645 matches
-
Dealu). Biblioteca estivală a lui Codrescu din Adela conține un Diogene Laerțiu luat de la anticariat, de unde doctorul în loisir își extrage pasaje despre apatie. O întâmplare semnificativă, ca la Caragiale, întâlnirea cu cartea veche, în literă și în scoarță. Un anticar atipic este și Zerlendi, împătimitul de scrieri despre India, după care rămâne o bibliotecă încremenită, în care nu mai intră, ani de zile, nimeni. O bibliotecă ce se supune acelorași legi ale apariției și dispariției ca și posesorul ei. O
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
din zări străine care schimbă nu doar esența culturală a omului care trăiește cu ea, ci și fibra lui. Nu mai este același, nici în familie, nici în lume. Cărțile l-au făcut altul. Este locul comun al scrierilor cu anticari sau cu colecționari. Mai îmbibate de fantastic, sau mai seci, precum relatarea lui Caragiale, cvasi-moftologică, duc în aceeași direcție. A lumii de după lume, pe care cărțile nu ne lasă doar să o întrezărim, ci o și pun în faptă. Ceea ce
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
alta temeinică, retrăind cu creionul în mînă plăceri rafinate - stîrnesc aceeași imagine, a foiței de pergament purtătoare de amintiri. Prima e Corp transparent, cele cincisprezece poezii ale lui Blecher, un debut cvasi-invizibil, cu sprijinul lui Bogza, în 1934. Plachetă, spun anticarii, cu neputință de evaluat, datorită rarității ei. Nu știu în ce lună a apărut, dar în ultima zi de octombrie a aceluiași an, Blecher îi scrie lui Bogza: "Zilele trecute m-a vizitat un tînăr poet din împrejurimi și mi-
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
dorește un exemplar al celei mai frumoase cărți tipărite vreodată, Hypnerotomachia Poliphili, și îl dorește perfect, fără urme și găuri, cu margini late și, dacă s-ar putea, să aibă colile nelegate încă. Dar ce ne-am face noi și anticarii dacă s-ar afla în circulație un exemplar cu note scrise mărunt în dialect gaelic de James Joyce?" Frumosul obiect al dorinței, de la 1499, ajuns, într-un roman al lui Eco însuși, subiectul unei teze de doctorat, dă seama despre
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
ca traducător, ca tălmăcitor, ca povestaș al scrierilor altora, mă simțeam privilegiată, intuiția și sensibilitatea îmi spuneau că abia zgâriam pojghița gheții: material exista din abundență, totul era să am răbdare, să caut prin biblioteci, în podul cu vechituri al anticarilor, în revistele ce-mi parveneau păcălind cenzura ori direct, în cărțile primite de la turiștii spanioli pe care începusem să-i însoțesc prin țară, în calitate de ghid ONT, și să transpun în românește tot ce-mi părea că merită efortul. Era abia
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
care este însă infirmată de anunțul recent al oamenilor de știință, potrivit căruia au descoperit tipare lingvistice ce sugerează prezența unor cuvinte cu înțeles în text. Manuscrisul Voynich datează din jurul anilor 1404-1438, însă a rămas necunoscut până în 1912, atunci când un anticar numit Wilfrid Voynich a cumpărat-o, alături de alte publicații vechi, din Italia. Cernelurile folosite și numeroase alte indicii sugerează că manuscrisul datează, într-adevăr, din perioada Renașterii. Cartea este scrisă în același stil ca numeroase alte cărți contemporane pe tema
Cel mai misterios manuscris medieval, aproape decriptat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63964_a_65289]
-
expresie, exact calitatea de care a dus lipsă Husserl. Ca tom pedagogic, cartea poate fi citită pînă în 30 de ani ca exercițiu de educație prin schingiuirea formală a minții. După această vîrstă, tomul nu mai prezintă interes decît pentru anticari.
