182 matches
-
fel cu așa ceva. Nu face parte dintre cei care, în conștiința modernă, au căpătat chipul unor eroi ai umanității, precum Prometeu sau Sisif. Nu ar fi fost niciodată exaltat în paginile unor existențialiști gălăgioși. Dar nu poate fi socotit nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să devină parte din viața noastră, ei bine, Gogol face un lucru mai puțin obișnuit. El își construiește Odiseea sa, Suflete moarte, din tot soiul de indivizi care numai eroi nu pot fi. Ei sunt mai degrabă un soi de antieroi. Gogol este marele specialist care face o capodoperă din oameni mărunți (melkie) și situații meschine. Suflete moarte este cea mai importantă enciclopedie (citită de mine) a oamenilor mărunți, a faptelor meschine, a falsității, a ipocriziei și a ceea ce va rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
un album dedicat companiei? Ziua perfectă: Descrie o zi perfectă la locul de muncă. Partea negativă a lucrurilor. Ghid de supraviețuire: Ce nu ți se spune la intrarea în companie că trebuie să știi pentru a supraviețui și a prospera? Antieroi: Cine sunt oile negre ale companiei și de ce? Necrolog: Ce ar trebui scris pe piatra de mormânt a companiei, dacă ar da faliment a doua zi? Iad: Care sunt caracteristicile principale ale unei zile de muncă infernale"48? Barrow și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
pe care îl are pentru noi cuvântul. Cuvântul n-ar mai fi pentru ei instrumentul marilor construcții epice sau poetice în care eroul sau sufletul poetului, călărind năprasnic, ar dispărea în marele incendiu al evenimentului. Eroul trebuie să fie un antierou, o figură de carton sau de cauciuc, o figură în orice caz deliberat moartă, autorul declarând cu mândrie că el nu cunoaște decât un singur fel de a crea oamenii vii, și anume, în pat... În cel mai fericit caz
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
marea ruptură cu normalitatea. Un perpetuu sentiment de culpă împânzește rândurile romanului. Dar nu doar atât. Rudy este portretul-robot al unui anumit tip de erou american, cel care revine după o vină și o răscumpără prin inocență. Nu e un antierou european. Ci un antisupererou american. Vonnegut este obsedat de imaginea tare, percutantă, de fraza haiku. Vei găsi întotdeauna rânduri tulburătoare, aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un moment dat un personaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
SECTORULUI 4... E, nu-i bai, mai ales că vreau să vorbesc despre Makanin. Mihai, îmi dai voie să vorbesc despre Makanin, în calitate de victimă a anului electoral? Uite, nu spui unde a apărut. Rămăsesem încă de la Underground cu imaginea omului-preș, antierou (apropo, mai poți vorbi despre antierou în proza ultimei sute de ani?), marcă a scriitorului rus. Personajul care se strecoară între două sticle de vodcă, trimite prin fiecare rând la câte un mare clasic rus, mai are din când în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mai ales că vreau să vorbesc despre Makanin. Mihai, îmi dai voie să vorbesc despre Makanin, în calitate de victimă a anului electoral? Uite, nu spui unde a apărut. Rămăsesem încă de la Underground cu imaginea omului-preș, antierou (apropo, mai poți vorbi despre antierou în proza ultimei sute de ani?), marcă a scriitorului rus. Personajul care se strecoară între două sticle de vodcă, trimite prin fiecare rând la câte un mare clasic rus, mai are din când în când o iubire la fel de dostoievskiană, apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fel cu așa ceva. Nu face parte dintre cei care, în conștiința modernă, au căpătat chipul unor eroi ai umanității, precum Prometeu sau Sisif. Nu ar fi fost niciodată exaltat în paginile unor existențialiști gălăgioși. Dar nu poate fi socotit nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
umanității. Invențiile sale sunt destinate grăbirii procesului de naștere al unei omeniri purificate de frică și de opresiune. Conspirația căpitanului Dagon, agentul marii puteri rivale, evoca improvizațiile ucigașe ale lui Olrik. Versatil și crud, Dagon este parte din seria de antieroi ce populează space opera europeană. Expediția profesorului Marduk și a lui Lord Calder, însoțiți de frumoasa Sylvia, în căutarea metalului rar ce oferă inventatorilor din Norlandia materia lor primă, deschide narațiunea lui Jacobs către domeniul fabulos al regatului Mungo din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi o explicație dramei prințului imperial. Marginalul antierou al lui Pratt alege să iasă din strânsoarea ucigașă a Maiestății Sale. Dezer tarea spectaculoasă pune pe umerii lui Cato litera stacojie a păcatului, o literă care nu se poate șterge decât odată cu glonțul plutonului de execuție. Aventurile africane ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o legătură făcută de prezența feminină, În ambele cazuri. Respingând, Ștefan Își ratează destinul, Rică evoluează, se Împlinește... Romanul depășește, Însă, spațiul și timpul narate. În stare de victimă a nevinovăției este omul dintotdeauna; În nefericitul siaj al nefericiților delatori, antieroi, asupritori sunt ceilalți; În situația de asumare În singurătate a experiențelor de viață, suntem toți. Cum calea de mijloc nu a Împăcat, Încă pe nimeni, toată povestea „va urma”... cu singura șansă a „Învierii pământene”. Închei aceste câteva note de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
halul ăsta. E neverosimil, e meschin. Realitatea pe care ți-o descriu nu trebuie aruncată în coșul cu rufe murdare și abandonată. Îmi rezerv dreptul de a mă afla în centrul evenimentelor, de a fi, în același timp, eroul și antieroul. Vocea profesorului câștiga în viteză, la fel ca trenul. Reușea - încă o dată - să mă reducă la tăcere. — Mai bine să călătorești plin de speranță decât să ajungi la destinație. Nu ești de acord? Mesajul transmis de acest citat în legătură cu valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
