680 matches
-
indiferent... Bonjour! Je m’appelle Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-o usuce de-acolo, din colțul ochiului stâng, unde-a adus-o vocea unui frate antipatic și absent, absent și antipatic, mă rog, nu contează, contează că e un necunoscut, un străin, unul care i-a luat-o mereu înainte de acolo, de unde o fi fost el, în umbră, în pla nul doi, mereu gata să țâșnească
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-o usuce de-acolo, din colțul ochiului stâng, unde-a adus-o vocea unui frate antipatic și absent, absent și antipatic, mă rog, nu contează, contează că e un necunoscut, un străin, unul care i-a luat-o mereu înainte de acolo, de unde o fi fost el, în umbră, în pla nul doi, mereu gata să țâșnească, să sprinteze, să strige spotlight
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gata să țâșnească, să sprinteze, să strige spotlight ! și toți ochii să fie pe el, cortina să se dea în lături și el, David, să devină un simplu mașinist aproape neangrenat în spectacol, eternul frate al lui Alex, al acestui antipatic alx, omniprezent și omnivalabil, ca să nu spunem omnipotent, nu pentru că nu o gândim, ci pentru că nu vrem să o spunem și (Dumnezeule Doamne, vorbesc ca el, vorbesc ca ăsta...) acum lovitura de grație, pentru că vocea lui, vocea lui, vocea lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
depus atîtea coroane încît mă întreb dacă mai sînt viu. Am început să mă identific cu spiritul eroilor căzuți. Iar asta era o adevărată căzătură. Dar de ce plîngi? E frumos din partea ta că suferi chiar după o persoană atît de antipatică. Totuși, să nu exagerăm. Nu era decît o patroană de bordel. Sînt zeci de mii ca ea, pe tot cuprinsul țării. JENI: Dar nu plîng pentru ea. MINISTRUL: Atunci de ce? JENI: Pentru că va trebui să chem poliția. Și procuratura. MINISTRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să traducă celorlalți prin gesturi ce aude): Alo...Da...Bună ziua, doamnă Ivan...Ce nuvelă? A soțului meu? Vai! Dar de unde știți că e a lui? Ștefan Mihail e un nume comun...A, i-ați văzut poza...Cum? (citează) "O vecină antipatică, bîrfitoare, cu o javră de pechinez de opt ani"? Dar eu nici n-am știut că Piki al dumneavoastră are opt ani. Sigur că nu e javră. A fost și campion național? Dar e literatură, doamnă, nu e ceva real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe stradă și să mergi încet până la șoseaua aia cu multe benzi. Te duci acolo unde trec mașinile cu viteză mare. Și după aia, treci dincolo. Traversezi. Asta-i tot. Și-i scutești pe toți de fițele tale de bătrân antipatic. Ia uită-te la mine. Nu. Uită-te acolo. Jos. Lângă closet. Ia uite ce spectacol minunat. Gândește te că or să apară ăia și or să-mi mute carcasa de colo-colo și-or să se agite în jurul meu. Doar
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
n-ați mai dat foc la nimic până acum, după cât de nesocotit trăiți. Vă rog să fiți foarte atentă de acum înainte. Dacă bătea un vânt puternic astă-noapte, lua foc tot satul. Doamna Nishiyama avea dreptate. De ce să-mi fie antipatică pentru că mi-a făcut observație? E adevărat că primarul și pompierul au încercat să minimalizeze fapta mea, ca să nu mă simt prost. Mama voia și ea să mă liniștească, făcând glume, spunând că lemnele sunt făcute ca să ardă. Însă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cei cu etichetă. Aș vrea să mă schimb, să fiu și eu desfrânată. Se pare că nu mi-a mai rămas altceva de făcut. Naoji mi-a spus că sunteți socotit desfrânatul numărul unu al Japoniei, că sunteți necinstit și antipatic, că lumea vă urăște și că adeseori vă atacă. Asemenea povești mă fac să vă iubesc și mai mult. Sunt sigură, dacă mă gândesc bine cine sunteți, că aveți tot felul de relații încurcate, dar o să le înlăturați de dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sau filosof, sau artist. Expresia se trage cu siguranță din vreun bar, auzită la un pahar de băutură, fără s-o fi spus cineva anume. Și apoi s-a răspândit. O expresie sortită să răstoarne lumea și s-o facă antipatică. Această afirmație