1,202 matches
-
încă de mai înainte (măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist"), până la cel mai tânăr contemporan. Marele poet l-a atras în permanență, comentându-i opera în mai multe rânduri, în special în volumul Clasicii nostri. Luceafărul e o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului". Despre Floare albastră afirma că e un embrion al marii lui opere, spectaculoasa oscilație eminesciană între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se pronunța, poate
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
împlinirea vârstei de 90 de ani a lui Titus Popescu, Generalul Vasile Bărboi scrie: Din salutul adresat de General Maior Titus Popescu, militarilor artileriști cu ocazia Zilei Armei 15 august 2005: S-a stins din viață la 24 iulie 2011. Antinomii telurice, Editura Vasile Cârlova, 2001 Cărți de: Popescu, Titus - bjiasi.ebibliophil.ro
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
pură. Această concepție a influențat în mod hotărâtor mișcarea literară denumită ""Sturm und Drang"" ("Furtună și Avânt"). Estetica lui Kant pornește de la o problemă fundamentală, pe care el a formulat-o în mai multe feluri, dându-i uneori structura unei „antinomii„. Conform „antinomiei gustului”, judecata estetică pare să se afle in conflict cu ea insăși : ea nu poate să fie estetică (o expresie a unei experiențe subiective) si in același timp o judecată (pretinzând acord universal). Și totuși oamenii, numai în virtutea
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
concepție a influențat în mod hotărâtor mișcarea literară denumită ""Sturm und Drang"" ("Furtună și Avânt"). Estetica lui Kant pornește de la o problemă fundamentală, pe care el a formulat-o în mai multe feluri, dându-i uneori structura unei „antinomii„. Conform „antinomiei gustului”, judecata estetică pare să se afle in conflict cu ea insăși : ea nu poate să fie estetică (o expresie a unei experiențe subiective) si in același timp o judecată (pretinzând acord universal). Și totuși oamenii, numai în virtutea raționalității lor
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
2. Realul ca pretext, în OS, nr 8, 1977, p. 8. 3. St. Bănulescu, Cartea Milionarului, în OS, nr. 7, 1977, p. 8. 4. Cronică literară: Gabriela Scurtu, Călătorii imobile, Iași, 1978, în OS, nr. 2, 1978, p. 8. 5. Antinomiile și armonia totalității, în OS, nr. 3, 1978, p. 5. 6. George Bălăiță, Ucenicul neascultător, București, 1978, în OS, nr. 6, 1978, p. 8. 7. Recenzie radiofonica: Dionisie din Furna, Carte de pictură, trad. rom., București, 1979, în emisiunea “Carnet
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
opera lui Cantor privind mulțimile transfinite și aritmetica, recunoscându-le ca o schimbare de paradigmă. Astfel, matematicieni ca: Hadamard, Hurwitz, Hilbert au adus omagii lui Cantor la Congresul ținut la Zürich în 1897. Prin 1900, teoria infinitului a condus la antinomii prin apariția teoremelor lui Richard Arthur, Bertrand Russel, Alfred North Whitehead, Kurt Grelling și alții. La ieșirea din acest impas au contribuit Gösta Mittag-Leffler și Henri Poincaré prin câteva articole publicate în "Acta Mathematica". Teoria mulțimilor a fost ulterior dezvoltată
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
unor asociații culturale și civice care profită de pe urma banilor veniți din România și nu fac decât să instige și să stârnească scandaluri interetnice. Lucrurile stau, de fapt, altfel, în condițiile relației dintre limba rusă și română și a acestei false antinomii între români și ruși. Acolo nimeni nu e român său rus, toți sunt din familii amestecate. Important e ce limbă au vorbit în familie. Există familii de români care de două generații vorbesc numai rusă și există familii care, istoric
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
iar noaptea minimă, timp al anului numit solstițiu de vară. Astfel, în emisfera nordică, solstițiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie, respectiv în emisfera sudică, același solstițiu este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu "antinomia" echinoxurilor de la începutul primăverii, simultan cu existența unui solstițiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, solstițiul "opus" marchează cealaltă emisferă. În realitate, datorită condițiilor specifice geografice și climatice ale diferitelor locuri care aparțin zonelor temperate, există foarte multe
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
făcut din parcursul artistic rațiunea de a exista. Imaginativă, neostenită, dezvoltă un verbiaj grafic copleșitor prin ofertă și incitant prin ritmica interioară a imaginii. Desenul o face să vadă, culoarea să exprime nuanțe. Puritatea și delicatețea, cuplul complementar viață - moarte, antinomiile lumină - întuneric, categoriile moralei, bine - rău, estetice, frumos - urît, sunt marile teme asupra cărora se focalizează exercițiile reflexive ce revin cu oarecare obstinație. Intelectualitatea face ca spiritul să consune cu manualitatea grafică și amîndouă să contureze profilul unei conștiințe. Arta