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
Nolte, susținut discret de francezul François Furet, în care se formula prima oară echivalența dintre crimele naziste și cele comuniste. Capodopera necunoscută Istoria începe în 1985, când parohul bisericii din orășelul Vic-le-Comte din provincia franceză Auvergne vrea să vândă unui anticar câteva scaune din sfântul locaș, ca să poată monta o instalație de încălzire. Anticarul îi plătește echivalentul a 500 euro de azi pentru scaune și pentru alte câteva... mărunțișuri, între care o pictură pe lemn de nuc foarte deteriorată, de 1
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
echivalența dintre crimele naziste și cele comuniste. Capodopera necunoscută Istoria începe în 1985, când parohul bisericii din orășelul Vic-le-Comte din provincia franceză Auvergne vrea să vândă unui anticar câteva scaune din sfântul locaș, ca să poată monta o instalație de încălzire. Anticarul îi plătește echivalentul a 500 euro de azi pentru scaune și pentru alte câteva... mărunțișuri, între care o pictură pe lemn de nuc foarte deteriorată, de 1 m. x 0,60 m., înfățișându-l pe Christos coborît de pe cruce. Anticarul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
Anticarul îi plătește echivalentul a 500 euro de azi pentru scaune și pentru alte câteva... mărunțișuri, între care o pictură pe lemn de nuc foarte deteriorată, de 1 m. x 0,60 m., înfățișându-l pe Christos coborît de pe cruce. Anticarul apelează la un restaurator ca să curețe tabloul. Își dă seama că e vorba de o operă veche, probabil italiană, în opinia lui. O prezintă câtorva specialiști, între care custodele Muzeului Luvru, care, mai bine de un sfert de secol, se
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
Luvru, care, mai bine de un sfert de secol, se străduiesc s-o identifice și, apoi, să rezolve complicatele probleme de proprietate. În 2011, tabloul e achiziț ionat de Louvre contra sumei de 7,8 milioane de euro, care revin anticarului (care a ținut să rămână anonim), plus 2,3 milioane, plătiți primăriei din Vic-le-Comte. Excepționala pictură se dovedeș te a fi opera lui Jean Malouel (1370-1415), un pictor bine cunoscut de la sfârșitul Evului Mediu, într-o perioadă relativ săracă în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
pare să fi aparținut lui Federico García Lorca traversează timpul și spațiul, reunind destinele halucinante ale mai multor personaje: o scriitoare debusolată care, odată intrată în posesia lui, își regăsește inspirația, un poet chilian asasinat în timpul regimului lui Pinochet, un anticar autarhic și excesiv de protector cu copiii săi, care-și dedică viața regăsirii unor obiecte ale supraviețuitorilor Holocaustului. Straniu și apăsător, purtând în sine povestea unor suferințe din trecut, biroul ajunge să guverneze, pe nesimțite, existența posesorilor săi. Marea casă Iazurile
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
încât ai fi zis că adie sub ochii tăi ca niște pânze de păianjen.” (p. 151) Abandonată într-un cufăr laolaltă cu alte vechituri, cartea din poveste începe să degaje mirosuri insuportabile. Este repede vândută la un anticariat. Noroc că anticarului i se tociseră binișor simțurile. Iarăși noroc, o nepoată a acestuia, destul de șleampătă, îmbrăcată ca vai de ea și purtându- se prin lume cu nasul înfundat, dă de cartea buclucașă și o ia acasă. Citind, se transformă treptat într-o
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
ajunge în depozitul băncii din Benghazi. În toată perioada în care Gaddafi se află la putere, nimeni nu mai pare interesat de ea. Un arheolog italian, care face de peste 40 de ani săpături în Cirenaica, află întâmplător de la un bătrân anticar libian de existența comorii la Benghazi. Asta se întâmpla în septembrie 2010. Arheologul obține aprobarea de a cerceta comoara, însă lasă treaba pentru anul următor. În februarie 2011, revolta cuprinde orașul răsăritean și arheologul nu se mai duce în Libia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
de la hotel la biroul din Rue des Saussaies (ca traducător) se complică întâi cu un ocol într-o casă părăsită unde în fiecare după-amiază își schimbă „costumația”, apoi cu ocoluri la anticariat (Chantal, chipul de o frumusețe atipică, este fiica anticarului), la „salonul de coiffure” (și totodată spațiu de întâlnire al unui mic grup de Rezistență antinazistă) în care Chantal lucrează ziua, la cafeneaua de vizavi, la clubul cu nume polonez unde Chantal lucrează noaptea (și pe care, pentru că e frecventat
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]
-
Paris, aceasta este, deasupra uneia din cele mai faimoase vii din Franța. Sunt și muzee mai ciudate: al francmasoneriei, al evantaiului sau al artelor pădurii. Nu trebuie ocolit Muzeul Erotismului de la poalele aceleiași coline, în binecunoscuta Pigalle, creație a unui anticar, în 1997, într-o clădire cu cinci etaje, în care puteți afla cele mai stranii obiecte legate de sex, din toate colțurile lumii, de la cele cu caracter religios sau ritual la cele, așa-zicând, uzuale în vremea noastră. O biografie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
În ciuda evidenței că în epoca internetului lectura de cărți tipărite scade, anticarii din Germania constată o creștere a interesului publicului pentru ediții bibliofile. Paradoxul e că pe măsură ce numărul de cititori obișnuiți (pentru care cititul e tabiet superficial sau mijloc de umplere a timpului) scade, numărul bibliomanilor crește, cartea căpătînd tot mai mult
Bibliomanii contemporani () [Corola-journal/Journalistic/3679_a_5004]
-
cu colecționarii de tablouri rare, la care motivația estetică pălește în fața mizei financiare. Pentru genul acesta de public, coperțile, calitatea hîrtiei și ilustrațiile rare întrec conținutul literar propriuzis, preferințele variind după tiparul cultural dominant. Așa se face că americanii cer anticarilor tomuri vechi de știință, francezii doresc broșuri literare și englezii se dau în vînt după volume de lux cu ilustrații inspirate din fauna și flora lumii.
