570 matches
-
4 milioane de sovietici au căzut prizonieri până în decembrie 1941, când forțele celor doi beligeranți s-au înfruntat în suburbiile Moscovei. În ciuda eșecului țintelor inițiale ale planului Barbarossa, uriașele pierderi sovietice au schimbat atitudinea propagandei oficiale comuniste. Dacă, în anii antebelici, guvernul afirma că armata este foarte puternică, prin toamnă afirma că Armata Roșie ar fi fost slabă pentru că nu ar fi fost suficient timp pentru pregătirile de război și că atacul german a venit prin surprindere. O explicație alternativă este
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
împiedica înghețarea lor cât timp erau parcate în hangare sau pe pistă. Se folosea benzină ușoară pentru aceste avioane. Benzina folosită pentru tancuri și pentru cele mai multe dintre camioane îngheța în condițiile frigului extrem. Cele mai multe camioane și tancuri sovietice din anii antebelici foloseau de asemenea benzina, dar motoarele din noua generație foloseau motorina care rezista mai bine la îngheț. Se crede in mod obișnuit că noroiul adânc, urmat de zăpezile mari și frigul puternic au oprit toate operațiunile militare în timpul cumplitei ierni
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
diplomat. A scris peste cincizeci de romane polițiste. Tatăl său fiind ofițer superior, în copilăria sa s-a mutat des odată cu garnizoana- astfel a locuit la Halmstad, Boden și Örebro. Ajunge astfel să cunoască stilul de viață patriarhal al Suediei antebelice, lucru care va influența opera sa literară, în numeroase romane ale sale descriind scene și tipuri de oameni care i-au influențat copilăria. Urmează cursurile Facultății de Drept de la Universitatea din Uppsala, pe care le termină în 1955. În 1960
Jan Mårtenson () [Corola-website/Science/331819_a_333148]
-
imediat în Lituania, înainte de 1 decembrie 1941, peste 120.000 de evrei lituanieni fiind uciși. În timpul ocupației, germanii au adunat și au ucis intelectuali, ofițeri ai armatei, romi și circa 190.000 de evrei din Lituania (91-95% din comunitatea evreiască antebelică) în timpul Holocaustului. 10 din cele 25 de batalioane lituaniene de poliție, colaborând cu -urile naziste, au fost implicate în crime în masă. Se crede că acestea au executat 78.000 de persoane. Au existat partizani lituanieni, foarte puțini susținându-i
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
mai fost înființate și alte organizații care militau pentru emigrarea evreilor în Palestina. În anul 1908 s-a înființat o școală publică în oraș care a avut în primul an 91 de elevi, dintre care 48 erau evrei. În perioada antebelică, cetățenii evrei erau reprezentați în consiliul local, iar între anii 1908-1910 Saul Schieber, proprietarul unui magazin de papetărie, a fost viceprimar al orașului. Începerea primului război mondial (1914) a adus cu sine și acțiuni antisemite. În noiembrie 1914 familia negustorului
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
al Austro-Ungariei a fost recucerit. Cu această pierdere, care a însemnat că mare parte din Galiția a revenit sub control austriac, liniile s-au stabilizat în sud. Pătrunderea a înaintat maxim circa , reducând ieșindul polonez la circa ⅓ din dimensiunea sa antebelică. Încercând să salveze forțele rusești de la pierderi grele, și să câștige timp necesar pentru acumularea masivă de industrii de război în țară, "Stavka" rusă a hotărât să evacueze treptat Galiția și ieșindul polonez pentru a îndrepta (și scurta) linia frontului
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Secretarul Cabinetului a răspândit un memorandum pe acest subiect. Acesta afirma, „În general, mie mi se pare că un asemenea proiect este primejdios, deoarece va crea un sentiment de securitate care este o închipuire totală”. Acesta a atacat încrederea britanică antebelică asupra sfințeniei tratatelor ca fiind o amăgire și a încheiat afirmând că: [O Ligă a Națiunilor] va avea ca rezultat doar eșecul și cu cât eșecul este amânat tot mai mult cu atât mai sigur va fi că această țară
