220 matches
-
pe lampa ta se curmă Și cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă.” (T. Arghezi, 80) Precedat de diferite prepoziții, adverbul situează propoziția circumstanțială temporală într-un raport de anterioritate: până când: „Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Până când din școala toată o ruină a rămas.” (M. Eminescu, I., 140) sau într-un raport de posterioritate: de când: „De când căzu un trăsnet în dom - de-atunci în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vreme, cât timp, după ce, toate celelalte sunt mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialei temporale. Când introduc circumstanțiale temporale, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale) se impun și ca mărci distinctive ale tipului de raport temporal în care intră circumstanțiala cu regenta ei: • anterioritate: până ce, până să, înainte (ca) să: „Întâlnirea unei însușiri atât de eminente este așa de rară, încât Caragiale a putut spune cu drept cuvânt că vor trece secoli până ce se va mai naște un al doilea Eminescu.” (G. Ibrăileanu, Scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Popescu-mi exprima părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce răgușită.” (I.L. Caragiale, II, 69) Observații: Conjuncția până poate situa circumstanțiala temporală pe care o introduce în toate cele trei categorii de raporturi: • anterioritate (când e mai aproape de până când): „Până nu mor. Pleacă-te, îngere, La trista-mi plângere / Plină de-amor.” (M. Eminescu, IV, 379) • posterioritate (cu predicatul circumstanțialei la forma negativă): „- Oricum, mă îndoiesc că știm ceva profund despre moarte, până nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atunci când evenimentul este interpretat ca pozitiv; este însoțită de emoții plăcute, tonifiante); stresantă (se referă la un rău/o pierdere, la o amenințare și/sau competiție). Între cele două tipuri de evaluări (primară și secundară) nu există neapărat relații de anterioritate a celei dintâi în raport cu cealaltă, ci relații de interdependență și chiar de schimbare a sensului, a intrării lor în acțiune, cea secundară putând-o devansa pe prima. Cât privește cel de al doilea mecanism, coping-ul, acesta este definit ca reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de depresie. În ciuda acestor date contradictorii, se conturează ideea existenței unor diferențieri între cele două fenomene. În literatura de specialitate am identificat cel puțin două puncte de vedere cu privire la relația dintre burnout și depresie. Unul dintre ele stipulează relația de anterioritate a burnout-ului în raport cu depresia. Glass și McKnight (1996) arată că burnout-ul este un antecedent al depresiei și nu invers. La fel, Cooper, Dewe și O’Driscoll (2001, p. 81) notau că depresia ar trebui diferențiată de burnout, prima referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
relație) cu atributele unui alt contrariu. Unele contrarii prezintă, totuși, un anumit grad de autonomie: binele poate fi conceput separat de noțiunea răului și invers, pentru că în cadrul corelativilor este necesară simultaneitatea lor, pe când contrarii pot fi succesivi, un raport de anterioritate sau posterioritate, fiind posibilă o excludere reciprocă (sănătate-boală). 2.3. Contrariile reprezintă o stare imanentă a structurii unor obiecte și procese, relația lor de coexistență care echivalează cu armonia contrariilor, se realizează pe de o parte prin unitate, pe de
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cele două modele narative pe care le întrebuințează, par a fi într-un fel problematice. În modelul de narațiune scrisă al lui Harweg, naratorul se află "într-o relație de posterioritate cu subiectul în discuție și într-o relație de anterioritate cu receptorul". Mai mult, naratorul, receptorii și subiectul în discuție se află fiecare în locuri diferite în modelul narativ. În modelul narațiunii orale, naratorul este "într-o relație de posterioritate cu subiectul în discuție și într-o relație de simultaneitate
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Harweg dată celui de-al patrulea model, aceasta devine o definiție a situației narative personale, în care personajul-reflector (Harweg îl numește mereu narator) este, de fapt, "într-o relație de simultaneitate cu subiectul în discuție și într-una de anterioritate cu receptorii ei". Dacă se poate lua în considerare iluzia nemedierii și a participării in actu a cititorului în propria imaginație, atunci cel de-al patrulea model al lui Harweg coincide în mare măsură cu situația narativă personală. În ambele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aniridia); ro. anoftalmie (cf. en. anophthalmia) - absența congenitală a tuturor țesuturilor care formează globul ocular. Ante- (cf. lat. ante; en. ante) are sensul "înainte", "dinainte" și funcționează ca invariantă semantică și denominativă în unități terminologice care exprimă trăsătura semantică de anterioritate: ro. antebraț (es. antebrazo), ro. antecubital (cf. en. antecubital), ro. anteflexiune (cf. en. anteflexion; lat. anteflexio) ro. antegrad, anterograd (cf. en. anterograde). Comparativ cu ante- (latin) grecescul anti- profund diferit sub aspect semantic se dovedește mult mai productiv în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
