261 matches
-
Politizarea treptată a festivităților produsă încă înainte de 1914 s-a însoțit de accentuarea sentimentului de identitate comună regională a locuitorilor din zonele geografice implicate în acest pelerinaj. Autoritățile otomane, reprezentate la Ierusalim de către mutasarrifi și supectate uneori de incitarea sentimentelor anticreștine , au căutat în cele din urmă să asigure o desfășurare controlată și în ordine a festivităților La începutul secolului al XX-lea, sub domnia sultanului Abdul Hamid al II-lea, procesiunea pornea de pe Muntele Templului - Haram ash-Sharif din Ierusalim, în
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
fie un cadru neutru de învățământ. În fine, petenții se plâng că demersul profesorului Moise a stârnit vii dezbateri și reacții vehement împotrivă și de multe ori agresive și insultătoare și se apără de acuzația că acest demers ar fi anticreștin și antireligios, acuzație care reprezintă o deturnare a poziției lor și o punere a problemei într-un cadru străin. Tabăra "iconodulilor" folosind ca tribună în special ziarul Ziua, dar și posturi de televiziune care-și păstrează greu "neutralitatea epistemică", invitându
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
multe scrieri. În prima parte a secolului al XVIII-lea, La Mettrie (1709-1751) a scăpat de condamnarea la moarte cu fuga la nemți (7, vol. 4, p. 109), iar baronul d'Holbach (1723- 1789) a fost o "mașină de război anticreștină" (7, vol. 4, p. 255). Cucerind Constantinopolul, turcii nu l-au înlăturat pe patriarh, nici nu au desființat alte patriarhii orientale și mitropolii sud-estice, dovedind astfel că erau mai aproape de înțelepciune decât de lipsă de autocontrol. Impunând odată cu Coranul birurile
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recumpunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative la cea a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! -2- Persistența anatemelor. în ciuda - ori din cauza? - absenței de detalii biografice, exegeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recumpunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative la cea a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! -2- Persistența anatemelor. în ciuda - ori din cauza? - absenței de detalii biografice, exegeții
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință lista unui mare număr de topoi antiiudaici din literatura gnostică 230. Însă pe baza aceleiași „hermeneutici a suspiciunii”, creatoarea greșeală de interpretare a gnosticilor va da naștere și unui mare număr de topoi anticreștini 231. Nu putem afirma nici că examenul critic al Bibliei este săvîrșit de gnostici fără patimă. Dimpotrivă, interpretarea eronată le garantează gnosticilor rolul tragic al unor rebeli prinși și striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostice 32. Cel mai bun exemplu de invadare Îl constituie puritanii englezi, care Închideau gura oricărui opozant citîndu-i cuvintele lui Ioan: „Noi sîntem de la Dumnezeu, și oricine Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă”33. După Voegelin, puritanii reprezintă o forță anticreștină deghizată drept creștinism. Însă adevăratul geniu al deghizării scripturale este Jean Calvin, ale cărui lucrări formează un Coran creștin - prin „Coran”, Voegelin Înțelegea Cartea care dă răspuns tuturor Întrebărilor, făcînd inutilă orice cunoaștere precedentă sau ulterioară. Calvin desăvîrșește ruptura În interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sylvain Lévi1. Celebra aserțiune a lui Ernest Renan - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit în ascensiunea sa de o maladie mortală 2 - se fondează pe același prestigiu al originii iraniene, i.e. ariene, folosit ca argument anticreștin, într-o vreme când se mai credea că mithraismul răspândit în provinciile romane este un fenomen iranian. Sunt semnalmente care fac ca, în pragul ascensiunii puterii naziste, o istorie „ariană” a creștinismului cum este Mithra, Zoroastre et la préhistoire aryenne
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
culturii moderne trebuie să citim incapacitatea funciară a spiritului demonic în fața puterii lui Iisus Hristos. Creatura nu poate distruge pe Dumnezeu și revolta ei neputincioasă se manifestă în tendința de a-i caricaturiza opera. Dintre toate multiplele încercări ale științei anticreștine de a nega adevărul fundamental al Bibliei privitor la originea lumii și a vieții, cele mai răsunătoare și mai demonice ni se par ipoteza danvinistă a transformismului și ipoteza haeckeliană a generației spontanee. Emise în numele biologiei, adică al unei științe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
colora religios producția culturală. Se pare că, în momentul de față, aceasta e situația în republica laică a Franței, unde romano-catolicismul, fortificat considerabil în domeniul culturii, capătă din zi în zi mai multă ascendență asupra vieții politice. Rezultantă a cugetării anticreștine, statul ateist reprezintă în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Biblia „a transformat încet încet literatura și printre multe alte calități, a introdus elemente de realitate puternică, grandioasă, pitorească. Sentimentul naturii și cel al umanității s-au lărgit astfel” sub înrâurirea ei. Recunoașterea aceasta vine, încă o dată, din partea unui filosof anticreștin. N-are nici o însemnătate faptul că el recomandă Biblia ca izvor de înnoire a artei, gândindu-se numai la forța ei literară fără asemănare. Căci în realitate, cine aprofundează Cartea Sfântă nu rămâne numai la frumusețea literară, ci e pătruns
