1,021 matches
-
Toscani în discursul său publicitar amplu. El se adresează, de fapt, tuturor categoriilor de publicuri, fie că sunt adepte sau nu ale mărcii Benetton. Putem spune că el țintește un public universal prin toate aceste segmente de viață de un antagonism pur, care alcătuiesc o retorică personală fascinantă nu prin estetica sa imagologică, ci tocmai prin însăși problematizarea situațiilor cu care se confruntă lumea: boli, războaie, foamete, analfabetism etc. Toscani lansează aici o invitație la a medita asupra lumii în care
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
demitizat (un soi de „Prometeu înlănțuit” cu forța) și așezat în „idei de factură vizuală”[5] - și că acestea mai și vând pe deasupra produse, iluzii, dar și carne vie pe bani grei - întruchipează o reprezentare nu magică, ci de un antagonism evident al unei realități devenite între timp simulacrul propriei existențe a umanității, o umanitate obligată, din păcate, de noile principii economico-filozofice dominante să își comercializeze fără voie propria-i sacralitate cu o unitate de măsură neîncadrabilă în sistemul internațional de
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
remedierii acelor sincope din activitatea misionară și pastorală, care pot aduce atingere întregii Biserici, odată mediatizate. d) Sfânta Tradiție rămâne normativă pentru Biserică, deși există destule voci contestatare, care încearcă să acrediteze ideea că între tradiție și modernitate este un antagonism ireductibil. Acest lucru nu este adevărat. Deși fidelă tezaurului doctrinar, moral și cultic moștenit, Biserica nu rămâne închisă în trecut, ci vine în întâmpinarea provocărilor prezentului, adaptându-și discursul și strategiile misionare față de acestea. Vorbind despre atributul modernității aplicat teologiei
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
acelei biblice drahme împărătești pierdute în apele hâde ale chipului morții de sine și al deznădejdii o chinuia din ce în ce mai mult. Pur și simplu, DALIDA nu reușea să vadă cu propriii ochi ai minții un lucru deosebit de evident, anume faptul că antagonismul cert dintre hârtoapele cumplitului infern sufletesc pe care îl trăia și mulțimea nenumăratelor ei succese muzicale semnifica tocmai acea intersecție de bun augur pe care i-a încredințat-o divinitatea întru preeminența vădită a creației sale interpretative. Este foarte adevărat
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
său de vedere: "în absența unei clase burgheze în luptă cu forțele feudale economice și politice -, rolul "revoluționarilor" este limitat la forța de expansiune a ideologiei lor liberale. Aceasta nu este rezultatul unui substrat economic intern, ci produsul educației străine. Antagonismul față de boieri era mai mult de natură politică decît economică". INTERESELE NAȚIUNII: DEZVOLTAREA ȘI UNITATEA Liberalii care conduc tratativele de pace în 1919, asumîndu-și primele luni de la formarea României Mari, sînt atacați permanent de forțele politice ale provinciilor alipite la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
într-un articol intitulat " Spiritul autohton". Filosoful declară: "Statul este expresia politică a conștiinței autohtone". Dușmanii denunțați sînt Roma unii colaboratori ai Gîndirii regretă formarea Bisericii uniate în Transilvania -, democrația și sistemul partidelor care distruge organicitatea națională -, bolșevismul bazîndu-se pe antagonismul social, care nu este decît o iluzie, Societatea Națiunilor, împotriva căreia Crainic își va ridica glasul, cu violență, în 1943: "În realitate, Geneva nu este altceva decît un organism de negare a națiunilor și o negare a Europei. O negare
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
profesăm și măsura de dreptate care o avem unii pentru alții. Dar în cele mai multe cazuri cearta de vorbe și de pretinse principii nu e în sine decât o ceartă de interese și de ambiții personale. Daca din această sumă de antagonism politic s-ar scădea cifrele urelor și esclusivismului, restul de deosebiri, fie teoretice, fie practice, ar fi aproape nul. [ 4 martie 1880] ["ÎN LIBERA ENGLITERĂ... "] În libera Engliteră se petrece astăzi un eveniment politic care în aparență nu prezintă decât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