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară (din raioanele Toplița, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județele (interbelice) Ciuc și Odorhei, respectiv din comitatele (antebelice) Ciuc și Odorhei (având reședințele la Miercurea Ciuc și la Odorheiu Secuiesc). Înainte de 1876 teritoriul județului de azi a făcut parte din Scaunele Secuiești Ciuc (cu scaunele filiale Giurgeu și Casin) și Odorhei (cu scaunele filiale Brăduț și Cristuru Secuiesc). (cu
Județul Harghita () [Corola-website/Science/296662_a_297991]
-
nu avea pământ deloc iar 105.000 aveau mai puțin de 5 iugăre. În urma situației critice în care se afla țăranul român, realizarea unei reforme agrare și rezolvarea problemei agrare se regăsește în programul mai multor partide, încă din perioada antebelică. Legiferarea reformei agrare a luat un timp îndelungat în toate provinciile istorice datorită importanței înfăptuirii reformei. În sânul Partidului Liberal, imediat după Răscoala din 1907, s-au conturat mai multe orientări, chiar și contradictorii în privința rezolvării acestei probleme, însă atât
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite "dorice", în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, "Arca lui Noe", începând de
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Carpații și stabilindu-se în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă. Conform unui punct de vedere îmbrățișat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmașii ardelenilor români, în cea mai mare parte țărani iobagi, care plecați în pribegie s-au așezat în Moldova și în Muntenia. Creșterea neobișnuită a populației catolice din Moldova a dus la apariția a
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze. Germania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politica de înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. "Heer" (Armata terestră
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
(n. 5 martie 1892, satul Chișcăreni, județul antebelic Iași - 23 ianuarie 1953, colonia de muncă de la Capul Midia) a fost un profesor al Universității din Iași, întemeietor al școlii românești de antropologie și om politic român. a fost al doilea dintre cei șase copii ai învățătorului Gheorghe Botez
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
se referea la un stat fără Austria. Acestea se mai numeau și soluția „Germania măruntă” și soluția „Germania majoră” în problema unificării. Termenul a fost, de asemenea, folosit de către germani cu referire la Germania Mare, un stat alcătuit din Germania antebelica, actuala Austrie și Sudetenland.
Iredentism () [Corola-website/Science/321393_a_322722]
-
Plasa Dragoș Vodă, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
Plasa Bahlui, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Iași. Cu o suprafață de 3.227 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Iași, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre județe de întindere medie ale țării și unul de câmpie și deal, respectiv de podiș, de altitudine joasă și medie. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic, se află
Plasa Codru, județul Iași () [Corola-website/Science/334357_a_335686]
-
scurt de timp în care să ducă o luptă defensivă, oprind forțele pe care rușii le puteau aduce, așteptând ca bătăliile din vest să ia sfârșit. Imediat înainte de deschiderea ostilităților, frontul de est s-a dezvoltat în principal conform planurilor antebelice. Două armate rusești se aflau în zonă, Armata I a lui Pavel Rennenkampf la est de orașul Königsberg, și Armata a II-a a lui Alexander Samsonov la sud. Rennenkampf punea la cale un marș către Königsberg, asediind forțele germane
Bătălia de la Stallupönen () [Corola-website/Science/323428_a_324757]
-
Marea Britanie a fost cedată în întregime celei din urmă. Franța a fost obligată să recunoască suzeranitatea britanicilor asupra indienilor Iroquois și să deschidă comerțul cu triburile îndepărtate de indieni negustorilor de toate neamurile. Franța și-a păstrat celelate posesiuni nordamericane antebelice, inclusiv Île-Saint-Jean (astăzi Insula Prințul Edward) precum și Île Royale (astăzi Insula Cape Breton), pe care a înălțat cetatea Louisbourg. După semnarea tratatelor de la Utrecht, francezii au continuat conflictul cu împăratul Carol al VI-lea și cu Sfântul Imperiu Roman până în
