648 matches
-
iar bandiții să fie deferiți justiției. Cei doi comisari trebuie să anihileze bandele armate ale lui Lăscărică (Gheorghe Dinică), Ciușdea (Jean Lorin Florescu), Pleoarcă (Petre Tanasievici), Burdujel (Cornel Gîrbea) și Șchiopu (Mihai Mereuță), precum și banda lui Semaca (George Constantin), un anticar care dirija din umbră întreaga activitate infracțională din capitală. Într-un jaf petrecut la începutul filmului, banda lui Semaca jefuise magazinul de bijuterii Lembert & Fils, furând giuvaieruri în valoare de 25 de milioane de lei. Anchetând jefuirea unei furgonete ce
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
rusesc de captura". Motorul acestor tractoare blindate era fabricat sub licență Ford. Întrucât la București există "Fabrică de autocamioane Ford", mentenanță și recondiționarea au fost relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele blindate au fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au fost livrate Regimentului 2 Care de Luptă și patru au fost trimise diviziei
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecție guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și accesibilă turiștilor. În anul 1754, anticarul britanic William Stukeley a menționat într-o scrisoare faptul că „Zidul lui Hadrian e întrecut doar de Marele Zid Chinezesc, putând fi văzut de pe lună”. În 1895, Henry Norman, jurnalist englez, a citat același lucru într-un articol de ziar
Marele Zid Chinezesc () [Corola-website/Science/310356_a_311685]
-
un blindaj frontal gros de 35 mm și 25 mm în lateral. Producția a fost oprită în septembrie 1942. În 1943, treizeci și patru de tancuri T-60 capturate au fost modificate la Atelierele Leonida. Proiectul, denumit oficial TACAM T-60 (Tun Anticar pe Afet Mobil T-60), a fost condus de lt. col. Constantin Ghiulai. Vehiculele care au supraviețuit evenimentelor din preajma zilei de 23 august 1944 au fost confiscate ulterior de Armata Roșie.
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
străzi și peste 4.000 de magazine este vizitat zilnic de 250.000 - 400.000 de cumpărători. Magazinele sunt în general grupate pe specialități; astfel, de exemplu în bazar există ""Halıcı Sokağı"" (strada vânzătorilor de covoare) sau ""Sahaflar Caddesi"" (strada anticarilor). Bazarul cuprinde și două bedestane, zone închise acoperite cu cupole: În 1894 au fost executate lucrări însemnate de restaurare, fiind avariat din cauza unui cutremur. Centre comerciale acoperite, având multe din caracteristicele mall-urilor de astăzi s-au dezvoltat în primul
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
este o povestire fantastică romantică de Prosper Mérimée apărută în 1837 în revistă "Revue des deux Mondes". Povestirea se desfășoară în Ille-sur-Têt, unde gazdă naratorului, domnul de Peyrehorade, dezgroapă o statuie de bronz a lui Venus. Naratorul, un anticar, călătorește spre reședința domnului de Peyrehorade, un alt anticar, care trebuie să-i arate ruinele din zonă. De la ghidul sau află că domnul de Peyrehorade descoperise o statuie veche a lui Venus care devenise faimoasa în Ille. Ghidul povesteșe cum
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
Mérimée apărută în 1837 în revistă "Revue des deux Mondes". Povestirea se desfășoară în Ille-sur-Têt, unde gazdă naratorului, domnul de Peyrehorade, dezgroapă o statuie de bronz a lui Venus. Naratorul, un anticar, călătorește spre reședința domnului de Peyrehorade, un alt anticar, care trebuie să-i arate ruinele din zonă. De la ghidul sau află că domnul de Peyrehorade descoperise o statuie veche a lui Venus care devenise faimoasa în Ille. Ghidul povesteșe cum cu câteva zile în urmă, el și Jean Coll
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
pentru tancul greu T-35, a cărui construcție era mult prea complexă în raport cu performanțele tancului. În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm. Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35: modelul T-100, propus de birourile de proiectare OKMO, și tancul SMK, propus de echipa locotenent colonelului Zh. Kotin. Inițial
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
