151 matches
-
insectă ce trece prin apropiere. În afara albinelor care le vizitează, se folosesc și de gândaci, furnici, chiar și de mamiferele mai mici care trec pe lângă ele, prin alipirea grăunțelor de polen de corpul lor. Prin împrăștierea grăunțelor de polen din anteră, acestea pot ajunge direct pe stigmatul din apropiere, dar prin intermediul insectelor care se deplasează de la o floare la alta, pot ajunge pe stigmatul unor plante mult mai îndepărtate. Există plante care pot fi polenizate numai de anumite tipuri de insecte
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
a culege hrana, trebuie să pătrundă adânc cu capul în cavitatea florii pentru a ajunge la nectarul din fundul acesteia. Între timp, staminele de pe foile superioare se freacă de corpul insectei. La unele plante, spre a facilita polenizarea încrucișată, întâi anterele împrăștie polenul în jur, apoi după ce tot polenul a fost răspândit, stigmatul se întinde și astfel el va ajunge primul în contact cu insecta, și nu antera. În regiunile tropicale este răspândită și polenizarea prin intermediul păsărilor. Adesea, păsările care realizează
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
freacă de corpul insectei. La unele plante, spre a facilita polenizarea încrucișată, întâi anterele împrăștie polenul în jur, apoi după ce tot polenul a fost răspândit, stigmatul se întinde și astfel el va ajunge primul în contact cu insecta, și nu antera. În regiunile tropicale este răspândită și polenizarea prin intermediul păsărilor. Adesea, păsările care realizează polenizarea (păsări colibri și alte păsări consumatoare de miere), nu sunt mai mari decât un bondar. Acestea utilizează pliscul lor aproape închis și limba pe post de
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
carenate. Floarea albă este actinomorfa, bisexuata, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o macula verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsula tricelulară. Înmulțirea se face vegetativ (asexuat) prin bulbi, prin diviziunea atentă a lor când plantă este matură, prin mutare când plantă este în
Ghiocel () [Corola-website/Science/311798_a_313127]
-
și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Eça de Queirós introducea în literatura portugheză un romantism de inspirație germană (Michelet, Gérard de Nerval, Heine, Baudelaire). Mai târziu, cunoașterea realismului lui Flaubert, influența Cenaclului lui Antero și lectura atentă a lui Proudhon îi vor cristaliza, în jurul anului 1870, structura ideologică, îi vor disciplina fantezia tumultuoasă și îl vor înarma cu o concepție clară despre misiunea scriitorului. În 1877, Eça de Queirós i-a scris o scrisoare
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
o cale ferată. Eça de Queirós descrie entuziasmul cu care erau primite lăzile, aduse cu trenul, în care se găseau cărți de Michelet, Victor Hugo, Renan, Proudhon, Comte, Hegel, Flaubert și alții. În această perioadă, s-a afirmat și poetul Antero Tarquínio de Quental. În prezentarea situației Portugaliei, din "„Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe Antero de Quental ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
în care se găseau cărți de Michelet, Victor Hugo, Renan, Proudhon, Comte, Hegel, Flaubert și alții. În această perioadă, s-a afirmat și poetul Antero Tarquínio de Quental. În prezentarea situației Portugaliei, din "„Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe Antero de Quental ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili cultivați din insula Sân Miguel (arhipelagul insulelor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili cultivați din insula Sân Miguel (arhipelagul insulelor Azore), în 1843, Antero dovedește, în primele sale sonete publicate în 1861, tendințe mistice alimentate de o solidă educație religioasă. La scurt timp însă se îndreaptă către raționalismul și radicalismul social, iar între 1863 și 1865 ajunge marele lider al tineretului din Coimbra, bucurându
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
raționalismul și radicalismul social, iar între 1863 și 1865 ajunge marele lider al tineretului din Coimbra, bucurându-se de un inegalabil și legendar prestigiu. Cuprins de impulsul revoluționar al epocii, el scrie o poezie combativa sub titlul "Odes Modernas" (1864). Antero respinge mai ales temele macabre și nocturne ale ultraromanticilor. Doritor să cunoască climatul social din Franța revoluționară, el face un popas la Paris. La întoarcerea sa în Lisabona, el devine unul din principalii animatori ai mișcărilor muncitorești și politice de