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a fostei Regiuni Maramureș (din raioanele Satu Mare, Carei și Negrești-Oaș). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județul Satu-Mare (interbelic), respectiv din Comitatul Sătmar (antebelic). Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Satu Mare. În se găsesc șase localități urbane, dintre care două municipii, respectiv patru orașe: Săpăturile arheologice din Țara Oașului, de la Ardud, Medieșu-Aurit, Homorod și Sanislău au scos la lumină
Județul Satu Mare () [Corola-website/Science/296666_a_297995]
-
palid de invidie, să ridice fruntea spre cer, târât cum este de a se zbate în mocirla luptelor meschine ariviste”". Romanul conține o critică socială virulentă, scriitorul manifestându-și cu pesimism, în numeroase rânduri, disprețul la adresa vieții social-politice din România antebelică plină de oameni lacomi, parveniți și depravați, precum și de agenți electorali vulgari, măcinați de invidie și de ambiții criminale. Henri Stahl era un bun cunoscător al moravurilor politice ale vremii sale, lăsând moștenire un volum de înțepătoare "Schițe parlamentare". Talentul
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Podeanu, Florin Niculiu, Marcel Bejgu, Valentin Kruch, Valerian Scărlătescu, Nicolae Polidor, Otto Barabas, Victor Munteanu. In 1974 i-a fost publicată de către Editura Meridiane volumul ,"Acest altceva, pictura’"", o culegere de articole apărute de-a lungul timpului la diverse publicații antebelice, cu o prefață scrisă de Andrei Pleșu. Personalitate complexă, cu o vastă cultură, Aurel Broșteanu a fost toată viața detașat de ce este prea lumesc, mercantil, facil. S-a înconjurat de cărți, muzică și tablouri, mai ales de grafică, domeniu pe
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
de la München, care apare și astăzi. Între 1952-1963 Zillich a fost președintele Asociației sașilor din Germania ("Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen"), publicând în aceeași perioadă și în presa radicală de dreapta. Singura diferență față de scrierile sale literare și publicistice din perioada antebelică constau în renunțarea la omagiile aduse sistemului național-socialist și lui Hitler personal. În rest, scrierile cuprindeau toate temele naționaliste dezbătute obsesiv și consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adaugau acum relativizările Holocaustului și atacurile la adresa democrației
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
constituie realizarea hărții densității populației totale sau a populației agricole la recensămintele din 1956 și 1966. Un domeniu în care contribuția lui Victor Tufescu, alături de ceilalți mari geografi: Simion Mehedinți, Vintilă Mihăilescu, Ion Conea și N.Al. Rădulescu, ai perioadei antebelice, este remarcabilă, deși blamată în deceniile imediat postbelice, îl constituie geografia politică. A fost preocupat și de transferul informației științifice masei cititorilor, redând într-o formă accesibilă puplicului larg unele prezentări regionale sau probleme de mare actualitate științifică. În 1942
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică : este posibil să fie vorba de români, evrei sau romi care au preferat să nu se declare ca atare (aceste etnii apăreau în recensămintele antebelice).
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
de origine franceză. Fratele său, Gabriel Pamfil, a fost căsătorit cu . a urmat studiile liceale la Geneva și cele de medicină la Cluj. Se specializează în neurologie la București, sub îndrumarea profesorului Nicolae Ionescu-Sisești (1888-1954), și la Paris - un stagiu antebelic, cu neurologul Jean Lhermitte (1877-1959) și cu psihiatrul Paul Guiraud (1882-1974), și ulterior după cel de-al Doilea Război Mondial cu Henry Ey (1900-1977) la Spitalul Sainte Anne. Se reîntoarce în țară în 1948 și, după o scurtă perioadă ca
Edouard Pamfil () [Corola-website/Science/315075_a_316404]