772 matches
-
născuți ca popor creștin pentru veșnicie, au ajuns astăzi să se piardă într-un adevărat război fratricid. Una din ultimele polarizări ale spiritului românesc, mai nocivă decât toate celelalte, este subordonarea unora dintre credincioșii Bisericii noastre într-una din pozițiile antinomice ale binomului ecumenist-antiecumenist. Mai rea, pentru că-i desparte pe cei de aceeași credință, dar și pentru că, prin astfel de polarizări, se nesocotesc cu totul poruncile evanghelice, în numele cărora se luptă. Cu alte cuvinte, „ecumenistul” este deja un personaj cunoscut creștinilor
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
De altfel, ni se pare că ideea negațiunii lumii materiale, cu toate consecințele în ea implicate, are ca punct de plecare, chiar din epoca postvedică, concepția identității eului individual cu Realitatea ultimă (oricum ar fi ea concepută, între termenii formal antinomici Brahma Nirvăna: tat twam asi, adică "microcosmul = macrocosmul". Cu această premisă, din care este derivată extrema consecință: aceea a negațiunii lumii fenomenice gînditorul indian pornește la realizarea identificării din amintita afirmație teoretică: singurul țel al existenței sale devine astfel reîntoarcerea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
limită, istoria putea să-i apară lui Goethe ca o sursă de entuziasm. La distanță de un veac, întâiul război mondial, cu hecatombele lui de jertfe, a dus dimpotrivă la sumbra profeție spengleriană și la destule altele indicând o situare antinomică în raport cu celălalt început de secol. Paul Valery era chiar de părere că trebuie să vedem în istorie produsul cel mai primejdios pe care l-a dat alchimia secolului nostru. Primejdios nu fiindcă prezintă atâtea incertitudini, ci mai cu seamă pentru că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În ceea ce numim "viața", există o predominanță indiscutabilă a universului macrofizic ne îndreptăm inexorabil spre moarte. Va trebui, scrie Lupasco, să se dezvolte în om materia psihică, semi-actualizările și semi-potențializările antagoniste și contradictorii în starea T pentru ca aceste două conștiințe antinomice, una luminînd-o pe cealaltă, să dea naștere la conștiința conștiinței, adică cea a vieții și cea a morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în chip confuz "suflet", este conștient de viață și de moarte, ceea ce constituie obsesia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În acest sens, interpretarea este considerată indispensabilă, deoarece sensul unei legi nu este sensul brut și direct al formulei în care se exprimă legiuitorul, ci acesta se desprinde numai prin actul interpretării. Altfel spus, formularea și interpretarea sunt numai aparent antinomice, în realitate ele cooperând sau putând fi considerate chiar complementare, iar norma reprezintă chiar sinteza dintre formulare și interpretare 51. Aceste condiții antinomice derivă din caracterul de normativitate, prin care înțelegem caracterul abstract, general și prospectiv al regulii formulate, și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
legiuitorul, ci acesta se desprinde numai prin actul interpretării. Altfel spus, formularea și interpretarea sunt numai aparent antinomice, în realitate ele cooperând sau putând fi considerate chiar complementare, iar norma reprezintă chiar sinteza dintre formulare și interpretare 51. Aceste condiții antinomice derivă din caracterul de normativitate, prin care înțelegem caracterul abstract, general și prospectiv al regulii formulate, și din cel de socialitate a regulii, adică necesitatea ca regula să fie adecvată și aptă de a realiza dreptul în mod efectiv și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Grenzen meistens schwer auseinanderzuhalten sind6. Recht und Moral konditionieren sich gegenseitig, denn ohne einer Komplementarität zwischen ihnen kann ein Rechtssystem nicht funktionieren. Ohne die innere Absicht des individuellen Bewusstseins bleiben die rechtlichen Normen wirkungslos. În aceeași serie au apărut (selectiv): • Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Cultura recunoașterii și securitatea umană, Anton Carpinschi • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