termeni împrumutați. Influența engleză și franceză dovedește o sensibilă expansiune la nivelul anumitor subansambluri conceptuale: ro. antiinflastionist (cf. fr. anti- inflationniste; es. antiinflacionista), ante- (cf. lat. ante; en. ante) funcționează ca o invariantă semantică în unități care exprimă ideea de anterioritate: ro. Antedata (cf. en. antedate; cf. fr. antidate). Denominativele cu lat. circum "de jur împrejurul", foarte puține la număr, sunt împrumuturi savante provenite din limbile franceză și latină (unde circum- era deosebit de productiv): ro. circumferință (cf. lat. circumferentia;), ro. circumscizie (cf. lat.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse și supracompuse, primele reprezentînd timpul implicat de proces în tensiune (el cîntă), iar celelalte în extensiune (el a cîntat). Valoarea temporală de anterioritate a formelor compuse decurge din aspectul lor extensiv, dar nu se confundă cu el. La indicativ, aspectul indică complexitatea timpului verbal, care oferă, în română (și în alte limbi romanice) două serii de forme simple pentru trecut. Astfel, perfectul simplu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi petrecut într-adevăr; înseamnă că Slavici a introdus în baza de date, independent de perspectiva prezentării, o serie de întîmplări care posedă proprietățile unor evenimente reale, empirice; mai înseamnă că Slavici a atașat evenimentelor o anumită ordine temporală (simultaneitate, anterioritate, posteritate) pe care o vrea evaluată ca atare. O inversiune în succesiunea fictivă față de ordinea „reală” a evenimentelor - o inversiune îmbrățișată cu entuziasm de (post)moderni, dar neagreată de Slavici - va îndemna la comentarii despre perspectiva de evaluare și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este inegală, unele țări fiind mai des citate decât altele. Este cazul Belgiei (431 mențiuni), Elveției (368), și Statelor Unite (238). Țările africane sunt dintre cele mai puțin reprezentate. În fiecare dintre aceste țări suprareprezentarea familiilor nobile se repetă, demonstrând astfel anterioritatea înrădăcinării internaționale a vechii aristocrații. Marile evenimente mondene iau aproape întotdeauna un caracter internațional. Așa se întâmplă în cazul celebrului bal al debutantelor, foarte cosmopolit în structura sa și care are loc când la hotelul Crillon, în Place de la Concorde
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de fapt, acest (ÎI.2.21.)? Totul pare a se juca pe cartea lui praeintelligitur a fie este tradus și înțeles că o formă a cunoașterii, fie este folosit cu sensul de date prealabile ale cunoașterii, accentul fiind pus pe anterioritate. Dacă ar fi tradus prin „precunoastere“, atunci ar trebui clarificat cine realizează această acțiune, intelectul agent, sau cel posibil? Dacă intelectul po sibil ar fi cel care ar precunoaste speciile inteligibile, în el ar interveni o schimbare care ar duce
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cognitiv, activitatea de „precunoastere“ [praeintelligitur] a speciilor inteligibile ar putea însemna nu atât un tip de cunoaștere, cât o pregătire pentru cunoașterea ulterioară. Trei motive aș putea invocă pentru a susține această interpretare: (1) prefixul prae oferă o nuanță de anterioritate termenului lângă care stă; (2) râdă cină intelligo este folosită, în acest caz, deoarece activitatea se desfășoară la nivelul intelectului; (3) singurele funcții pe care le are intelectul agent sunt cea de iluminare și abstragere, din imaginile senzoriale, a speciilor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
În Întâmpinarea armoniei lumii și a fericirii celor care o locuiesc. Prin ea Însăși, cunoașterea nu are sens și consistență. Va primi valoare numai atunci când este direcționată de finalitatea iubirii (pentru semeni, pentru umanitate sau pentru divinitate). Dar nu numai anterioritatea iubirii față de cunoaștere trebuie luată În calcul, ci și derularea lor simultană. Considerăm că e bine să mizăm și pe o complementaritate a celor două facultăți, pe o Îmbinare stimulatoare menită să conducă la creșterea amândurora. Iubirea fără rațiune devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
reflex al dialecticii în plan proiectiv a raportului dintre valorile (stimulările) externe (extrinsece) (Ve) și cele intrinsece (Vi); starea motivatorie constituie obiect al activității de bază; motivul se află într-o situație de concordanță și complementaritate cu obiectivele educaționale, în ciuda anteriorității sale temporare. Mijloc - expresie a interferenței semnificative între stimulările prezente în activitățile de învățare (Sa) și a celor prezente în momentele de control și evaluare a activității de învățare (Sg); motivul se comută asupra desfășurării activității (are valoare instrumentală) sau
