398 matches
-
decât prin moarte. Andrei și Anton sunt eurile care alcătuiesc, vizibil, o singură identitate. Ei sunt dublurile care au nevoie unul de altul pentru a se completa, precum trăiesc gemenii unul prin altul, pot fi văzuți și drept un cuplu antitetic față de cele două euri din conștiința lui Manuel Darie. Moartea neprevăzută a lui Anton îl dezechilibrează într-atât pe Andrei, încât nu mai găsește un sens vieții și își află izbăvirea în moarte: „Dacă aș putea să mor în mine
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
inerentă sistemului hegelian cu care opera Marx163. Capitalismul nefiind în stare să își rezolve problemele, secreta propria-i negare, proletariatul 164. Nu spunem nimic nou dacă sesizăm că imaginarul e prin excelență polarizat, fiecare dintre simbolurile sale posedând un corespondent antitetic 165. Această dispoziție, recognoscibilă și în marxism, dovedește o puternică tendință de a simplifica, de a dramatiza și de a investi fenomenele cu un grad înalt de semnificație 166. A propos de arhetipurile la care făceam referire, observăm imposibilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
schimbarea conducerii de stat din 1965. În Toamnă fierbinte (1986), problematica politică apare potențată. Romanul este o meditație cu un puternic accent ideologic naționalist asupra ocupației horthyste. După mai mulți ani de la această epocă, doi țărani, Ion și Gyuri, caractere antitetice, sunt nevoiți să facă un drum împreună. Trecutul celor doi nu este unul inocent: Gyuri lichidase un grup de țărani transilvăneni, Ion fiind singurul supraviețuitor. Între cei doi există și un conflict erotic: după război Ion trăise cu nevasta lui
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții polemice, stârnite de vehicularea, în politica și presa maghiară, a unor sintagme ca „Ungaria Mare” sau „Transilvania-conglomerat național”, și sunt propuse ca replică la o lucrare a al lui Méliusz
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
participare la natura umană. În schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; pentru Iulian, această condiție fiind consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai bogată, conținând, în afara vecinătăților imediate, tipurile umane reprezentative („apostolul”, dascălul, dăscălița), rudele (cuscri și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major sub care evoluează poezia celui ce a scris Noi este al jalei și al nădejdii, ipostaze fundamentale ce reflectă, pe de o parte
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
tabloul dobândind treptat proporții monumentale. Episoadele au o structură relativ autonomă, dictată de o gradație dramatică proprie, prinzându-se totuși strâns, fără excepție, în curgerea narațiunii, care - așa cum spune G. Călinescu - înaintează solemn, ca un fluviu american. Contrapunctarea simfonică, efectele antitetice, corespondențele cu trimitere simbolică vădesc marele talent de compoziție al lui R., darul lui de constructor. Ion e un solid edificiu epic realist, un univers perfect închegat, și totodată, prin discretele sclipiri etern umane și prin cadențarea rapsodică, o veritabilă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
natura umană. în schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; natura lor compozită îi face însă, în mod firesc, să aibă un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere, în mod inevitabil, cristologii antitetice. După Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupîndu-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; după Iulian, deoarece ultima condiție este consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cât și În morală, dar În egală măsură și În literatură, istorie, sociologie, cultură etc. Nu lipsit de importanță este faptul că omul virtuos este văzut și Înțeles, valorizat, prin comparație cu omul pervers și invers. Ei, deși sunt tipuri antitetice, care se exclud reciproc, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral, sunt studiați Împreună tocmai pentru a se sublinia caracteristicele care Îi definesc dar care, concomitent, Îi și separă. Dincolo de aspectul lor pur psihologic și moral, tipurile la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
domeniile de activitate, inclusiv din literatură. Textele literare respectă cu fidelitate programul ziarului și ilustrează fenomenul de politizare a culturii, impus de ideologia comunistă. În deceniile al cincilea și al șaselea ale secolului trecut există o evidentă orientare prosovietică, proletcultistă, antitetică în raport cu așa-zisa literatură „burgheză”, „decadentă”, „cosmopolită”, dar în consens cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă unele
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
a înțelepciunii (Mă bucur eu, S-ar putea), centrală fiind preocuparea pentru ființa umană, pentru definirea menirii ei: „Totul începe / și se sfârșește în om” (Față în față cu tine însuți). Poetul se autodefinește ca un om al contrastelor, figurând, antitetic, o dualitate: „Eu sunt ca viața: lacrimă și cânt / Eu sunt ca viața: nor și însorire / Eu sunt ca viața: cer sunt și pământ / Eu sunt ca viața: punct și nesfârșire...”. SCRIERI: Cuvinte pentru mâine, pref. Eugen Simion, București, 1962
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
varietate a anomaliei, un stadiu al acesteia, ceva ce se situează dincolo („postprocesual”) de patologic, fiind o consecință a acestuia; e) conceptul de sănătate, care este un concept mult mai larg de normalitate, aparținând medicinei și aflat într-o situație antitetică cu cel de boală; el definește un tip ideal de structură și funcție organică; f) conceptul de boală, care este anormalitatea în sens lărgit, aparținând sferei medicinei. Schenk distinge cinci tipuri de norme: a) norma statistică, ce se apreciază după
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
