1,135 matches
-
Veniamin Ciobanu • Al doilea arbitraj de la Viena, Cornel Grad • Chestiunea Dunării, Nicolae Iorga • La capăt de drum, Marcel Petrișor • Ocazia pierdută, Alexandru Cretzianu • Pactul Ribbentrop-Molotov, Emilian Bold și Ilie Seftiuc • Principatele Române în raporturile politice internaționale, Leonid Boicu • România și Antanta, Dumitru Preda Colecția MEMORII • Gheorghe Barbul, Al treilea om al Axei. Memorial Antonescu • Helen Keller, Povestea vieții mele • Ion Sceastlivăi, Exilat în Komi • Nicu Păun, Muntele suferinței • Marcel Petrișor, La capăt de drum • Costin Merișca, Tragedia Pitești • Al. Husar, Periplu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iorga ca om politic și istoric și față de războaiele balcanice, și față de războiul prim mondial. Dar, în vreme ce el a respins participarea României la întâiul război balcanic, a aprobat și a luptat pentru intrarea țării noastre în primul război mondial alături de Antantă, pentru că el socotea sosit momentul unirii Transilvaniei la patria mamă. N. Iorga s-a oprit de numeroase ori, și cu cele mai diferite prilejuri, și asupra primului război mondial. Studiile sale nu se mai întemeiază însă pe o informație documentară
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
drept al Păcii. El a acționat cu toată capacitatea și talentul său diplomatic pentru edificarea unei Europe noi, întemeiată pe un sistem de securitate colectivă. O contribuție remarcabilă, consemnată de istorie, a avut Titulescu la crearea în 1933 a "Micii Antante", formată din România, Cehoslovacia și Iugoslavia. Mai târziu, în 1934, el a pus bazele înțelegerii balcanice, constituită din Grecia, Turcia, Iugoslavia și România. Marele diplomat român a fost un propagandist înflăcărat, în sensul bun al cuvântului, pentru dezvoltarea economică și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
S. Dullin). Ideea de a l...rgi „ferestruica” spre Europa p...rea cu atît mai mult realizabil... cu cît cele trei state baltice erau slabe (demografic - sub șase milioane În total, economic și militar), se Înțelegeau anevoie Între ele (În ciuda Antantei Baltice, creat... În 1934) și aveau regimuri autoritare greu acceptate de c...tre o parte a populației; În plus, În aceast... parte a Europei adversarii URSS-ului nu ezitaser... s... comit... lovituri de fort... r...mase nepedepsite: Polonia anexeaz... Vilnius
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost mai bine să îl treacă sub tăcere, să procedeze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și de la Petru cel Mare să treacă direct la Antanta cordială? Dar Heredia părea chiar să ridice vocea: Et sur le ciel, au loin, ce Dôme éblouissant Garde encor des héros de l’époque lointaine Où Russes et Français en un tournoi sans haine, Prévoyant l’avenir, mêlaient déjà leur
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de “comunicare” nu este exclusiv una pe planul cunoașterii raționale, în orice act medical găsim mai mult decât “lucruri reci”; găsim “un al treilea factor” (component) care este puntea de înțelegere între om și om (Loomis). S-a vorbit despre “antanta cordială” care se stabilește, în cazuri ideale, între medic și bolnav (Milcoveanu); la simpatia pentru pacient, acesta răspunde cu încredere. S-ar putea face “un dublu transfer psihologic”: medicul înglobează în sine suferința bolnavului și îi transferă voința de a
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
din secolul al XVIII-lea, care era mai degrabă o alianță ce avea o perspectivă ideologică asupra modului în care trebuia prezervată stabilitatea în Europa, propunându-și să prevină ridicarea oricărui stat revoluționar cu pretenții de hegemonie continentală. De asemenea, Antanta, care ia naștere în 1904, este alianța cea mai lungă din istorie, care se bazează pe un ansamblu de valori comune. Iar coaliția declanșată de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din New York și Washington este una împotriva unui fenomen
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru colonii etc. Apare o balanță de putere în care Marea Britanie, balansierul sistemului, încearcă să blocheze eventualele tendințe hegemonice ale celorlați. În jurul anilor 1870-1880, balanța își pierde flexibilitatea, astfel încât la începutul secolului XX erau deja formate cele două mari alianțe - Antanta și Puterile Centrale. Războiul din 1914-1918 reprezintă, de fapt, falimentul instituțiilor care au asigurat, mai mult sau mai puțin, un secol de pace în Europa și în lume, instituții dintre care cea mai caracteristică este balanța de putere. Balanța de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
velină, bogat ilustrată cu fotografii și reproduceri de artă. Revista își propune să cultive sentimentul patriotic, în respectul monarhiei. Spații largi sunt acordate comentariilor pe marginea evenimentelor politice din perioada neutralității României (1914-1916), susținând intrarea țării în război alături de puterile Antantei. Semnează versuri B. Nemțeanu, Ion Catina, Al. Obedenaru, Gheorghe din Moldova, Radu D. Rosetti, Iuliu C. Săvescu, D. Teleor, Th. M. Stoenescu, Cridim, Leon Feraru, Mircea Demetriad, Vintilă V. Paraschivescu, Duiliu Zamfirescu, Victor Eftimiu; proză - Al. Cazaban, N. Pora, D.
ACTUALITATEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285170_a_286499]
-
de modificările politice radicale pe eșichierul balcanic dintre 1237-1239. Astfel, traversarea Bulgariei de către cruciați trebuia să aibă loc, dacă se ia în seamă relatarea lui Georgios Akropolites (care vorbește despre buna primire a cruciaților în Bulgaria), într-un moment când antanta dintre Ioan Asan al II-lea și Imperiul Latin funcționa încă. Aceasta trimite la perioada dinainte de ruperea alianței cu occidentalii și împăcarea cu Vatatzes și Frederic al II-lea. Evenimentul se situează deci cu câțiva ani mai înainte de 1239, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și speranță. Alianța cu Puterile Centrale, impusă de conjunctura politică din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, a asigurat un climat de securitate necesar consolidării statului, inclusiv prin atragerea de capital străin. Treptat, diplomația românească s-a apropiat de Antanta, care putea sprijini desăvârșirea unității național-statale. * La 1914, România era considerată o țară europeană, care redusese mult din distanța care o separa față de Occident la 1859. Situarea geografică prezenta deosebită importanță din punct de vedere strategic: aproximativ 900 km graniță
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
știut că politica externă a României interbelice a urmărit menținerea statu-quo-ului, aplicarea și apărarea prevederilor tratatelor de pace semnate la Conferința de pace de la Paris. România s-a bazat pe sprijinul Franței și Angliei, pe alianțele regionale - Mica Înțelegere și Antanta -, pe buna vecinătate cu Polonia; de asemenea, a crezut - mai ales prin N. Titulescu - în rolul Ligii Națiunilor în apărarea păcii. După 80 de ani de la instituționalizarea procesului de modernizare - în timpul domniei lui Al. I. Cuza -, România era o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că Derussi este titularul Externelor dovedește că Take Ionescu prepară apropierea între România și Ungaria“ sau „Take speră că în timp de o lună va putea dezarma pe opozanții uniunii personale, iar Regina speră că va putea vrăji pe diplomații Antantei cu rafinăria ei femeiască și cu grațiile femeilor frumoase din Budapesta, câștigându-i planului ei favorit...“102. Comentariile par de prisos. În martie 1922, rapoarte ale diplomaților străini consemnează o vizită a lui Anton Mocsonyi (Mocioni) la Budapesta, unde ar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca și asupra altor state neutre, guvernele marilor puteri au manevrat cu promisiuni mai mult sau mai puțin sincere 2. Se desfășura „o luptă fără demnitate și scrupule“ pentru atragerea statelor mici3. Hotărârea Consiliului de Coroană a fost considerată de Antantă ca deosebit de favorabilă; în fond, neutralitatea României a constituit un pas important în desprinderea de Tripla Alianță. Cea mai mare parte a cercurilor politice românești avea în vedere intrarea în război alături de Antantă, cu scopul eliberării Transilvaniei și Bucovinei; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Consiliului de Coroană a fost considerată de Antantă ca deosebit de favorabilă; în fond, neutralitatea României a constituit un pas important în desprinderea de Tripla Alianță. Cea mai mare parte a cercurilor politice românești avea în vedere intrarea în război alături de Antantă, cu scopul eliberării Transilvaniei și Bucovinei; pentru aceste cercuri, posibilitatea înfrângerii Austro-Ungariei era atunci mult mai evidentă decât a Rusiei, aliata Franței și a Angliei. Grupări mai restrânse se pronunțau pentru o alianță cu Puterile Centrale, gândindu-se - și aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca promotoarea principiului naționalităților. Curentul antantofil se manifesta prin acțiuni tot mai ample, „la care luau parte toate straturile societății“5. Ion I.C. Brătianu și colaboratorii săi din Partidul Național Liberal (cu excepția lui C. Stere) se pronunțau pentru alianța cu Antanta, dar numai în condițiile obținerii garanțiilor necesare îndeplinirii unor promisiuni formulate la început în termeni vagi. Partidul Conservator a fost confruntat cu numeroase dispute, ajungându-se în mai 1915 la ruptura între gruparea condusă de Al. Marghiloman și gruparea condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Partidului Național Liberal în Consiliul de Coroană, pronunțându-se deschis pentru intrarea în acțiune împotriva Rusiei. Ca șef al puternicei organizații liberale ieșene și rector al Universității din Iași, s-a opus celor care cereau intrarea imediată în acțiune alături de Antantă, ceea ce convenea deocamdată guvernului Brătianu. În scurt timp, însă, în noiembrie decembrie 1914, a intervenit ruptura de conducerea partidului și a guvernului 13. În ultimul număr al „Vieții Românești“ din acel an, C. Stere își preciza poziția. „În fața curentului quasi-unanim