prototipuri, T-100, SMK și KV, au fost testate în poligonul de la Kubinka de lângă Moscova în septembrie 1939. Tancul KV s-a dovedit a fi superior: avea o mobilitate mai bună decât celălalte prototipuri și era mai rezistent la tunurile anticar. Cele trei tancuri au fost trimise pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă. Prototipul KV a fost ales de către Consiliul de Apărare ca succesor al tancului T-35. Începând cu anul 1942, odată cu introducerea tunurilor
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
de 105 mm. Tancurile germane nu puteau să avarieze un blindat KV decât printr-o lovitură de la câțiva metri în spatele vehiculului. În practică, această poziționare era extrem de greu de obținut pe câmpul de luptă. Infanteria germană avea la dispoziție tunul anticar de 3,7 cm PaK 36 care era complet ineficient, fiind poreclit de trupele germane "ciocănitorul de uși". Majoritatea tancurilor KV erau distruse de soldații germani prin avarierea șenilelor folosind tunul antitanc de 3,7 cm, apoi detonarea unei mine
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
erau tancuri ușoare și rapide, de cavalerie, menite să atace și să distrugă alte tancuri. Cele două tancuri erau foarte ușor blindate, fiind gândite să reziste la focul mitralierelor. Prin urmare, erau foarte vulnerabile la atacurile puștilor antitanc și tunurilor anticar de calibrul 37 mm. Ambele tancuri erau echipate cu motoare pe benzină care luau foc ușor și erau bazate pe proiecte din țări străine: T-26 avea la bază carul de luptă britanic Vickers de 6 tone, iar seria BT
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
vină cu planuri noi pentru succesorul tancului BT. Tancul urma să fie produs la uzinele "Kharkiv Komintern Locomotive Plant" (KhPZ) din Harkov, Ucraina. Primul prototip, denumit A-20, avea un blindaj gros de 20 mm, era echipat cu un tun anticar de calibrul 45 mm și un motor V-2 diesel. Prototipul era gândit să poată rula la nevoie direct pe galeți, fără șenile. Acest detaliu a mărit viteza maximă la 85 km/h, dar nu aducea nici un avantaj real în
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
34 era superior tancurilor germane și aproape invulnerabil în condiții normale de luptă. Singurele arme eficiente împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, aviația și folosirea obuzierelor de la distanță mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare a tunurilor anticar de 5 cm PaK 38 și celui
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare a tunurilor anticar de 5 cm PaK 38 și celui de 7,5 cm PaK 40, infanteria germană nu a avut mijloacele de a răspunde unui atac al tancurilor T-34. Totuși, numărul mic și problemele tehnice au redus eficacitatea tancului sovietic. Practic
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
de către comisarul Roman (Ilarion Ciobanu) în perioada anilor 1945-1946. Pe la mijlocul său, filmul se transformă rapid dintr-un film de acțiune cu gangsteri într-un film de spionaj cu implicații politice. La finalul filmului, comisarul Roman reușește să-l împuște pe anticarul Constantin Semaca (George Constantin), liderul grupărilor de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial și persoana vinovată de moartea comisarului Miclovan. El se află pe locul 24 în topul celor mai vizionate film românești din toate
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
24 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Filmul începe cu prezentarea schimburilor de focuri între comisarul Miclovan (Sergiu Nicolaescu) și oamenii anticarului Constantin Semaca (George Constantin) din filmul " Cu mîinile curate", terminându-se cu moartea comisarului Miclovan și arestarea lui Semaca de către comisarul Roman (Ilarion Ciobanu). La moartea lui Miclovan, Roman îi ia ultimul cartuș aflat în revolverul Smith & Wesson. În decembrie
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Ilarion Ciobanu). La moartea lui Miclovan, Roman îi ia ultimul cartuș aflat în revolverul Smith & Wesson. În decembrie 1945, Constantin Semaca este judecat de tribunal și achitat din lipsă de probe, fiind apoi pus în libertate, așa cum prevăzuse anterior Miclovan. Anticarul se justifică apropiaților săi că, în timp ce-și inspecta una dintre magazii, a nimerit întâmplător în mijlocul unei lupte între gangsteri și comisarul Miclovan, iar sosirea comisarului Roman i-ar fi salvat astfel viața. Mâhnit, Roman se duce la mormântul
