394 matches
-
și gen (la toți termenii sau numai la o parte din ei), prin raportare la morfemul de diateză (pronume reflexiv/verb auxiliar), se constituie în mărci definitorii ale diferitelor sensuri de diateză. Opoziția de diateză de desfășoară între: • doi termeni antitetici: activ și pasiv; • doi termeni în care antiteza este asumată în doua variante: reflexiv și reciproc; • doi termeni în care antiteza se suspendă, în doua variante: impersonal și dinamic. Diateza activătc "Diateza activ\" Sintagma în spațiul căreia se poate dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să ajungă cel dintâi. II. Dezvoltarea construcțiilor sintactice generate de verb și a câmpului semantico-sintactic pe care acesta îl descrie este dependentă de valențele lui libere (corespunzătoare golurilor semantice), în funcție de care verbele românești se grupează în două principale clase organizate antitetic: 1. verbe personale - verbe impersonale 2. verbe tranzitive - verbe intranzitive Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe personale - verbe impersonale" De apartenența verbului la una din cele două categorii depinde dezvoltarea câmpului semantico-sintactic central, descris de nucleul predicațional, întemeiat pe relația predicat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență, funcția de predicat: „Ș-apoi huștiuluc! și eu în știoalnă, de-a cufundul, să prind pe dracul de-un picior...” (I. Creangă) Când realizează funcția sintactică de predicat (interjecțiile volitive și onomatopeice) dezvoltă câmpuri semantico-sintactice asemenea verbului, în funcție de caracteristici antitetice: personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv. Prin natura lor, onomatopeele au un punct de plecare, o „cauză”, asemeni verbelor personale; ele au (sau pot avea) un subiect sintactic, de „persoana” a III-a: Interjecția rămâne invariabilă în funcție de persoană, dar poate intra, ca predicat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Relations to Beliefs and Customs, 1970. 186 Amaltheea, care l-a născut pe Pan prin uniunea sa cu Hermes, a fost transformată în Capricorn, constelație aflată astrologic la zenit în Ianua Coeli, în Poarta raiului (amintită în baladele românești), situată antitetic cu constelația Racului, a ielelor din Ianua Inferni aflată în preajma Rusaliilor și Sânzienelor. 187 Rudolf Otto, The Idea of the Holy, ediția a II-a, 1970. 188 Sri Aurobindo, filosof mistic hindus vorbește de realitatea supremă, Nishida Kitaro, filosof japonez
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cugeta Noica și alți câțiva confrați... 992 Amaltheea, care l-a născut pe Pan prin uniunea sa cu Hermes, a fost transformată în Capricorn, constelație aflată astrologic la zenit în Ianua Coeli, în Poarta raiului (amintită în baladele românești), situată antitetic cu constelația Racului, a ielelor din Ianua Inferni aflată în preajma Rusaliilor și Sânzienelor. 993 Lucian Blaga, În marea trecere 994 Id. Psalm 995 Id. Leagănul 996 Victor Hugo, Notre-Dame de Paris, livre V. 997 Cassian Maria Spiridon, De dragoste și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lunar apare așadar, scrie Gilbert Durand, în multiplele sale epifanii strâns legat de obsesia timpului și a morții (...). Filosofia care se desprinde din toate temele lunare e o viziunea ritmica a lumii, ritm realizat prin succesiunea contrariilor, prin alternanța modalităților antitetice: viață și moarte, formă și latență, ființa și neființa, rană și mângâiere ” (Structurile antropologice ale imaginarului, trad. de Marcel Aderca, Editura Univers, 1977). Dacă înainte magia selenară zămislea ființe lunatice vii ca umbre de argint, într-un eden natural, acum
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
estetic, o coerență și un efect de ansamblu. Desigur, ea trebuie să aibă anumite raporturi veridice cu viața, dar aceste raporturi pot fi foarte diferite : viața poate fi prezentată drept ceva înalt, măreț, sau drept ceva burlesc, sau drept ceva antitetic ; literatura este în orice caz o selecție din viață făcută ou o anumită finalitate. Pentru a stabili care este raportul dintre o anumită operă și "viață", trebuie să avem cunoștințe independente de literatură. 281 Aristotel considera că poezia (adică epopeea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
vorbind în numele psihiatrului de copii, consideră că o definiție a normalului este mai importantă pentru filosof decât pentru medic. Și continuă: "De la Canguilhem încoace, a devenit evident faptul că normalul și patologicul constituie doi termeni indisociabili ai unui același cuplu antitetic: nici-unul nu se poate defini fără celălalt. Referitor la normal, diferitele definiții posibile se raportează la patru puncte de vedere: • normalul ca sănătate, opus bolii; • normalul ca medie statistică; • normalul ca ideal, utopie a cărei realizare sau apropiere se caută