uimitoare n-are nici o legătură cu democrația sau cu marxismul. A fost cu siguranță aruncată la un pahar de un bărbat urât unuia frumos. Într-un acces de furie, sau de gelozie... fără nici o legătuă cu ideologia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ori substituție: o cursivitate care să suplinească diluarea conținuturilor. Lejeritatea nu înseamnă, la el, neseriozitate. De fapt, autorul scrie într-o manieră mai liberă despre lucruri realmente importante, punându-și o mască a relaxării pentru a nu părea grav și antipatic. În Spiritul și litera, nu vom găsi nici un fragmențel în care eseistul să se ocupe de fleacuri. Până și "suvenirele" bucureștene de secol 19, cronicile lui Frédéric Damé, vodevilul și melodrama sunt luate în seamă, privite cu atenție, considerate cu
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
revoltă periodic contra culturalului cu care ajunge să fie echivalată. Pe de altă parte, eseistul nu creditează oricând și oricât noutatea, nu o consideră o valoare în sine. Noul Roman nu-i spune nimic. Ba îi spune totuși ceva: "e antipatic, în accepția etimologică a cuvântului, și îmi pare cumplit de neinteresant". Literatura (ca și filozofia) făcându-se "cu și pentru conștiință", se poate paria că un Camus va interesa mereu, pe când Noul Roman, nu. "Frivolul" Paleologu citește și apreciază deci
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun de
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
răchită și acum aveam ocazia să o fac. Știam o adresă convenabilă și am pornit în direcția magazinului răcoros, ale cărui vitrine cu mobile spectrale îmi plăcuse întotdeauna să le privesc." Pălăriile însă îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice, care vor să îl tragă pe sfoară, disimulându-și intențiile subversive sub alibiul funcționalității lor: "Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-a umplut de pălării. În special cele de pe pat - eu având superstiția că o pălărie pusă
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
fizică la un nivel revoltător. Profesor de matematică și fizică teoretică la Universitatea Cambridge, autorul cărții Originea universului își pune cititorul în fața unui spectacol fascinant ca substanță, dar frustrant ca anvergură. John Barrow este negreșit o ființă hibridă: pe jumătate antipatic, pe jumătate fascinant, inhibîndu-te prin subtilitatea la care a ajuns, și totodată atrăgîndu-te prin perspectiva pe care o deschide. E un afurisit de ucenic vrăjitor lucrînd la șuruburile ultime ale universului și depănînd o poveste făcută anume pentru adulți: un
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
program sistematic de - cum zicea amicul meu - "cretinizare". Realitatea arată că oamenii incapabili să discearnă adevărul de minciună sunt armonios distribuiți în toate categoriile sociale și de vârstă. Prin urmare, adevărul trebuie căutat în altă parte. Oricât ar suna de antipatic, limitativ și mecanic, nu-mi pot scoate din minte ideea că, de șaptesprezece ani, un anumit tip de complot împotriva românilor a fost înlocuit cu altul, la fel de vicios. Pe vremea comunismului, "omul nou" era creat prin așezarea cu forța într-
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
Crainic nu scrie mai bine dacă-și dedică versurile lui Barbu, dar încă nici nu strică. Prietenia încă nu s-a transformat în gașcă. Țara de peste veac, în schimb, va fi lumea unor altfel de tabieturi. Inocența livrată în calupuri, antipatică, de bună seamă, gustului nostru, al celor care nu mai avem de mult papile pentru dulce, ar putea fi luată, în fond, de fiecare din cei cărora le este dăruită cu dedicație - scriitori mari, unii dintre ei - și folosită spre
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
și intitulîndu-și o carte "capodopera maxima", autorul nu pregetă a se cultiva pe sine la un mod pe jumătate grav pe jumătate ludic, avînd, e limpede, conștiința unei puneri în scenă, a unui spectacol șocant. înscenarea nu-l face defel antipatic deoarece prin ea transpare postura unei regii ce relativizează enormitățile, așa cum unui actor nu i-am putea imputa trăsăturile rolului ce-l interpretează. Ceea ce ne oferă Tzone e doar o mască în culori voit stridente, o ipostază pe care se
