150 matches
-
a agenției specializate în domeniu; * a asistentului social propriu-zis, care monitorizează permanent ansamblul activităților de îngrijire; * a comunității și a factorilor instituționali locali, responsabili de funcționarea normală a societății "locale"; a societății globale. Asistenții sociali sunt indispensabili în mediile sociale anomice, în care disfuncțiile s-au cronicizat, devianța de la normalitate a căpătat caracter epidemic și în care oamenii vulnerabili sunt copleșiți de ofensiva răului, violenței, a faptelor degradante. Îngrijirea umană presupune, desigur, o intervenție calificată și sistemică, adică implicarea unei serii
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
s-au înmulțit cerșetorii în lumea urbană? * Cum se explică abandonul familial? Dar abandonul matern? * De ce șomerul preferă un ajutor fînanciar de mizerie în locul unei vieți active sau al unei oferte provizorii de muncă? * De ce delincvenții nu-și abandonează comportamentul anomic după suportarea unor pedepse sociale? Asistentul social trebuie să identifice cauzele și să formuleze cele mai argumentate răspunsuri la asemenea întrebări, alcătuind liste ipotetice pentru cazuri concrete privind condițiile favorizante ale unor comportamente sau fapte anomice. De exemplu: Copilul care
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
nu-și abandonează comportamentul anomic după suportarea unor pedepse sociale? Asistentul social trebuie să identifice cauzele și să formuleze cele mai argumentate răspunsuri la asemenea întrebări, alcătuind liste ipotetice pentru cazuri concrete privind condițiile favorizante ale unor comportamente sau fapte anomice. De exemplu: Copilul care fuge de acasă este bătut, probabil, sau terorizat de alți membrii ai familiei, este lăsat în voia sorții, nimeni nu-l întreabă nimic și în general este neglijat etc. Copiii care fug din centrele de plasament
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
etapă ulterioară acestea să fie apreciate drept informale și neoficiale. Comportamentele antisociale cuprind un vast grup de manifestări individuale sau colective puternic abătute de la ceea ce este considerat normal, sănătos și moral. Acestea sunt interferate cu conduite recunoscute ca devianță, comportament anomic, conduită aberantă, criminalitate. Devianța, cu întreg ansamblul cauzal, poate fi privită ca o abatere semnificativă, îndepărtarea sau nonconformismul indivizilor de la o valoare, normă socială dată. În acest sens, o serie de autori consideră acest fenomen social ca fiind alcătuit din
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
genera tulburări de adaptare și de comunicare a copilului în mediul social, tulburări ce pot lua forma depresiei, autismului, agresivității. Al doilea factor ce intervine în conturarea delincvenței este reprezentat de personalitatea individului, mai exact este vorba de o personalitate anomică rezultată prin suprapunerea unor valori negative de personalitate, manifestată predominant prin inafectivitate, insensibilitate, impulsivitate, egofilie ("Romanian Journal of Legal Medicine" Vol. XIV, nr. 1, 2006). Ultimul element al conceptului triunic este definit de factorii situaționali determinanți ce realizează trecerea la
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
onoarei; se consideră că suicidul poate fi sursa de ușurare. În funcție de semnificatiile suicidului întâlnim: • suicidul altruist (ce poartă marca sacrificiului de sine); • suicidul egoist (a cărui intenție și semnificație nu corespund scopurilor grupului social, ci se manifestă în detrimentul acestora); • suicidul anomic descris de E.Durkheim (1897) realizat ca urmare a pierderii statutului ori a schimbării rolului social. Reacția catastrofală a individului exprimă neputința de a se adapta la situația dată; ultimul eșec al existenței se transformă în eșecul vieții, fapt ce
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
lui. În timp ce egoismul este detașat de viață pentru că nu este animat de nici un scop util, altruismul resimte din plin importanța acestui scop, dar îl situează în afara vieții personale, pe care o privește ca pe un obstacol în realizarea lui; • sinuciderea anomică rezultat al disoluțiilor dintre individ și grup, al dizolvării normelor și valorilor sociale care dau sens existenței umane și sociale; specifică mediilor industriale în perioadele de criza economică sau politică, provoacă o dizlocare anarhică a grupului social. Nu dificultățile economice
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