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
un popas la Paris. La întoarcerea sa în Lisabona, el devine unul din principalii animatori ai mișcărilor muncitorești și politice de stânga. Principala sursă a gândirii sale politico-sociale este Proudhon. Din punct de vedere formal, nu se poate spune că Antero a adus mari îmbunătățiri poeziei portugheze. Principalii săi maeștri au fost Camões, Herculano și Joao de Deus. În "Primaveras Romántica" (Primăveri romantice), se simte influența lui Heine; iar în câteva din compozițiile din "Odes Modernas" îl recunoaștem pe Victor Hugo
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
au fost Camões, Herculano și Joao de Deus. În "Primaveras Romántica" (Primăveri romantice), se simte influența lui Heine; iar în câteva din compozițiile din "Odes Modernas" îl recunoaștem pe Victor Hugo, care i-a inspirat și pe poeții dinaintea lui Antero. José Maria Eça de Queirós (sau Eça de Queiroz) este probabil cel mai cunoscut scriitor realist portughez. S-a remarcat că un novator al românului portughez prin orientarea sa către realism. Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de poeme în proza scrisă într-un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Mai tarziu, cunoașterea realismului lui Flaubert, influența Cenaclului lui Antero și lectură atentă a lui Proudhon îi vor cristaliza, în jurul anului 1870, structura ideologică, îi vor disciplină fantezia tumultuoasa și îl vor înarma cu o concepție clară despre misiunea scriitorului. Române importante ale lui Eça de Queirós: Evoluția stilului lui
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
fel încât fiecare personaj este un tip social, reprezentatul unei clase, al unui mediu, al unui tip de educație; în același timp, personajele reușesc să aibă o personalitate și o individualitate proprie. Joaquim Pedro de Oliveira Martins a fost, alături de Antero și de Eça de Queirós, unul din principalii lideri ai generației de la 1870. Făcând parte din categoria burghezilor intelectuali, Oliveira Martins a fost obligat, din cauza greutăților familiare, să intre de timpuriu în comerț și să-și facă o cultură de
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
critica, în lumina gânditorilor socialiști, moravurile politice ale liberalismului portughez, dând dovadă de un puternic simt al caricaturii. După plecarea lui Eça în America și Anglia, Ramalho se intoarce către Teófilo Braga, care-i insufla ideologia pozitivista. "Odes Modernas" de Antero de Quental, semnifică apariția unei poezii combative portugheze, orientată spre o reformă de tip social și politic, având că tema principală lupta împotriva reacțiunii religioase și a nedreptăților sociale. Nouă poezie, structurată de gândirea revoluționară contemporană, se opune liricii individualiste
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
constă în redarea exactă a atmosferei pariziene, poeții așa numitei „școli noi” descoperă un anumit colorit și teme pe care le folosesc pentru a descrie corupția societății contemporane: lumea oropsiților de soarta și a prostituatelor, strada murdară și sordida. După Antero, cel mai important poet al acestei școli este Guilherme de Azevedo (1831 — 1882). În "Alma Nova" (1872), el folosește un vocabular în fond convețional (nămol, haznale, „arhanghel” - prostituată), pe care îl pune însă în slujba unei critici patetice a pasiunii
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
ajunge până la 2 metri înălțime. Are frunze mari, alternate, frunzele bazale care apar în primul an de vegetație, triunghiulare, ovate sau cordate, cu marginele întregi, cu un pețiol lung, tomentoase pe partea inferioară. Florile sunt tubulate de culoare mov-violet, cu antere și stamine concrescute și grupate în calatidii globulare, care formează un corimb. Acestea apar la mijlocul verii. Calatidiile sunt înconjurate de un involucru format din numeroase bractee, fiecare curbată sub forma unui cârlig, permițând să se agațe de blana animalelor și
Brusture () [Corola-website/Science/313705_a_315034]
-
Antero Tarquínio de Quental (n. 18 aprilie, 1842, Ponta Delgada — 11 septembrie, 1891) a fost un poet portughez. În prezentarea situației Portugaliei, din "„Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară
Antero de Quental () [Corola-website/Science/314292_a_315621]
-
fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili cultivați din insula San Miguel (arhipelagul insulelor Azore), în 1842, Antero dovedește, în primele sale sonete publicate în 1861, tendințe mistice alimentate de o solidă educație religioasă. La scurt timp însă se îndreaptă către raționalismul și radicalismul social, iar între 1863 și 1865 ajunge marele lider al tineretului din Coimbra, bucurându
Antero de Quental () [Corola-website/Science/314292_a_315621]
-
raționalismul și radicalismul social, iar între 1863 și 1865 ajunge marele lider al tineretului din Coimbra, bucurându-se de un inegalabil și legendar prestigiu. Cuprins de impulsul revoluționar al epocii, el scrie o poezie combativă sub titlul "Odes Modernas" (1864). Antero respinge mai ales temele macabre și nocturne ale ultraromanticilor. Doritor să cunoască climatul social din Franța revoluționară, el face un popas la Paris. La întoarcerea sa în Lisabona, el devine unul din principalii animatori ai mișcărilor muncitorești și politice de
Antero de Quental () [Corola-website/Science/314292_a_315621]
-
un popas la Paris. La întoarcerea sa în Lisabona, el devine unul din principalii animatori ai mișcărilor muncitorești și politice de stânga. Principala sursă a gândirii sale politico-sociale este Proudhon. Din punct de vedere formal, nu se poate spune că Antero a adus mari îmbunătățiri poeziei portugheze. Principalii săi maeștri au fost Camões, Herculano și Joăo de Deus. În "Primaveras Romántica" (Primăveri romantice), se simte influența lui Heine; iar în câteva din compozițiile din "Odes Modernas" îl recunoaștem pe Victor Hugo
Antero de Quental () [Corola-website/Science/314292_a_315621]
-
au fost Camões, Herculano și Joăo de Deus. În "Primaveras Romántica" (Primăveri romantice), se simte influența lui Heine; iar în câteva din compozițiile din "Odes Modernas" îl recunoaștem pe Victor Hugo, care i-a inspirat și pe poeții dinaintea lui Antero.
Antero de Quental () [Corola-website/Science/314292_a_315621]
-
o circumvoluție (girus), în formă de pană sau triunghi, situată pe fața medială a lobului occipital al creierului, posterior de precuneus, în unghiul format de șanțul calcarin și șanțul parietooccipital. Având o formă triunghiulară cuneusul prezintă 2 margini (posteroinferioară și antero inferioară), o bază și un vârf (apex). Pe suprafața cuneusului se pot găsi una, două șanțuri neregulate. Pe cuneus se află cortexul vizual primar (aria 17 Brodmann sau aria striată).
Cuneus () [Corola-website/Science/326773_a_328102]
-
microsporilor (grăunciorilor de polen), în culturi "in vitro". Ulterior, prin diviziuni repetate, rezultă plante haploide (conțin doar jumătate din numărul de cromozomi ai speciei). Există două tipuri de androgeneză: Factorii cu o importanță deosebită în reușita androgenezei experimentale sunt: vârsta anterelor, mediul de cultură, hormonii, temperatura și lumina. Plantele haploide obținute prin androgeneză prezintă următoarele avantaje: sunt pure genetic, sunt folosite pentru obținerea liniilor izogene (sunt homozigote pentru toate genele), sunt utilizate pentru producerea de soiuri noi și de hibrizi ce
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
mare, pintenată și petaloidă; din totalul de 5 sepale rămân numai 3 prin nedezvoltare celor 2 sepale anterioare. Corolă dialipetală cu 3-5 petale, petalele laterale sunt concrescute câte 2. Androceul cu 5 stamine episepale, alterne cu petalele, filamentele scurte și anterele concrescute într-un organ care acoperă pistilul ca o căciulă sau o glugă. Gineceul este format din 5 carpele, unite într-un ovar superior cu 5 loji la interior, cu numeroase ovule apotrope și cu un stil scurt deasupra; placentație
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
numeroase stamine (până la 100, la "Pimelea" numai 1-2 stamine), dispuse în 2 cicluri sau rânduri (obdiplostemon), rar într-un ciclu; cele din rândul superior sunt situate în vârful hipantiului, opuse sepalelor, cele din rândul inferior alternează cu cele de sus; antere biloculare, introrse, pe filamente scurte, rar alungite. Gineceu format din 4-5, rar 1-3 sau 8-12 carpele unite, cu ovar superior, afundat în receptaculul tubulos (hipantiu), uneori cu ginofor, 2-4-(5), rar 10-12-locular, în fiecare lojă cu un ovul, axial sau
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]