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
ale acestei secvențe conversaționale: "e mai bine să nu știi...", "nici nu vreau să-ți spun", "nici nu-mi vine să-ți spun", "mai bine nu-ți povestesc" etc. Formulările de mai sus au aceeași funcție de emfatizare, implicând caracterul periculos, antipatic și indezirabil al unor informații evocate în dialog. Alte expresii, asemănătoare, prevăd și posibilitatea unei lecturi pozitiv-admirative: "ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
resubstanțializate. Ceva de genul ochiul stăpânului care îngrașă vita. [...] Praful - cuvânt-cheie. În sens citadin, ține de igienă, în sens rural, ține de ornamentică, aș zice. Praful la țară are un fel de funcție artistică. La oraș el se șterge, e antipatic. La țară evocă nostalgic, face parte din peisaj. E un strat printre altele, un fel de giulgiu provizoriu." (pag. 42) Și cam așa transcrierea ei, în fragmentul privilegiat cu temei de prefațatorul Antonio Patraș: "Eugenia Ionescu avea la data aceea
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
făcut o nedreptate. Ce se întâmplă? Ești cu adevărat o sfântă? Sau ți-ai construit cu mare atenție imaginea? - O să încerc să răspund, și chiar să-mi răspund, la această întrebare pornind de la noțiunea de "personaj pozitiv". O noțiune profund antipatică: antipatizată nu numai de cititorii pe care îi plictisea prin schematism, ci și de scriitorii care nu reușeau să-i dea viață. După cum se știe, personajele negative sunt mult mai ușor de creat și întotdeauna mai vii, mai "umane" decât
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
în subsidiar, pe o logică vicioasă de extensiune a vinovăției: dacă un singur om (un rus, un basarabean, un român) a putut fi comunist, atunci toți oamenii (toți rușii, basarabenii sau românii) merită să fie disprețuiți. Paul Goma ne e antipatic pentru că ne urăște pe toți, ca români comuniști (sau ca urmași ai acelora), care i-am refuzat cândva dragostea și salvarea. El este exilatul absolut, pe care nu-l poate mulțumi nici o patrie și nici un om. Anticomunistul neînțeles a devenit
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
scriitor și totodată un gânditor de anvergură, chiar dacă tonul său, lipsit de clin d'oeuil-ul șugubăț și "superior" din zilele noastre, nu se mai potrivește cu pragmatismul grăbit și lipsit de scrupule în care trăim. Vasile Băncilă este cu siguranță antipatic unor intelectuali de azi din domeniul umanioarelor care privesc tradiția proprie, cu tot ceea ce presupune acest vast și cuprinzător concept, drept ceva prăfuit și bun de aruncat. într-o lume plictisită de toate, precum cea în care trăim, vocea gânditorului
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
românului e delăsarea (care poate lua diferite forme, de la aristocratica silă și oblomovista lehamite până la fatalismul mioritic); trăsătura specific-negativă a italianului e vorbăria (fără vorbărie totul ar deveni fad în Peninsulă); a spaniolului e grandomania (mai mult sau mai puțin antipatică); a francezului însă e cea mai urâtă: meschinăria.Totul miroase a meschinărie la ei, de la ură până la caritate, de la felul de a merge până la modulațiile vocii" (pp. 115-116). Spirit incomod, uneori irascibil peste măsură, mereu în răspăr cu locurile comune
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
douăzeci și patru de ani, am descoperit un alt dezastru: pe obrazul stâng, de la nivelul ochilor până la maxilar, a apărut un fel de dungă, deocamdată doar conturată, ce mă face să semăn, când lumina cade într-un anumit unghi, cu un personaj (antipatic mie) de la curtea ultimilor regi din dinastia franceză Valois, Henri de Guise, supranumit "le Balafré" (brăzdatul). Acela, un nobil altminteri de-o vitejie exemplară, își dobândise semnul în bătălii, și, drept urmare, avea temeinice motive de mândrie. La mine, e vorba
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]