când e vorba de-un cabinet al cărui șef dispune de-o considerabilă majoritate în cele două Camere. Însă privind mai de aproape recunoaștem că dificultatea pentru d. Brătianu de-a recompune ministeriul e o urmare cu totul naturală a antagonismului și a ambiției a o seamă de personaje, cari adulmecă portofoliele vacante și a căror agitări zădărnicesc toate combinațiile făcute în vederea remanierii cabinetului. Majoritatea, unită și compactă când e vorba de-a menținea pe. d. Brătianu la prezidenția Consiliului de vreme ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ajunse rândul lui Balint, împăratul, fără s-aștepte recomandarea, îl recunoscu numaidecît: - Uite, zise, și bătrânul Balint, cu care am călărit atâta împreună în munți. - E mult de atuncea, împărate. - Douăzeci și patru de ani. [ 8 aprilie 1880] ALBANIA (Schiță istorică - Vechimea antagonismului între slavi și albaneji. - Invaziunea turcească și învingerea lui Ivan Cernoievici. - Cucerirea Muntenegrului de cătră Suleiman Pașa. - Chior Mehmed. - Familia Bușatlia. - Eroul albanez Cara Mahmud. - Bătălia de la Crușa. - Încercări franceze de cucerire. - Ridicarea și moartea lui Mustafa) "Gazeta generală" din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
albaneji. - Invaziunea turcească și învingerea lui Ivan Cernoievici. - Cucerirea Muntenegrului de cătră Suleiman Pașa. - Chior Mehmed. - Familia Bușatlia. - Eroul albanez Cara Mahmud. - Bătălia de la Crușa. - Încercări franceze de cucerire. - Ridicarea și moartea lui Mustafa) "Gazeta generală" din Augsburg arată că antagonismul între albaneji și slavi nu e atât de nou precum s-ar părea la prima vedere, ci că, din contra, se întemeiază pe o istorie de sute de ani. Antagonismul datează din timpul invaziunii turcești, din jumătatea a doua a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și moartea lui Mustafa) "Gazeta generală" din Augsburg arată că antagonismul între albaneji și slavi nu e atât de nou precum s-ar părea la prima vedere, ci că, din contra, se întemeiază pe o istorie de sute de ani. Antagonismul datează din timpul invaziunii turcești, din jumătatea a doua a secolului al XV[-lea], timp în care la noi domnea Ștefan cel Mare. Când Cernoievici, "Domn de Zeta", stăpânea din înfloritoarea sa rezidență Jabliac, viu departe de lacul Scutari, gințile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
1829 Mustafa se proclamă independent, și anume la 1831; dar o armată condusă de marele vizir Reșid Pașa îl bătu la Banana și, refugiindu-se la Scutari, fu prins și decapitat. Schița istorică de față ne arată ce străvechi e antagonismul între muntenegreni și albaneji, apoi ne dovedește că la poporul albanez confesiunea religioasă nu decide nimic și că pentru interese naționale aleargă și moametan și creștin sub acelaș drapel fie contra slavismului, fie contra autorității Porții. [ 9 mai 1880] {EminescuOpXI
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au raliat și unii istorici. Am putea cita ca exemplu chiar pe T. G. Djuvara, care atribuia urii rolul principal în elaborarea numeroaselor proiecte de soluționare a crizei orientale prin împărțirea Imperiului Otoman, iar izvorul urii el îl descoperea în antagonismul ireductibil dintre religia creștină și cea musulmană. Cei care consideră că deosebirile confesionale, de religie, constituie esența chestiunii orientale plasează începuturile ei în Evul Mediu timpuriu, în epoca despărțirii bisericii de Apus de cea de Răsărit, conferind astfel implantării otomanilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al unei noi epistemologii, îmbrățișînd totodată fizica, biologia, psihologia, istoria, politica sau sociologia 2; ii) cea a lui Korzybski, ce propunea un sistem de gîndire non-aristotelic, cu o infinitate de valori 3; iii) cea a lui Lupasco, fondată pe logica antagonismului energetic. În acest context, lucrările lui Stéphane Lupasco ocupă un loc aparte. Principiul complementarității reprezenta o bază prea restrînsă, iar abordarea lui Korzybski, în ciuda importantelor contribuții la înțelegerea structurilor limbajului, rămînea prea vagă și non-predictivă. Lupasco este singurul care a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adevărat posibilă dacă ignoră datele experienței științifice, care inundă totul și, pe de altă parte, nu ne mai putem adăpa