întrucât nu este concept al rațiunii (adică Idee). Finalitatea nu ar fi decât "legitatea contingentului", cum spune Philonenko 95, unul dintre interpreții contemporani autorizați ai filosofiei kantiene, comentând o sugestie din Prima Introducere la "Critica facultății de judecare". Această formulă antinomică are șanse recognoscibile doar în planul particularului. Kant afirmă: "Deoarece admitem că omul este scopul creației numai ca ființă morală, avem în primul rând un motiv sau cel puțin condiția principală ca să considerăm că lumea este un întreg, care subzistă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formală a determinismului prin finalitate, legată de extinderea finalității asupra naturii: afirmarea unității existenței (a existenței-ca-energie, care cu-prinde toate formele personalizate și pre-personalizate ale energiei). Tipul cultural exprimă, formal, negarea valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate, prin două sensuri antinomice cuprinse în semantica sa: discontinuitatea natură-cultură, prin care este afirmată ființa-în-sine a culturii, și continuitatea natură-cultură, prin care cultura este integrată unității "realității energetice", unității existenței-ca-energie. Acest din urmă sens nu reprezintă o negare a culturii, o rătăcire a specificului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lungă durată. Cu ajutorul ei privim În imediat, dar scrutăm și zări Îndepărtate. Evităm astfel formarea unor viziuni Înguste, trunchiate, parcelate asupra existenței, pot fi eliminate construcții „schizofrenice” ale personalității, prin centrări unidirecționale sau Înrădăcinări În fundamente echivoce, distante, contradictorii și antinomice. Predarea trebuie să se desfășoare Într-un mod multireferențial, interdisciplinar, polivalent În privința conținuturilor vehiculate sau a metodelor de realizare. Două ar fi consecințele acestui principiu: 1. profesorul dispune și activează la lecție o cultură bogată, multidisciplinară (ceea ce obligă la o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de literatură comparată o contribuție notabilă în contextul studiilor de specialitate. În sfârșit, în ultimul volum, Aspecte naționale ale curentelor literare internaționale (1973), pornind de la convingerea că aspectele naționale ale curentelor literare le asigură universalitatea, D. respinge cele două abordări antinomice, unilateralizante, potrivit cărora există fie numai curente internaționale, care dezvoltă eflorescențe în zonele de contact, fie numai curente naționale. Autorul se situează conciliant undeva la mijloc, admițând întrepătrunderea celor două extreme înlăuntrul fenomenului de creație. Aserțiunile teoretice sunt demonstrate la
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
o critică constructivă și loială, prin înlăturarea oricărei fățărnicii”, să realizeze „rostirea adevărată ce trebuie societății actuale”. Conform acestui program, în cele nouă numere apărute, revista excelează prin spiritul polemic și printr-un ton tranșant, exprimând opinii fără echivoc, corespunzătoare antinomicelor „da” și „nu”. Ilustrativă în acest sens este îndeosebi pagina de mijloc, care găzduiește confruntarea unor puncte de vedere diametral opuse, grupând, sub genericul „Da”, opinii afirmative privitoare la problema în discuție, vehement combătute de luările de poziție plasate sub
DA SI NU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286635_a_287964]
-
Cele douăzeci de proze scurte care alcătuiesc volumul Smog (1971) au ca temă comună erosul banalizat, grotesc adeseori, degradat de „smog” (existența obscură a pesonajelor): gustul autorului pentru artificiul stilistic (ca o trăsătură dominantă a scriiturii lui - aglomerarea de determinanți, antinomici adesea, în jurul unui nume), pentru bizarerii și grotesc-trivial devine evident. Încercare de cronică de moravuri, romanul Cum îndemult Bucureștii petreceau (1977) imită stilul epocii pe care, ca să o redea în amănunt, autorul o descrie prin apel la ziare, reviste, scrisori
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
țesăturii biografice și extrage invariabil binele șăgalnic până și din cele mai atroce abdicări de la umanitate. Compusă aluvionar, amețitor și aparent haotic, precum cunoscuta „tablă de materii” caragialiană din Moșii, pagina adună în măsura în care spulberă: luxurianța aluzivă și abundența referințelor adesea antinomice propulsează îndoit sărăcia a-tot-înduioșătoare a realității. Nu alta e situația din Sonatine (1987): „schițele și momentele” cuprinse aici cu dedicație filo-caragialiană cultivă articularea nehotărâtă a unor forțe altfel foarte hotărâte, scrisori (pierdute) și nopți (furtunoase): O neputință, O fugă, O
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
om de mari contraste, cu toxine și excesiv în totul. Stăpân ca nici un alt scriitor român pe posibilitățile nelimitate ale limbii, și-a creat, prin forța cuvântului („figuri tari tăiate cu fierul”, N. Iorga) și puterea de șoc a împerecherilor antinomice, un stil, care a pus capăt epigonismului eminescian. Nu s-a afiliat nici unui curent, deși într-o carieră literară de peste șapte decenii a fost contemporan cu numeroase orientări estetice. A avut o evoluție singulară. A contrariat și lucrul nu i-
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