Bibliomanii contemporani () [Corola-journal/Journalistic/3679_a_5004]
-
tenis de masă și voie bună. Mulțumim pentru ospitalitate dragi prieteni ai Centrului de Zi "Pinochio"București Sector 2. De asemenea, joi seară, edilul a avut timp să trimită sms-uri locuitorilor din Sectorul 2, pentru a-i invita la târgul anticarilor, ce va avea loc în acest weekend.
Onțanu: Într-o frumoasă zi de toamnă ne-am propus... by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35459_a_36784]
-
loserilor simpatici patentați de Lăzărescu. Aici e tipul scriitorului încremenit în proiect, un naiv ce refuză să-și asume orice fărâmă de conștiință tragică. Asta îi iese lui Lăzărescu foarte bine. Evghenie amână metamorfoza prin profesii la fel de utopice (promoter, profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
fi primit-o. Mă tem că biblioteca lui se va împrăștia ca și cea a lui Philippide. G. Pascu (acum la putere ca membru în partidul A.C. Cuza) mi-a spus că văduva lui Tafrali îl privește cu neîncredere, iar anticarului Ackermann i-a cerut un milion. Lumea pe aici e îngrijorată de împuținarea afacerilor în viața economică, de noii slujbași lipsiți de experiență și de o nouă criză financiară cu plata grea a salariilor etc. Iar pe deasupra povestea unor noi
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
Răzvan Mihai Năstase Julián Sánchez, Anticarul, traducere din limba spaniolă de Alexandra Reocov, București, Editura Allfa, 2012, 416 pag. Romanele comerciale, cu subiecte oculte, conspirații, manuscrise pierdute și regăsite, crime și un iz general detectivistic reprezintă cu siguranță o felie importantă din literatura care se scrie
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
ales se citește în zilele noastre, motiv pentru care din când în când merită aruncat câte un ochi pe cărți de o asemenea factură. Revizitarea unei nișe literare poate aduce uneori mari surprize, și exact așa stau lucrurile și cu Anticarul lui Julián Sánchez, carte apărută la finele anului trecut în colecția „Strada Ficțiunii” a Editurii Allfa, în traducerea excelentă a Alexandrei Reocov. La prima vedere, romanul de față vine în linia începută în anii ‘80 de Umberto Eco cu Numele
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
totul alte îndeletniciri: călugări la Eco, profesorul Robert Langdon la Dan Brown, sau scriitor, cum e cazul lui Enrique Alonso, protagonistul romanului de față, se pomenesc fără voia lor aruncate în anchete paralele cu acelea desfășurate de autoritățile îndreptățite. Un anticar nu foarte bătrân, dar cu ștate vechi în breaslă, Artur Aiguader, descoperă un manuscris misterios din secolul al XVlea, al cărui autor pare să fie unul dintre arhitecții Catedralei din Barcelona. De la o consemnare foarte seacă a activităților curente, autorul
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
toți scriitorii de asemenea romane pun preț foarte mare pe psihologia personajelor, preferând să nu investească energie în această direcție și să se concentreze exclusiv pe firul epic. Dacă așa ar fi dorit să scrie și Julián Sánchez, probabil că Anticarul n-ar fi avut nici jumătate din întinderea pe care o are. Fiindcă povestea în sine nu e nici extrem de ramificată, nici foarte întinsă. În schimb, pagini întregi sunt alocate de scriitorul spaniol personajelor, care depășesc statutul de figuri de
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]