limitelor impuse de relația scopuri-mijloace, libertății umane. Spre deosebire de cele acute, crizele cronice sunt generatoare de stări de anomie prelungită, cu caracter "normal" consideră Durkheim, care se manifesta ăn mod vizibil în lumea comerțului și industriei. Consecințele sunt dramatice, instaurând starea anomică în cursul căreia forțele sociale puse în libertate nu-și mai găsesc echilibrul necesar, valoarea lor rămâne nedeterminată, nu se mai știe ce este posibil sau nu, just sau nejust, se ignora diferența între revendicări și speranțe legitime, cad principiile
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
anterior, repartiția nevoilor între diferite funcții și roluri sociale; • sinuciderea fatalistă rezultatul excesului de reglementare socială; ea se produce ca reacție la norme prea restrictive care blochează orice perspective individuale (sinuciderea scavilor)1. Acest tip de suicid este opus celui anomic. Deshaies (1947) împarte comportamentele suicidare în nejustificate și justificate (legitime). În aceasta ultima categorie sunt incluse sinuciderile "eutanasice" (pentru a scapă de durere, de torturi ori de alte suferințe inutile) și cele etice. Privitor la conduita suicidară la copil, el
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
aceasta o suferință altcuiva. Dupa unii autori acest tip este expresia urii și a furiei pe care individul le nutrește față de alte persoane, care nu pot fi însă lezate decât în acest mod. În unele societăți, sinuciderile samsonice (opuse sinuciderilor anomice) au fost descrise ca o modalitate instituționalizată de expresie a unor relații interindividuale. Murphy deosebește trei tipuri de sinucideri samsonice: • cea care poate chema spiritele; • cea care cere sânge; • cea corectivă. Sinuciderile "eroice", în semn de protest, prin autoincendiere publică
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și mijloacele disponibile de a le atinge. Indivizii prinși în această dilemă resping atât obiectivele cât și mijloacele. O dată ce ei fac acest lucru devin devianți. Dată fiind blocarea căilor de acces la mijloacele instituționalizate și dezirabile social, care caracterizează starea anomică, indivizii își adaptează conduita și-și reglează acțiunile la diferite situații sociale așa cum arată tabelul 7.1 preluat după R. K. Merton. Tabelul 7.1. TIPOLOGIA MODURILOR DE ADAPTARE INDIVIDUALĂ LA SITUAȚII SOCIALE ANOMICE Moduri de adaptare Scopuri culturale Mijloace
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și dezirabile social, care caracterizează starea anomică, indivizii își adaptează conduita și-și reglează acțiunile la diferite situații sociale așa cum arată tabelul 7.1 preluat după R. K. Merton. Tabelul 7.1. TIPOLOGIA MODURILOR DE ADAPTARE INDIVIDUALĂ LA SITUAȚII SOCIALE ANOMICE Moduri de adaptare Scopuri culturale Mijloace instituționalizate I. Conformitate + + II. Inovație + − III. Ritualism − + IV. Evaziune − − V. Răzvrătire + − + − + = Acceptare; − = Respingere; + − = Respingerea valorilor dominante și înlocuirea lor cu noi valori Conformitatea atât cu scopurile (+), cât și cu mijloacele (+) reprezintă modul obișnuit de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a) Sucidul egoist datorat unei dezintegrări a grupului social care duce la un exces de individualizare. b) Sucidul altruist datorat unei supraintegrări sociale care duce la o insuficiență a individualizării fiind, prin aceasta, o replică a suicidului egoist. c) Sucidul anomic se datorează unei dislocări anarhice a grupului social, care duce la o insuficiență a coeziunii social-umane. d) Sucidul fatalist este replica suicidului anomic fiind datorat unui exces al reglementării sociale. J. Baechler propune următoarea clasificare a formelor de suicid, după
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care duce la o insuficiență a individualizării fiind, prin aceasta, o replică a suicidului egoist. c) Sucidul anomic se datorează unei dislocări anarhice a grupului social, care duce la o insuficiență a coeziunii social-umane. d) Sucidul fatalist este replica suicidului anomic fiind datorat unui exces al reglementării sociale. J. Baechler propune următoarea clasificare a formelor de suicid, după criterii psiho-culturale, considerându-le ca „forme particulare de comportament”: a) Sinuciderile refugiu, în care acestea au caracterul unor conduite de fugă în prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