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
supraviețuiește unei încercări de asasinat săvârșite de Floacă zis Stampă (Jean Constantin), un ucigaș țigan din Brăila care fusese angajat de Bănică la cererea lui Semaca. În seara de Crăciun, Roman îl arestează pe moșierul Jean Semaca (Amza Pellea), fratele anticarului, la conacul acestuia din Crăciunești, după ce-i găsise un depozit de arme în grajd. Această informație i-a fost furnizată comisarului de Ilie Oarcă (Sebastian Papaiani), fratele fostului coleg de celulă a lui Roman și argat la moșia lui Jean
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Ultimul cartuș" de cea a filmului " Cu mîinile curate" sunt introduse câteva personaje insolite care au legături cu cele din primul film, fără a fi menționate acolo. Luptătorul anticomunist care avea lăzi cu arme la moșie este Jean Semaca, fratele anticarului Constantin Semaca. Acesta are relații cu militarii din Comisia Aliată de Control și pregătește o lovitură de stat cu ajutorul unei grupări paramilitare. Printre argații săi se află și Ilie Oarcă, fratele lui Ștefan Oarcă (din "Cu mîinile curate"), fostul coleg
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
întâmplător de Roman ascunși la mănăstirea unde el se dusese pentru a căuta un spion străin. Ei sunt siliți să mărturisească implicarea lui Constantin Semaca în acea acțiune, iar astfel se obține dovada necesară pentru emiterea mandatului de arestare a anticarului. Filmul " Cu mîinile curate" (1972) urma să facă parte dintr-o serie de trei filme ("Cu mîinile curate", "Panică la mănăstire" și "Conspirația") programate a fi realizate în lunile următoare, în paralel, de regizorii Sergiu Nicolaescu, Iulian Mihu și Manole
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Patrichi, Gina Patrichi și Violeta Andrei) și a încredințat altor specialiști realizarea decorurilor (Marcel Bogos) și a costumelor (Oltea Ionescu). Ca urmare a modificării scenariului, subiectul noului film a devenit răzbunarea lui Miclovan de către comisarul Roman și încheierea conturilor cu anticarul Constantin Semaca. Acțiunea principală din scenariul inițial, urmărirea unui spion german ascuns la o mănăstire din România, a devenit în noua versiune doar o acțiune secundară, un „film în film” (după cum îl denumea Călin Căliman). Viața monahală a fost denigrată
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Vânătorul de tancuri (denumit în trecut și tun anticar pe afet mobil) este un vehicul de luptă blindat care este dotat cu un tun antitanc. Vânătorii de tancuri sunt proiectați pentru a fi folosiți în sprijinul unităților de infanterie și mecanizate, în operațiuni de retragere și apărare. Unele tipuri
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
Panzer, 25 și 26 SS. 21 de tancuri R-2 au fost transformate în vânători de tancuri la Atelierele Leonida între luna iulie a anului 1943 și luna iulie a anului 1944. Denumirea oficială a acestor autotunuri era TACAM R-2 (Tun Anticar pe Afet Mobil R-2).
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
fi primit-o. Mă tem că biblioteca lui se va împrăștia ca și cea a lui Philippide. G. Pascu (acum la putere ca membru în partidul A.C. Cuza) mi-a spus că văduva lui Tafrali îl privește cu neîncredere, iar anticarului Ackermann i-a cerut un milion. Lumea pe aici e îngrijorată de împuținarea afacerilor în viața economică, de noii slujbași lipsiți de experiență și de o nouă criză financiară cu plata grea a salariilor etc. Iar pe deasupra povestea unor noi
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
1936 a fost proiectat pentru a înlocui în cadrul armatei franceze tunul de 75 mm model 1897 ("Canon de 75 modèle 1897"), care era mult prea voluminos și depășit din punct de vedere tehnic. Conducerea armatei franceze a ales însă modelul anticar propus de Puteaux, denumit "Canon antichar de 47 mm modèle 1937". Acesta, deși era mult mai greu decât modelul Schneider (1,070 kg, spre deosebire de cele 628 kg ale modelului M1936), avea performanțe balistice superioare. Casa Schneider s-a reorientat spre
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]