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cât și În morală, dar În egală măsură și În literatură, istorie, sociologie, cultură etc. Nu lipsit de importanță este faptul că omul virtuos este văzut și Înțeles, valorizat, prin comparație cu omul pervers și invers. Ei, deși sunt tipuri antitetice, care se exclud reciproc, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral, sunt studiați Împreună tocmai pentru a se sublinia caracteristicele care Îi definesc dar care, concomitent, Îi și separă. Dincolo de aspectul lor pur psihologic și moral, tipurile la
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să fie tratată în raport cu o astfel de situație socială. 2.8.3. Modelul conducerii ca funcție a relației dintre persoană și situațietc "8.3. Modelul conducerii ca funcție a relației dintre persoană și situație" Cum cele două modele anterioare erau antitetice, exclusiviste, într‑un sens sau altul (acceptarea rolului persoanei și negarea rolului situației și, invers, postularea rolului determinant al situației și ignorarea rolului persoanei), era firesc să se ajungă la depășirea lor prin considerarea relației dintre cele două variabile. Noua
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
spre angajarea în acțiuni sau comportamente vizibile. La o primă vedere, s-ar părea că participarea latentă n-ar constitui o formă autentică de participare. Autoarea considera însă că aceste două forme de participare n-ar trebui considerate ca fiind antitetice, ele putând trece cu ușurință una în alta. Stadiul de latență ar putea contribui la cristalizarea orientării dominante a participării manifeste, iar participarea manifestă ar putea fi uneori punctată de liniștea reflecției latente, menită a o întări. Eficientă este deci
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
apoi, legi prin care s-au impus anumite conduite și comportamente, marcate de valorile etice și morale la care fiecare societate a subscris de-a lungul timpului. Impunerea și acceptarea unor reguli de viață, bazate pe discernerea semnificației unor concepte antitetice, precum bine-rău, adevăr-minciună, echitate-discriminare, generozitate-lăcomie, libertate-constrângere, la nivelul tuturor structurilor sociale, a reprezentat primul pas În lupta Împotriva patimilor umane nestăpânite. Din perspectivă biblică, plămădindu-se prin forța creatoare de origine divină, Decalogul (Biblia, Exodul 20: 1-17ă a reprezentat o
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
subiect pentru unul dintre poemele lui Hasdeu trebuie explicată nu atât printr-un interes special manifestat de acesta față de domnia mult prea scurtă a fostului hatman, cât printr-o dorință a autorului de a-l prezenta, într-un expresiv cadru antitetic, creat în poema scrisă în 1863 (despre care Ovidiu Papadima scria în 1943, în Creatorii în lumea lor, la paginile 63-64, că este pur și simplu extraordinară), pe vornicul Moțoc, un personaj de rezistență, care apare obsesiv în beletristica lui
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1728]
-
pe ruptură, pe cezură. Spiritul poeziei nipone este Însă, În ciuda acestor indicii formale, dedicat profund legăturilor (verigilor). Tocmai de aceea, În compunerea poemului-În-lanț, ceea ce noi numim strofă este botezat legătură. Pauza dintre versete și denumirea lor drept legături ilustrează unitatea antitetică dintre diferență și legătură. Diferență și legătură Poemul-În-lanț progresează prin diferență. Există o continuitate, un sens delicat și firav care Înaintează sinuos prin succesiunea secvențelor. Maeștrii genului știau să conducă firul acestei evoluții ca pe un adevărat ritual liric. Poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu sensibilitate de impresionist (mulți contemporani au văzut în D. și un artist plastic de talent). Tendinței de regăsire în patriarhal, natură și trecut îi răspund într-o bună parte a prozei propensiunea critică, cromatica apăsătoare, deseori sumbră. Sunt orientări antitetice, „între vis și viață”, care poartă sigiliul unei viziuni patetice, romantice. În Domnul Vucea și Bursierul transpar amintiri dintr-o copilărie marcată de umilință și renunțare la iluzii, ca rod al brutalei întâlniri cu realitatea grosieră, promiscuă a școlii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Camon. Acum, acest „ceva” adăugat de către formă seamănă extraordinar de mult cu acel „ceva” dintr-un alt text analizat de Camon în cartea sa, un text-mostră din Puglia (Mauro di Mauro, Dintr-o bucată 1), pe care Camon îl consideră antitetic textului-mostră din Veneto. Deci, dacă acel „ceva” (care este felul de a se exprima) le unește atât inefabil, cât și indisolubil, înseamnă că antiteza textelor (catolic și moralist primul, umanist și individualist al doilea etc.) este o antiteză istorică al