neliniștea apropierii sfârșitului, fatalitate scrâșnit acceptată, și optimismul manifest al creatorului ce-și vrea roadele muncii împrăștiate în mulțime. Copacul roditor, mărul cules de toți, extrăgându-și sevele din grădina patriei, devine motiv fundamental al liricii sale. Poet al stărilor antinomice, ignorând nuanțele intermediare, nu departe de exaltările lui B. se află și opusul acelei atitudini, la fel de radical afirmată. Temperament al extremelor, poetul se vrea însă în fiecare moment - exemplar. Trăirea timpului individual înseamnă, pentru gustul lui negator și polemic, o
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
cu o furcă de tors în cealaltă (62, fig. 193, 299). Lancea și furca de tors sunt arme/unelte analoage, în esență, cu cele primite de Tezeu din mâna Ariadnei : securea și ghemul. Aceste două simbo- luri sunt doar aparent antinomice. Din perspectiva mentalității arhaice, ambele sunt folosite (așa cum face și Tezeu) ca „arme” de răpunere a principiului haotic - cu alte cuvinte, de ordonare a Haosului. Vezi în acest sens posibila înrudire dintre cuvântul latin texo („a țese, a împleti”), cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
hotărât), cultivat și cultural, locuit și ordonat, într-un cuvânt este un spațiu cosmizat (în sensul pitagoreic al conceptului Kosmos = univers bine orânduit). Pentru mentalitatea tradițională, ca și Haosul față de Cosmos, spațiul extra muros se definește prin negarea atributelor spațiului antinomic : el este ne- centrat și ne-mărginit (ne-hotărât), ne-cultivat (locus in-cultus) și ne-cultural (natural), ne-locuit și ne- ordonat, într-un cuvânt este un spațiu ne-cosmizat, haotic. Ceea ce caracterizează societățile tradiționale - scria Mircea Eliade - este opoziția subînțeleasă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o face din nou”; Mu≤y, Mumț, „Dătător de viață”, „Dătător de moarte” apar și ele că verbe la neîndeplinit, de cele mai multe ori alăturate astfel: yuhy wa-yumtu, „da viață și omoară”; Q"bið, B"si” constituie o pereche antinomica asemănătoare precedentei, fiind atestate doar în formă de neîndeplinit a verbului: All"hu yaqbiðu wa-yabsu”u, „Dumnezeu închide și deschide șmânaț” (v. 2, 245). Corpusul la care ne-am oprit este alcătuit după aceleași principii că lista lui Sufy"n
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o unică expresie, având în vedere contextele în care apare, Al-Mu≤y, al-Mumț, se înscriu în acest câmp semantic deoarece îl proclama pe Dumnezeu stăpân absolut al vieții. 2.1.7.8. al-Q"bið al-B"si” constituie o pereche antinomica asemănătoare precedentei, fiind atestate doar în formă de prezent a verbului: All"h yaqbiðu wa-yabsu”u (2, 245): „Allah micșorează sau mărește șdarul săuț” (ASM); „Dumnezeu își strânge mâna ori și-o desface” (GG). Nu figurează în lista lui Sufy
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
va dăinui pe pământ. în schimb, ontologia gnostică îi disculpă pe oameni și-i lasă liberi să se miște într-o lume asimilabilă cu un câmp în ruină. Adam vinovat pentru unii, victimă pentru ceilalți: între aceste două poziții radical antinomice se joacă destinul omenirii. Astfel, pentru gnostici, Binele și Răul există, dar nicidecum separat: ba chiar împletite cât se poate de evident și chiar de nedisociat. Dacă momentul amestecului și cel al nedisocierii sunt insesizabile, cum să mai gândești și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar și a filosofiei grecești în totalitatea ei... Ansamblul acestor afirmații se articulează în jurul unei idei cât se poate de clare și precise: natura și legea - physis și nomos - se opun într-un mod absolut antinomic. Cele două se contrazic și se contracarează. A te situa de partea celei dintâi implică respingerea celei de-a doua și viceversa. Toate legile îngrădesc autonomia și libertatea individului: tradiție, datină, obicei și legi pozitive, iată tot atâtea limite pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie sau de aponie, prezentate îndeobște ca niște mărci de fabrică epicuriene. Se opun mai degrabă două temperamente decât două concepții radical antinomice: e suficient, pentru a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca farmacopee și practică a existenței. Chestiunile abordate în aceste două lucrări rămân de actualitate... O filosofie hedonistă? După cum e lesne de bănuit, filosofia și hedonismul nu fac casă bună în tradiția occidentală, în care acești doi termeni sunt considerați antinomici... Evident, cel puțin după știința mea, nu s-a scris niciodată, în nicio limbă, vreo istorie a filosofiei hedoniste! Pentru repere și câteva jaloane, a se citi textul lui A.-J. Festugière, „La doctrine du plaisir des premiers âges à
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]