Hortensia Masichievici Mișu () [Corola-website/Science/308447_a_309776]
-
odihnesc, evenimentele petrecute în cele paisprezece luni de exil în Transnistria se derulează în mod constant în capul meu, ca un film”. O altă carte ce merită aprecierea noastră este Jurnalul lui Sebastian, un jurnal al intelectualului Mihail Sebastian, o antinomie și o carte foarte sinceră despre Holocaust. Publicarea acestei cărți a dat naștere unui val de interes, de indignare și de sentimente de vinovăție la nivelul societății civile, care a reacționat la noile și șocantele informații revelate de jurnal. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
termen tare îl reprezentăm, prin intrarea noastră în NATO și prin viitoarea noastră identitate europeană, ne obligă la un alt fel de a face politică externă, mult mai ferm, mult mai clar, mai concis și mult mai activ, în sensul antinomiei la pasivitate. Dacă vreți, mult mai ofensiv. Dar nu vreau să se înțeleagă că folosesc acest termen într-o accepție derogatorie. Dimpotrivă, vrem să fim noi cei care oferă soluții, pentru că avem un plus de cunoștințe pe tot ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
problema drepturilor și/sau Îndatoririlor cetățeanului: cum să definim rolurile acestuia? Prin intermediul drepturilor, sau al Îndatoririlor sale? Cea de-a treia direcție: tensiunea egalitate ă libertate. Nu cumva egalitatea formală servește la disimularea inegalităților socio-economice? Al patrulea tip de investigare, antinomia dintre public și privat: care dintre libertăți este fundamentală, cea de a-ți urmări obiectivele private, sau cea de a participa la deciziile publice? Cea de-a cincea abordare, opoziția dintre democrația directă și cea reprezentativă: cetățenia este compatibilă cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În perspectivă istorică Sociologia s-a constituit ca disciplină științifică la Începutul secolului al XIX-lea. Ea a Încercat să explice, inspirându-se din științele naturii, trecerea Înspre o nouă realitate socială. S-a construit bazându-se pe cupluri de antinomii (agricol-feudal/industrial; precapitalist/capitalist; aristocratic/democratic; mecanic/organic; comunitate/societate) care, toate, Într-un fel sau altul, fac trimitere la două forme fundamental diferite. În cadrul sociologiei În curs de apariție, modul În care se vor defini atât integrarea, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Conceput ca un studiu al operei lui Lucian Blaga, volumul identifică nucleul gândirii acestuia în „tensiunea esențială” dintre metaforă - înțeleasă nu ca simplu trop, ci ca instrument deopotrivă ontologic și gnoseologic - și revelație, proces urmărit în toate sinuozitățile sale, de la antinomie la dialectică și apoi la coincidentia oppositorum. Respingând tentația de a explica compartimentele operei lui Blaga unul prin celălalt, criticul caută un nucleu de profunzime, care să explice în egală măsură generarea discursului poetic și a celui filosofic. P. optează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
occidentale contemporaneo, pref. Ettore Paratore, Bari, 1968; Teatro occidental contemporáneo, Madrid, 1968; Erasmo, Madrid, 1969; ed. (Erasmus), tr. Darie Novăceanu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1982; Existe aún una cultură europea?, Madrid, 1969; Maquiavelo y la pasión del poder, Madrid, 1969; Antinomie della libertà, Florența, 1970; Thanatos, Madrid, 1970; Aporías del estructuralismo, Madrid, 1971; Conversaciones actuales (Politică, cultura, arte), Madrid, 1971; Dărâmat Ilion, Madrid, 1972; Genesi e vicende dello strutturalismo, Pisa, 1972; Mis ventanas abiertas, Madrid, 1972; Supervivencia de la literatura y del
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Horia Stamatu, Chestiunea „umanismului” în actualitate, „Destin”, 1968, 17-18; Nicu Caranica, „Nemesis și libertate”, „Destin”, 1968, 17-18; Nicu Caranica, „Teatro occidental contemporáneo”, „Destin”, 1968, 17-18; Mihai Niculescu, George Uscătescu, „Destin”, 1969, 19-20; Nicu Caranica, „Thanatos”, „Destin”, 1971, 21-23; Octavian Vuia, „Antinomie della libertà”, „Destin”, 1971, 21-23; Radu Enescu, „Maquiavelo y la pasión del poder”, „Destin”, 1971, 21-23; Mihai Cismărescu, „Erasmo”, „Destin”, 1971, 21-23; D.N. [Darie Novăceanu], George Uscătescu, RL, 1979, 20; Ion Bălu, Poemele lui George Uscătescu, RL, 1981, 39; Neagu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