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
l-a născut. De fapt, în ambele cazuri parti-pris-ul romancierilor ține de domeniul evidenței. Defoe își proteja protagonistul, rămas exilat pe o insulă, modelându-i comportamentul astfel încât să corespundă și chiar să "oglindească" anumite principii ale iluminismului. Michel Tournier procedează antitetic: dacă, la început timid, Robinson îl educă pe reprezentantul lumii păgâne, sfârșește prin a-și însuși de la acesta o lecție fundamentală, anume "dezvățarea" de toate prejudecățile dobândite, paradoxal, prin educație, care-l încorsetează și-i îngrădesc posibilitatea de a se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este figura de stil ce constă în alăturarea neașteptată a două cuvinte incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna argintie...; Veneră, marmură caldă; dulce și fermecătoare jale etc. (M. Eminescu); Mă rog
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
patima îmbogățirii evidențiază convingerea scriitorului că literatura trebuie să aibă o finalitate educativă. Astfel, mi se pare evident faptul că deznodământul nuvelei are o accentuată dimensiune moralizatoare, fiindcă personajele care încalcă principiile morale sunt sancționate aspru în final. Deși sunt antitetice la început, relațiile dintre Ghiță și Lică devin treptat complementare, iar destinele lor se încrucișează, se împletesc, se unesc în moarte. Mai mult chiar, destinul lui Ghiță și al lui Lică demonstrează convingător tema principală a nuvelei și forța determinantă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Puterea bolșevică s-a declarat atunci depozitara bogățiilor produse prin munca industrială, continuând să se opună dorinței producătorilor de a schimba, a acumula sau a transforma cumva în interesul lor orice bun material. Ea a trebuit să împace două logici antitetice: pe de o parte, vechea idee comunistă a repartiției egalitare și a respingerii îmbogățirii personale, pe de altă parte un corpus socialist propovăduind creșterea bogăției ca mijloc al fericirii colective. De aceea, pentru a putea concura cu capitalismul și a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluție în fizica ultimului secol, după teoria relativistă și cea cuantică. Astfel de teorii sunt tresăriri care încearcă să elimine dureroasa separare a spiritului de materie, propunînd o întoarcere la epoca de aur în care știința și filosofia nu erau antitetice. O teorie nouă, integrativă, trebuie să le considere din nou împreună, alături de religie. Parafrazîndu-l pe Marx, putem spune că pînă acum savanții nu au făcut decît să încerce să schimbe lumea, or, problema este de a o înțelege, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
internă și o ierarhizare a materiei sale, constituindu-se ca strategie discursivă, în dependență cu intenția de comunicare a enunțiatorului. Prin extensie contextuală și amplificare și prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se poate ajunge la structuri antitetice ample, care favorizează, prin intermediul termenilor ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea, prin contra-opinie, a unei realității obiective: La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă,/ Pe cînd totul era lipsă de viață și voință,/ Cînd pătruns de sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
participare la natura umană. În schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; pentru Iulian, această condiție fiind consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decât prin moarte. Andrei și Anton sunt eurile care alcătuiesc, vizibil, o singură identitate. Ei sunt dublurile care au nevoie unul de altul pentru a se completa, precum trăiesc gemenii unul prin altul, pot fi văzuți și drept un cuplu antitetic față de cele două euri din conștiința lui Manuel Darie. Moartea neprevăzută a lui Anton îl dezechilibrează într-atât pe Andrei, încât nu mai găsește un sens vieții și își află izbăvirea în moarte: „Dacă aș putea să mor în mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
cu răspîndirea limbajului societății civile de la Vest spre Est sau dacă trebuie înțelese mai curînd ca un episod dintr-un proiect chinez, așadar indigen, mult mai vechi de contestare publică a puterii nelegitime. Cele două interpretări nu sînt, desigur, neapărat antitetice și, într-adevăr, printre cele mai surprinzătoare caracteristici ale controversei academice referitoare la societatea civilă în contextul chinez este modul în care aceasta a realizat o reconsiderare a istoriei gîndirii politice chineze și a culturii sale politice. Împotriva opiniei stereotipe
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]