igienei mintale. Tulburările psihice colective intrate în psihopatologie și psihiatrie prin intermediul modelului de gândire psiho-socială sunt diferit înțelese și tratate în raport cu boala psihică individuală. Prin tulburări psihice colective înțelegem acele manifestări anormale, care apar în situații de criză socială, stări anomice, de pierdere a reperelor valorice și a formelor de control și protecție socială. Ele se produc ca manifestări generale în cadrul unui grup comunitar-uman și sunt expresia și consecința acestor stări de criză socială. Ca modalitate de manifestare ele se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celălalt. Această atitudine de neîncredere generalizată va dezvolta o atmosferă de factură paranoiacă în rândul populației, cu efecte negative asupra stării de sănătate mintală colectivă. Vor prolifera psihozele colective de natură delirant-anomică. Ca o formă de compensare a acestei stări anomice, se va dezvolta delațiunea. Fiecare îl va suspecta pe celălalt și, în final, fiecare individ se va simți dator ca, în mod paradoxal, să-și divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fricii. Căutarea unor căi de „ieșire din situațiile limită” impuse de factorii sociali psihotraumatizanți. Nevoia de securizare într-o lume care este percepută ca străină și nesigură. O mare capacitate de adaptare patoplastică la evenimentele și schimbările lumii, cu caracter anomic, manifestate prin conduite aberante, acceptarea unor idei absurde, înlocuirea imaginarului irațional cu gândirea logică, rațională. Adaptarea la o „lume absurdă” se face prin adoptarea unor „conduite absurde” și a unor „modele de gândire irațională”. În aceste condiții se produce o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
identității. Masele nu se mai recunosc ca aparținând unor valori uzate și doresc să impună alte valori care să le reprezinte. De fapt este o pierdere și o căutare a identității, specifică perioadelor de criză socială a valorilor, specifică societăților anomice. Soluțiile propuse sau adoptate în aceste situații de criză socială sunt, în marea lor majoritate, expresia unei confuzii sociale și axiologice generale. Ele au un caracter de cele mai multe ori aberant, nefundat, luând chiar aspectul formal și de conținut al unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
România se plasează între primele 10 țări, în ce privește neacceptarea acestora ca vecini. Există așa cum arată Dumitru Sandu într-un studiu un naționalism agresiv, manifestat prin intoleranță etnică și respingere, alimentat de nivelul redus al educației și de percepția unor stări anomice în societate. Acesta se manifestă mai ales în localitățile rurale dezvoltate, cu o diversitate etnică redusă. Alături de această formă de naționalism, există și un naționalism identitar (accentuat și moderat), care presupune simpla afirmare a valorilor etnice, în condiții de toleranță
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sinucidere din diferite țări sau petrecute de-a lungul unor perioade istorice. Suicidul egoist este comis de persoanele care se simt respinse de cei din jur, care nu au contacte sociale, singuri într-o lume care nu-i susține. Suicidul anomic este comis de persoane care au suferit o puternică dezorientare din cauza unor schimbări majore în relația lor cu societatea. Un bărbat care după 20 de ani de lucru poate să aibă această stare de dezorientare și confuzie în ceea ce privește rolul său
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
„Civilizația umană este amenințată din exterior de barbaria violenței și din interior de barbaria uitării.” R. Rieman Cuvânt înainte Trăim într-o lume anomică și debusolată, în care violența proliferează malign, primejduindu-i integritatea. De aceea, orice carte centrată pe un asemenea subiect se dovedește mereu bine venită, mai ales când problema este plasată într-un context mai larg, aspect evocat încă din titlu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în lucrarea de față contextuale, Durkheim a presupus că ele sunt asociate cu o variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Durkheim a presupus că ele sunt asociate cu o variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aglomerației urbane, acestea justificând o astfel de construcție. Prima ține de impactul mondializării orașelor asupra așteptărilor locuitorilor, mai ales prin dereglarea aspirațiilor pe care aceasta le provoacă. Sau, pentru a ne exprima în termeni durkheimieni, ține de existența unei situații anomice în care indivizii nu mai știu ce e legitim să spere, să ceară, fapt care pune conducerea orașelor într-o situație deosebit de delicată. A doua problemă, care se articulează cu prima, privește efectele crizei urbane plecând de la fundamentele sociabilității, în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
publicații semnifica Însă o mutație traumatică a priorităților culturale. Intelectualii au intrat Într-o zonă de umbră și pentru că faimoasa lor insistență asupra eticii anticomuniste (nevoia de a construi o societate civilă cu o conștiință morală, care să umple spațiul anomic dintre individ și stat) a fost eclipsată de o activitate concretă: crearea unei economii de piață. În doar câțiva ani, „societate civilă” a devenit În Europa Centrală o noțiune arhaică, interesantă doar pentru o mână de sociologi străini. Un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]