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omului scindat: "din puterea lui Hristos pot realiza și oamenii această operă unificatoare"33. Iată de ce creștinismul rămâne cea mai înaltă cinste acordată omului. Supraomul lui Nietzsche era o soluție disperată, o încercare de a da unitate omului cu mijloace anticreștine, radical utopice, cum, altminteri, în cheie minoră, pretinde și "noul antropocentrism" asumat de postmodernism. Dar pe ce se baza Nietzsche? El îl vedea, cum am mai atras atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cunoscută prin includerea ei în edițiile ulterioare ale operelor complete și ale corespondentei lui Machiavelli, interpretările rivale de la începutul perioadei moderne au trecut prin anumite modificări. Deși detractorii lui Machiavelli ar fi putut încă condamnă Principele ca fiind imoral și anticreștin, descoperirea dificultăților personale ale lui Machiavelli și dorința de a fi angajat au făcut mai dificilă demonizarea să. Încă și mai pronunțat a fost impactul publicării scrisorii asupra argumentelor apărătorilor lui Machiavelli. Nu a mai părut rezonabil de crezut ca
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Schr 97, cit., pp. 522-524. d) Contra lui Iulian în 362-363, iarna, în timp ce pregătea la Antiohia expediția contra parților care avea să-i fie fatală, împăratul Iulian Apostatul scrisese o operă împotriva creștinilor. Din ea, ca din toate scrierile polemice anticreștine, nu ne-au rămas decît fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu sîntem siguri nici de titlu și nici de numărul de cărți, dar, în general, cercetătorii sînt de părere că s-ar intitula Contra
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerînd-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de polemiștii anticreștini precedenții, în primul rînd de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I, pp. 321-323) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii, cînd s-au instaurat și consolidat raporturi strînse
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un rol mîntuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sînt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filozofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le în forma fictivă a unui dialog de cinci zile. S-au făcut diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a lui Hierocle din Bitinia (anii 307-310), criticat de Eusebiu de Cezareea, însă s-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Heracleea, pe care am amintit-o. în schimb, alte opere utilizate de Sozomen nu se întîlnesc la Socrate, așa cum sînt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în cartea a doua, istoria persecuțiilor anticreștine organizate de Sapor al II-lea, regele Persiei. Era vorba de „patimi ale martirilor”, adesea cu caracter popular, din Siria, Persia și Osroene. Mai apar la el și diverse amănunte din viața celor mai cunoscuți monahi, luate probabil din Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la soluțiile morale. 218 Ceea ce nu prea convine întotdeauna este tălmăcirea sau interpretarea alegorică. Și cu toate acestea se pare că ea este imperativă. Dacă sensul literal (asupra căruia eretici, ca Marcion, critic biblic din secolul al doilea, sau polemici anticreștini, precum Celsus, au insistat) era inacceptabil, singura procedură compatibilă cu credința în Biblie ca oracol divin era cea alegorică. Legea, istoria, profeția, poesia, parabolele lui Isus au alt înțeles sub lupa tâlcuitorului alegoric. Nivelul superficial sensual din Cântarea Cântărilor a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
expres de către deținuți, asigurau dialogul văzut ca o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a ascezei spirituale în acel univers erau considerate de către regimul opresor manifestări ale discursului subversiv, lucruri perfect justificabile pentru o ideologie anticreștină. După decembrie 1989, o dată cu editarea literaturii concentraționare, s-a putut decela existența unui tip specific de discurs în contrapunct cu cel ideologizant bolșevic, un discurs ce presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recompunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative celei a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! 2 Persistența anatemelor. În ciuda - ori din cauza? - absenței detaliilor biografice, exegeții n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
marea 229-230; materialismul 253, 255, 257, 262-263; Memmius 252, 261-262, 300; și moartea 274-276; și muzica 268, 280, 283-284, 313; și pasiunea amoroasă 254, 287-291; și poezia 240; și prietenia 261-262, 284, 291; și religiile 271-272; și sufletul 274-276; teze anticreștine 255-257, 287-288; și Venus 261, 268-269, 277-278, 284, 287; vitalist 263-264, 267-268; și zeii 269, 271 Mammarion 214 Marcus Aurelius 281 Melissa 214 Myia 214 Nausiphanos din Theos 80 Nikidion 214 Parmenide 23, 27, 50, 53-54, 102 Perictione 214 Philodem
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
depășită filosofia socială. * Construcțiile teoretice sunt de mare diversitate, nota lor comună fiind însă încercarea de a aduce în prim plan, ca definitorie, gândirea laică, depărtarea de teoriile teocentrice, aspirație pornită din cristalizarea reală a unei vieți ne-creștine, chiar anticreștine, ce pretindea ca diversele domenii ale vieții sociale să-și afle sursa devenirii numai în criteriile lor imanente. * Problematica socială abordată a fost deosebit de largă, proiectele de reorganizare a vieții sociale cuprinzând toate domeniile acesteia: guvernarea, rolul maselor, familia, educația
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]