destinul ideii sau recuperarea devenirii. Camil Petrescu, De la o experiență la alte experiențe. Mircea Eliade, Iluzia și deziluzia comunicării. Anton Holban, Tentativa de salvare a singurătății. Mihail Sebastian. Cele nouă capitole centrate pe șapte studii de caz (Hortensia Papadat-Bengescu
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
tip omenesc, de obicei mediocru și cel mai adesea negativ. O evocare biografică nu merită decît o persoană care s-a remarcat printr-o virtute deosebită (Eminescu, Newton sau Napoleon), în vreme ce romanul poate suporta ca subiect o ființă cît de anodină, cu condiția să fie întruparea unui caracter pregnant: ambițiosul, gelosul, invidiosul etc. Și atunci valoarea biografiei vine din arta de a arăta cum o vocație inițială se împlinește în pofida împrejurărilor ostile, pe cînd valoarea romanului stă în arta de a
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
naturans și natura naturata) și la Fichte (ordo ordinans și ordo ordinatus). Că mai tîrziu flerul pitagoreic a fost degradat la treapta unui delir numerologic menit a explica orice taină prin cifre e un fapt secundar și pînă la urmă anodin. Drama e alta: astăzi Pitagora e privit ca un precursor al maniei scientiste, care își face din număr criteriul unic de recunoaștere a adevărului. E un alt fel de a spune că Pitagora e actual. Premisa scientismului e că valabilitatea
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
toate posibilitățile de expresie, de la aciditatea de odinioară, purificată totuși de bădărănia pamfletară, și până la floricelele de acum, ale unui stil efeminat, grațios, suplu și de suprasaturație poetică” (222). În cazul lui Voronca, e vorba de o „inconsistență amabilă și anodină acestui suflet grațios, entuziast, frenetic, delicat, rezervat, retractat, după circumstanțe” (228), ori, într-o altă formulare, de o „lipsă de consistență, care, din dorința de a se modela fiecăruia în parte, poate luneca la contraziceri evidente de atitudini” (227), făcând
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
scrie. Rămâne, pe parcursul acestor ani, un evazionist și un idilic. Preferă să-și conceapă, în liniște, romanele și să exerseze posibile debuturi de nuvele. Să-și amintească de Brăila, cu peisajele ei predispuse la metaforizare. Solicită prietenilor informații pe cât de anodine, pe atât de reconfortante pentru moralul propriu. Îl preocupă primele ninsori, primele flori de cais, starea Dunării (vrea să afle a înghețat și ea sau numai bălțile din jur). N-are, deci, prea multe în comun cu Blecher, despre care
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
un documentar în foileton, fără coerență narativă, ca un colaj de fragmente separate prin rînduri albe, într-o cavalcadă de detalii fără nici o relevanță pentru tema cosmologică. Cititorul e silit să-i urmărească pe cei trei fizicieni în cele mai anodine situații: cum vorbesc la telefon, cum schimbă mailuri în seri caniculare, cum merg cu avionul, cum privesc prin telescop și cum intră în felurite dispute fără miez teoretic. Sînt atîtea episoade inutile în volum, încît sîmburele de idei se reduce
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
a precizat cu cine ar putea fi schimbat Iohannis, despre care a subliniat că este pe post de "iepure". "Nu se pune problema s-o facă el (rocada - n.r), o fac alții. Dl Iohannis este de o religie politică anodină, dânsul este cu Forumul Democrat German, nu e liberal și nu știu cât de democrat o fi, vom vedea. Drumul lui a început aici cu sprijinul lui Crin Antonescu și al nostru, când PNL era o forță", a afirmat Stroe. Radu Stroe
Fost lider PNL, scenariu spectaculos: Iohannis e iepure. Urmează rocada by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29560_a_30885]
-
unei surori e ca o despărțire melodramatică, altercația dintre băieți e o sfadă cordială, anii de război sunt încercări suportabile. Nimic din vehemența crudă a istoriei nu răzbate în mintea autorului, preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane. Chiar și episoadele bizare, susceptibile de a da naștere unor scene vii, sunt atinse de viciul atenuării. La mijloc e timbrul placid al autorului, solemnitatea lui naivă, care fură realității latura atroce pentru a
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
viața în termenii complicatei experiențe analitice bazate mai ales pe experiențe psihologice. Bibesco impresionează prin prospețimea și acuitatea observațiilor ei, prin capacitatea de a crea imagini plurisenzoriale. Citadină convinsă, scriitoarea deslușește ceva din ritmurile eterne ale vieții în episoade aparent anodine de pe stradă. Ironia fină la adresa inevitabilei ipocrizii sociale care ne face suportabili unii altora, conștiința dureroasă, dar acceptată cu demnitate și grație, că viața este întotdeauna imperfectă, incompletă, irizează povestirile sale precum niște prețioase vase de Gallé. Capacitatea ei de
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
paranteză fie spus, ca să afli ultima chichiță, nu trebuie altceva decât să fi auzit măcar o dată melodia ,Eleanor Rigby" de la The Beatles... Aud deja cum mi se reproșează, ca și atunci când dau de bâlbe istorice minore, că las niște detalii anodine să strice un film altminteri bun. Ba nu, dau replica, când mă bușește râsul la câte o asemenea gafă, mi-e greu să sar înapoi în disponibilitatea pentru dramă (genul către care, toată lumea e de acord, o virează acest film
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
nepricepuți în arta vieții", incapabili a-și afla liniștea sufletească, perpetuu tulburați de nenoroc ca și de noroc ori "mai bine zis (...) tulburați de ei înșiși, în mijlocul amîndurora": "Posedat de furia sa, eroul pare un Aias burlesc, decăzut în mediul anodin, birocratic; de aceea, tot ce spune zeița Athena în privința lui Aias i se potrivește emblematic lui Lefter Popescu: Pe ochii-i rătăciți i-am împînzit năluci" sau "Văzînd cum și-a sărit din minți, eu mai vîrtos/ Mi l-am
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
Dan Sociu (Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, 2002), editată în condiții precare și intruvabilă în librării. Ca și cum s-ar fi urmărit un usturător, deloc franciscan paralelism între formula tânărului autor - minimalism și mizerabilism soft, apatie discursivă și anodin cotidian, versuri cu muzică spartă, o imagistică fără relief - și condițiile de strictă editare a poeziei lui. Un al doilea volum, publicat în 2004, prelua și așeza pe copertă fericita sintagmă, recuperând sumarul celui dintâi și suplimentându-l cu un
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]