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Brătianu. În scurt timp, însă, în noiembrie decembrie 1914, a intervenit ruptura de conducerea partidului și a guvernului 13. În ultimul număr al „Vieții Românești“ din acel an, C. Stere își preciza poziția. „În fața curentului quasi-unanim al opiniei publice“ favorabil Antantei, el insista - într-o amplă pledoarie 14 - asupra consecințelor nefaste ale intrării în război alături de Rusia. În contextul luptei pentru preponderență în Balcani, viitorul statului și neamului nostru „nu este amenințat, sau este amenințat cu mult mai puțin din partea Puterilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe care o întâmpină chestia Basarabiei la cei din regat“33. Unele aprecieri formulate de Alexis Nour comportă nuanțări, ținând seama de faptul că declararea neutralității de către România a reprezentat un pas în desprinderea de Puterile Centrale și apropierea de Antantă, deci și de Rusia; de aici, o anumită rezervă, lesne de înțeles, față de situația Basarabiei. Era adevărat că multă lume din Regat cunoștea foarte puțin din ce se întâmpla dincolo de Prut, dar aceasta se explica, în primul rând, prin „barajul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
colosului moscovit și, în același timp, la renunțarea pentru totdeauna la cele două milioane de români din Basarabia, „ai căror părinți și strămoși au contribuit și ei, făcând parte din Moldova, la înălțarea, României“45. C. Stere admitea că alianța cu Antanta s-ar putea justifica prin existența în Ardeal și Ungaria a unui număr de români de două ori mai mare decât în Basarabia, români care „formează elementul cel mai sănătos și mai mândru al națiunii noastre“. El îi acuza însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de alianță cu Puterile Centrale și de declarația de război a acesteia făcută Austro-Ungariei48. Autorul își reafirma poziția exprimată în 1914, în Nici într-un chip cu Rusia și în alte scrieri 49. Spre deosebire de Italia, România nu poate merge cu Antanta, pericolul cel mare venind de la Răsărit. „Nu numai desăvârșirea dezvoltării neamului nostru, dar chiar ființa lui este strâns legată de izbânda, în războiul actual, a Puterilor Centrale și de răpunerea, cât mai întreagă și cât mai grabnică, a Rusiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asupra unei națiuni în plină ascensiune (cea germană - n.ns.), ajunsă la culmile progresului tehnic în toate ramurile de activitate“52. Rusia va fi înfrântă și pentru a „grăbi deznodământul • Italia a semnat, la 26 aprilie 1915, tratatul secret cu Antanta; la 3 mai a denunțat tratatul cu Puterile Centrale și la 22 mai a declarat război Austro-Ungariei. Italia nu a respectat acordurile încheiate cu România, la 10 septembrie 1914 și 24 ianuarie 1915, prin care se prevedea ca cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cele două țări să mențină relații permanente în vederea apărării intereselor lor, să nu părăsească neutralitatea fără a se anunța reciproc cu opt zile înainte ș.a. Guvernul italian a anunțat guvernul român după consumarea faptului, lăsând Bucureștii să trateze singur cu Antanta și nu de pe o poziție comună, italo-română, așa cum sperase (România în relațiile internaționale..., p. 387). • Imediat după apariție, „broșura de patruzeci de pagini, scrisă cu vădită intenție de propagandă“ (Nici într-un chip cu Rusia) era recenzată în „Viața Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Europei împotriva statului de la Răsărit imediat după război (schițată de unii), noi „vom fi demult înghițiți de Rusia“71. Așa cum era și firesc, redacția s-a solidarizat cu C. Stere, respingând invectivele ce-i erau adresate de partizanii alianței cu Antanta, pe care-i acuza, la rându-i, de un fals patriotism: „Am scris aceste rânduri ca să rămână scrise aici și istoricii viitorului să știe că s-au ridicat cu deznădejde, răsunătoare în pustiu, și alte glasuri, de «trădători» și de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj plin de elemente surpriză, în care se recunosc vechi trucuri literare. Relu și Olly von Stein, alias Olenka Orlowsky (cu o genealogie artificial complicată), actriță germană și spioană pentru cauza Poloniei de partea Antantei, sunt un Tristan și o Isoldă moderni, iar ofițerul german Otto von Stein, sacrificat în final, e un alt rege Mark. Romanul rezistă mai bine în latura sa documentară, de reconstituire a „micului Paris” balcanic: serate dansante, mondenități cosmopolite, întreceri
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]