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
a destinului neamurilor, toate realizările lor culturale ar fi fost subsumate acestui ideal. În lumina unei asemenea evoluții, În virtutea faptului că România exista, de fapt, ca proiect, dintotdeauna, Înscrisă de la Începuturile istoriei În geografia teritoriilor pe care le ocupă astăzi, anterioritatea Transilvaniei este pur și simpul pulverizată la nivelul conștiinței istorice românești. Formula concretă prin care istoricii români, Începând cu Iorga XE "Iorga" , au rezolvat această problemă este cea a „țărilor românești”, etichetă care se poate aplica oricărei realități politice, etnografice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ne apropiem În timp de 1918), pe când era o componentă administrativă a regatului Ungariei sau un stat autonom condus de principi calvini (eminamente maghiar, prin legi și prin instituții, din cadrul cărora românii erau, de altfel, În mare parte excluși). Anularea anteriorității reale a Transilvaniei, la nivelul geografiei simbolice românești, nu este decât unul dintre exemplele grăitoare pentru felul În care este relaționată, În general, „Transilvania” cu „România”, În cultura politică românească. Transilvania este Înfățișată Întotdeauna ca o parte componentă, indisociabilă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
v. 11: Un glonte lovește de moarte calul care trăgea trăsura [e1'] v. 12: Gardienii se pot apropia [e2'] v. 13: Ei îi găsesc pe deținuți morți cu trupurile ciuruite de gloanțe [e3'] Construcția gerunzială din P8 [e1] permite exprimarea anteriorității unui enunț și deci o înlănțuire de predicate succesive. Astfel este introdusă o succesiune temporală de acțiuni și de legături de la cauză la efect (cum nu este totuși cazul circumstanțialului din P5). Cu acest tip de construcție intrăm într-un
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
T5 Scăpînd de sub supravegherea mamei [e1], un băiețel în vîrstă de 16 luni a căzut mortal vreo zece metri de la etajul al treilea al unui bloc situat pe strada Village, nr. 5 [e2]. CD, cu formă gerunzială scăpînd care semnalează anterioritatea acțiunii la forma activă și deja încheiate, este dată ca o informație importantă asupra cauzei [e1] accidentului povestit în nucleul frazei [e2]. Aceste exemple arată că, în ciuda legăturii gramaticale și a sintaxei frastice stricte (prezența subiectului CD în nucleu), CD
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
agresorii lui îl azvîrliră). În ciuda absenței verbului conjugat și a agentului, construcția detașată Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile constituie, așa cum am văzut mai sus, o altă propoziție narativă [pn1]. Construcția completă cu gerunziu introduce o legătură temporală (t) de anterioritate între acțiunile (a) agresorilor: trîntirea la pămînt a nefericitului Ahile [a1-t1 = pn1] apoi tîrîrea [a2-t2 = pn2] înainte de a-l azvîrli [a3-t3 = pn3]. Segmentarea acestei lungi fraze tipografice prin trei virgule întărește efectul semantico-stilistic datorat ștergerii subiectului-agent al agresiunii. Acesta din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
q) și Propoziție subordonată (dacă p) prin distincția protază (așezată logic înainte) și apodoză (care decurge). Această ultimă distincție pune în evidență ordinea logică, și nu temporală, a propozițiilor. Urmarea [q, Dacă p] este posibilă, căci această ordine nu afectează anterioritatea logică a lui [Dacă p], neatașată la suita liniară a enunțurilor. În relația [Dacă p atunci q ], p și q aparțin unui domeniu comun care nu ține de realitatea și adevărul lucrurilor, ci este construit prin discurs. Toate enunțurile cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
distingă două întrebuințări ale PC: un aspect încheiat al prezentului (PC1) și o "formă temporală de trecut" sau "aorist de discurs" (PC2): În sine, am făcut este un perfect care furnizează prezentului fac fie forma de complinire, fie forma de anterioritate. Însă, atunci cînd am făcut, formă compusă, devine "aoristul discursului", va primi funcția de formă simplă, astfel încît am făcut poate deveni cînd perfect, timp compus, cînd aorist, timp simplu. (id.) Posibilitatea unei narațiuni la PC divizează "discursul" în narațiune
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și de "viitor apropiat", construită cu PR verbelor aller și devoir (T84: Nous l'allons montrer tout à l'heure [Cum veți vedea îndată]) se adaugă la formele de bază și marchează respectiv priviri retrospective sau prospective. Pentru a spune anterioritatea și pentru a exprima viitorul, în această lume semantică actualizată și acest mod enunțiativ direct, sertarele verbo-temporale de bază disponibile sînt completate de timpurile lumilor proiectate (V, VA, COND și CP). Demarcările în sensul lumilor trecute ("petrecute") sau în sensul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]