nu dispară, este necesară reluarea continuă a tradițiilor, îmbinate cu reforme potrivite, care să contribuie la autoreglarea sistemului social. P. Ricoeur aprecia că între ontologia înțelegerii prealabile susținută de Gadamer-Heidegger și escatologia eliberării promovată de J. Habermas nu este o antinomie, ci sunt numeroase interdependențe dialectice. (2, p. 272) Într-o perspectivă aplicativă, se poate spune că evoluția unui popor încercat de provocările istoriei se face atât prin valorificarea tradițiilor culturale proprii, cât și prin asimilarea și repetarea unor reforme testate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Fondat pe principii pozitiviste, noul model al națiunilor a creat un sistem al ierarhiilor în care "tot ceea ce vine după... este în mod necesar mai bun decât ceea ce a fost anterior". Se dezvoltă astfel, pe baza acestui pricipiu fondator, o antinomie progres/înapoiere ce are ca punct de referință un model conceptual pur7. Italia pare cazul clasic în care diferențele dintre modelul pur și realitatea practică s-au datorat invaziilor străine, dinastiilor impuse din exterior de-a lungul timpului ce au
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
o mărturie a unui trecut nu foarte îndepărtat, civilizat și somptuos. Galeria de la parter, undeva în dreapta intrării monumentale a palatului, găzduia lucrări ale artiștilor Dany Madlen și Gheorghe Zărnescu, iar cele de la etaj, aproape în diagonală, într-un fel de antinomie involuntară, lucrări ale artistului Maxim Dumitraș. Am regăsit, deci, în galeria soților Zărnescu acea panică pe care ți-o poate provoca întunericul, ca și când un cataclism uriaș produs de o ardere colosală ar fi lăsat pe pereții albi urmele de fum
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
artă sunetelor, omul poate ajunge mai u?or la esen?a lucrurilor (că odinioar? Orfeu), iar gândirea eminescian? atribuie acestui concept un sens superior, ontologic: Înzestrat? cu „virtu?i orfice", poezia are privilegiul de a „concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza mult râvnita ?i atât de greu atinsă, Într-un moment de hâr numai, coincidentia oppositorum" (Zoe D.Bu? ulenga). Iar aceast? armonie este posibil? numai În lumea • superioar? a ideilor („izvoare ale gândirii") sau În spa?iul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
simplifică ori reduce aptitudinile unui popor e stricăcios. E ciudat că tocmai meritul negoțului de-a căuta piața cea mai ieftină pentru a cumpăra și cea mai scumpă pentru a vinde constituie și demeritul lui și se ascute într-o antinomie. Da, zice umanul Carey, el opune piedeci oricării comunicații ce se întîmplă fără mijlocirea lui, căutând a câștiga un monopol; pentru ca producătorul de alimente să capete cât se poate de puțin postav pentru productele lui, iar postavarul cât se poate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui V. Hugo la drama Cromwell ar fi o tot atât de îndreptățită prefigurare a aceleiași logici, să reamintesc doar faptul că logica lui Lupasco presupune coexistența contrariilor, în calitate de contrarii nesoluționate, neîmpăcate, și se opune din principiu logicii "silogistice" hegeliene, care rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind stabilite, să repunem (cu ajutorul ediției A. Rusu de Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care a fost desprins: "Antitesele sunt viața. Cea mai comică noțiune românească e moftul antitesa neîmpăcată, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stea, pe când Cătălina numai om, femeie. Hyperion, exponent al eternității nu poate deveni muritor, Cătălina, muritoare, nu accede la nemurire. E diferența de a înțelege dragostea ca fenomen, contingentă și ca idee, transcendentă. Aș zice că Eminescu rămâne în această antinomie, nu tinde la armonia contrariilor, la o viziune simultaneistă a lumii, cum crede Theodor Codreanu. Mai departe este discutată opinia filosofului C. Noica: Tot poemul descrie nefericirea generalului de a nu putea prinde ființă aievea". Hyperion ar fi condamnat, crede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ipostaza de profesor a criticului. De altfel, atunci când profesia "îl trădează", el face apel la formule împământenite de școală, precum aceea a imaginii unui Eminescu, romantic întârziat. Dar, chiar și atunci când polemizează patetic, el ajunge uneori la concluzii oarecum paradoxale: "antinomiile receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a ivi ceva "sporitor de ființă". După care-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor argument: "Nu spunea Valéry că leii, înfulecând berbeci, îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din ziua Creației. Recuperarea religiei de către știință (Fritjof Capra), transfinitul lui Cantor (alt nume pentru infinit), principiul de incertitudine al lui Heisenberg, teorema lui Gödel (care afirmă imposibilitatea creări unei teorii viabile în logica binară), sunt noțiuni transmoderne întrucât includ antinomii iar contradicția înseamnă viața (logica binară nu o poate exprima). La Blaga, dublarea categoriilor rațiunii cu cele abisale (matricea stilistică) ține de transmodernism. Arheul eminescian în care se cuprind toți oamenii trecuți, prezenți și viitori, se apropie de conceptul transfinitului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]