din achizițiile teoretice ale cunoașterii constituite, pentru că ele nu mai răspund..."7. Una din cele mai bune ilustrații ale logicii antagonismului a lui Lupasco este oferită de evoluția istorică, în timp, a propriei sale gîndiri filosofice. Această gîndire se situează sub dublul semn al discontinuității față de gîndirea filosofică constituită și a continuității (ascunse, căci inerentă structurii înseși a gîndirii umane) față de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a extrapolării unei idei științifice la Realitate în ansamblul ei: "Cuantificarea, care este, după părerea noastră, tocmai introducerea irezistibilă și inconștientă a contradicției în sînul faptelor microfizice... tre-buie, oare, extinsă, înțeleasă în acest mod, la toate faptele ?"10. Conceptul de antagonism contradictoriu, care s-a ivit din știință, poate, la rîn-dul său, să limpezească anumite aspecte neclare ale științei înseși: dacă... ne hotărîm să introducem în gîndirea științifică noțiunea de antagonism contradictoriu... înțelegem cum un cîmp, ca și continuum omogen, este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
înțeleasă în acest mod, la toate faptele ?"10. Conceptul de antagonism contradictoriu, care s-a ivit din știință, poate, la rîn-dul său, să limpezească anumite aspecte neclare ale științei înseși: dacă... ne hotărîm să introducem în gîndirea științifică noțiunea de antagonism contradictoriu... înțelegem cum un cîmp, ca și continuum omogen, este mereu legat de un corpuscul, ca discontinuum născut de o excluziune eterogenizantă... "11. În aceeași carte, Experiența microfizică și gîndirea umană, Lupasco evidențiază importanța filosofică a principiului de excluziune al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
chimice observate în natură. Principiul lui Pauli introduce, așadar, o diferență între identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile ființei noastre, față de acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
strict egale. Această stare, numită de Lupasco starea T ("T" fiind inițiala "terțului inclus"), caracterizează lumea microfizică, lumea particulelor. Noua dinamică acționează ca o veritabilă forță conciliatoare între eterogenizare și omogenizare. Structura binară omogen-eterogen, care părea a fi cea a antagonismului energetic, este astfel înlocuită printr-o structură ternară, ale cărei consecințe generale în plan conceptual au fost analizate de Lupasco însuși în Cele trei materii. Consecințele acestei structuri ternare pentru dialogul dintre știință și religie au fost explorate, iar aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de observabil prin cea de beable (ceea ce, într-o traducere aproximativă, înseamnă "poate fi capabil de a fi"), care pare să facă ecou conceptu-lui de potențializare al lui Lupasco. În opinia mea, formalismul general axiomatic dezvoltat de Lupasco în Principiul antagonismului și logica energiei constituie însăși osatura logicii cuantice. BOHR, LUPASCO ȘI TERȚUL INCLUS Originalitatea abordării lui Lupasco este și mai bine pusă în evidență cînd o comparăm cu cea a lui Bohr: "...este extrem de important să recunoaștem că, oricît de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să se acumuleze la nesfîrșit în aceeași stare cuantică. "Astfel, universul moare în lumină" scrie Lupasco. Ar trebui să adăugăm: Dacă nu ar exista contradicția". Într-adevăr, potrivit logicii lui Lupasco, omogenizarea și eterogenizarea se află într-o relație de antagonism energetic. Eterogenizarea este procesul orientat spre diferit. Ca și concept, ea provine din principiul de excluziune al lui Pauli, care acționează ca dinamism de individuație. O eterogenizare absolută conduce spre o ordine statică, de unde orice mișcare e absentă, spre moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
orice mișcare e absentă, spre moarte prin diferențierea extremă. Pentru ca mișcarea să fie posibilă, trebuie ca omogenul și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de evenimente, care nu sunt ele însele decît raporturi energetice..., e cea care conferă reprezentării noastre sensibile această impresie de realitate fizică consistentă și opacă pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de "neant", este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]