literalmente) nemuritorul conte de Saint- Germain se izolează ca mesager al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsiderilor. Implicită, ironia lui Gog condiționează satira proiectată de Papini sub forma unui jurnal ficțional în ramă. Dorințelor monstruoase le răspund, în interioritatea a acestui antierou, explozii paranoice vizând, într-o simetrie și ea ironică, apocalipsa - o fortăreață construită pe o insulă îl poate pune la adăpost de o catastrofă. Întâmplările prin care trece Gog sunt fără excepție esențiale pentru înțelegerea biografiei și a viziunii sale
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
spital, se proiectează într-un personaj fabulos, cu o biografie bogată în aventuri, având, cel mai probail, rolul de a conferi sens unei existențe ajunsă la limita absurdului. Adesea conectat Străinului lui Camus, protagonistul Jurnalului are trăsături ce anunță mari antieroi nihiliști ai modernității - Bardamu, protagonistul romanului Călătorie la capătul nopții fiind poate cel mai aproape de anxietatea soldatului ce nu își întelege rostul într-un război susținut de o fatală inerție. Deasupra patului, camarazii glumeți de arme au scris: "Numele: Petar
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
avangardismul excentric al lui Joyce”, Thomas Mann „își găsește înrudiri” cu autorul lui Ulysses, prin „trecerea dincolo de realism”. Nici unul din romanele sale nu e, potrivit definiției consacrate, „un adevărat roman”. Personajul central din Muntele vrăjit, Hans Castorp, e „aproape un antierou”, cartea devenind, prin el, un roman-eseu, ca și Doctor Faustus și Iosif și frații săi. Antierou prin definiție, recomandat încă din titlul romanului Omul fără însușiri, este Ulrich al lui Robert Musil: personaj „existențialist prin excelență”, el reprezintă creația unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
dincolo de realism”. Nici unul din romanele sale nu e, potrivit definiției consacrate, „un adevărat roman”. Personajul central din Muntele vrăjit, Hans Castorp, e „aproape un antierou”, cartea devenind, prin el, un roman-eseu, ca și Doctor Faustus și Iosif și frații săi. Antierou prin definiție, recomandat încă din titlul romanului Omul fără însușiri, este Ulrich al lui Robert Musil: personaj „existențialist prin excelență”, el reprezintă creația unui romancier ce se distanțează de obiectul narației, ca și de sine însuși, prin stilul de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
se dezvăluie, brusc ori treptat, ca funambulești. Tema spectacolului absurd, existențial și livresc, apare chiar din prima proză, intitulată Într-o seară: „eul” primește vizita unor personaje deopotrivă reale și livrești: corbul lui E. A. Poe și un Ulise necanonic, un antierou, cum de fapt antieroi sunt mai toate personajele lui P. Tema individului și a identității, fundamentală pentru autor, e inaugurată în cea de-a treia proză, Estivală, al cărei personaj, acel „eu” alienat, bântuit de obsesii și fixații, va deveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
treptat, ca funambulești. Tema spectacolului absurd, existențial și livresc, apare chiar din prima proză, intitulată Într-o seară: „eul” primește vizita unor personaje deopotrivă reale și livrești: corbul lui E. A. Poe și un Ulise necanonic, un antierou, cum de fapt antieroi sunt mai toate personajele lui P. Tema individului și a identității, fundamentală pentru autor, e inaugurată în cea de-a treia proză, Estivală, al cărei personaj, acel „eu” alienat, bântuit de obsesii și fixații, va deveni mai târziu eroul ficțiunilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
o "luptă continuă pentru progres, în ciuda obstacolelor impuse de adversitatea economică, dușmanii cei barbari sau de Marele Guvern"543. Ca orice poveste, povestea americană are eroii săi cine alții decât marii foști președinți americani? Washington, Jefferson, Lincoln, Roosevelt, dar și antieroii, printre care Reagan se referă la "monarhii Europei prerevoluționare, marea depresiune, comuniștii, democrații"544. Tema generală a poveștii americane relatate de Reagan este, firesc, lupta pentru libertate și progres economic, care angajează fiecare persoană pentru care povestea "are sens". Mai
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
asistăm la delirul mini-grandomaniei ("șmecheria e să fii mare atât cît să nu fii mic"), cumplită convertire a fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață, de întoarcere la real. Întoarcerea la punctul de plecare nu mai este însă posibilă și atunci soluția realului numit moarte e alternativa preferabilă. Personajele lui Const. Popa sînt, de fapt, antieroi ce parcurg un drum sinuos de la criza inițială la catastrofa finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Popa sînt, de fapt, antieroi ce parcurg un drum sinuos de la criza inițială la catastrofa finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată în mape. Mi-a plăcut mult "Regulamentul de bloc", în care siguranța construcției și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de "șef" căzut în dizgrație, nu se mai poate regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile sînt echivalente, pentru antieroul lui Constantin Popa (astfel l-a văzut, cu dreptate, regizorul Dan Nasta), cu tot atîtea senzații ale morții: Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult am murit cînd l-am iertat pe Pandele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]