progresa”. Omul politic disocia apoi conservatorismul deceniului al optulea de „ultra-conservatorismul” reprezentat simbolic prin evocarea lui Barbu Catargiu, „care se credea, Într-un mod eronat și printr-un rău Învăț, că ar fi capul unei caste”. Printr-un nou procedeu antitetic, Lascăr Catargiu devenea, În schimb, „omul progresului și al libertăței; Însă libertatea bine Înțeleasă, și progres adevărat”, reprezentant al noului conservatorism care, susținea În continuare Boerescu, unifica „dreapta” și „centrul” . Era vorba despre aceeași aneantizare simbolică a adversarului ca și
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, Romanul adolescentului miop, Huliganii, De două mii de ani, Inimi cicatrizate, Întâmplări din irealitatea imediată ș.a.). Cele două direcții nu sunt conceptualizate, dar îndărătul lor pot fi identificate câteva perechi antitetice: colectivism/individualism, rural/urban, sacru/profan, mit/istorie, autohtonism/sincronism. În ciuda acestei imprecizii conceptuale și a tendinței discrete de a minimaliza filiera „sincronistă”, cartea se distinge prin finețea unor interpretări valorizând sugestii din etnologie și antropologie (exercitate mai ales asupra
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
morale ce le stau în cale. Ei au de luptat cu favoritismele și impostura, cu demagogia și oportunismul, cu minciuna și spiritul de șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul Radu Harega, traversează cele mai dure experiențe de viață: rănit în război, persecutat și arestat politic, în fine, reîncadrat. Pasionat de profesie, dar
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
e cea din proza ardelenească. De remarcat abundența romanescă a materiei epice, construcția personajelor, ca și o bună adecvare stilistică. În Meda, mireasa lumii (1979) Z. își propune să contureze „câteva geometrii ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul an, care fac și un pas decisiv căsătorindu-se. Romanul reabilitează sărbătorescul existenței și transcrie, cu un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
morbide”. Pentru M. Foucault, corolarul nebuniei ca „formă de cunoaștere” este „conștiința nebuniei”, în sensul acesta distingându-se următoarele aspecte: a) o conștiință critică a nebuniei care delimitează rațiunea reflexivă logică și căreia i se opune prin caracterul ei negativ, antitetic; b) o conștiință practică a nebuniei, care se impune ca o realitate concretă în raport cu normele unui grup, de care se separă, situându-se în opoziție cu acesta; c) o conștiință enunțiativă a nebuniei care justifică calificarea acestui „mod de existență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clarifice raportul endogen/exogen în psihopatologie, demonstrând că acesta este în primul rând o modalitate de răspuns patologic (exogenia) sau o modalitate de transformare structurală (endogeni) a personalității. Endogenul și exogenul nu se exclud și nici nu au un caracter antitetic, ci ele sunt complementare, iar din jocul acestui raport rezultă în final starea de echilibru a individului: sănătatea mintală, sau, dimpotrivă, stare de dezechilibru psihic: boala psihică. 27. PSIHOZELE ENDOGENE II (Psihozele afective) Cadrul psihopatologic general Psihopatologia vieții afective, deosebit de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
De vină sunt, desigur, „partidele istorice”, ce „nu știu să conducă”, „sunt înnebuniți după bani”, „vând totul la străinii care vin să ne fie stăpâni”. Ultimele cuvinte ale subiectului rezumă opinia sa: „Acum este un haos”. Întregul discurs e compus antitetic: „comuniștii” au făcut și greșeli, dar au introdus ordinea și disciplina, pe când „aceștia de acum” au adus numai rele: beții, dezordine, lipsă de respect pentru valorile prețuite - fraze stereotipe, îmbibate de discursul lozincard cu care a fost impregnată în tinerețe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic. Interesante sub aspectul acomodării expresionismului la noi, piesele rămân modeste sub raport estetic, cea mai izbutită fiind, probabil, Poste-restante, prin însușiri mai degrabă realiste decât expresioniste, ca și Omul de departe, aceasta din urmă reductibilă, în cele din urmă, la
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași observații în alți termeni, obsesia fiind, probabil, nevoia „demistificării” integrale a operei supuse analizei. În Poetica reflectării (1990) M. întreprinde, sprijinit de concluziile noii noi critici, o cercetare
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
mărturisire privind începuturile literare ale autorului. Afectat de cruntul handicap, dar îmbărbătat de lectura cărții Așa s-a călit oțelul a lui N.A. Ostrovski, N. va găsi în scris terapia și arma împotriva sinuciderii. Personajele din volumul de debut, construite antitetic, simplist, sunt oameni săraci, cinstiți și oropsiți, victime ale oprimării celor avuți (primari, boieri, plutonieri grosolani, perceptori cinici sau preoți hrăpăreți). Mai interesante sunt câteva povești și legende dobrogene. Încadrate în viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
teama de a nu deveni victima propriilor spaime și dorințe. Vulnerabilitatea în fața femeilor se traduce fie într-o capitulare rapidă, necondiționată, fie în retranșarea pe pozițiile unui machism antipatic. Helen Grayle și Anne Riordan sunt, din acest punct devedere, personaje antitetice. Nu pentru că una e coruptă și imorală, iar cealaltă pură și onestă, ci pentru că ele ating și fac să vibreze în mod diferit orga sufletească profund vulnerată a detectivului. Trei din titlurile celor șapte romane ale lui Raymond Chandler - Farewell
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din cronicile literare antebelice. Incitat de afirmațiile simpliste ale criticii sociologice, el propune în M. Eminescu. De la poezia socială la „Luceafărul” o viziune de ansamblu a operei poetului, a cărei unitate include o complexitate contradictorie, concretizată în mai multe perechi antitetice care, în numeroase poezii, constituie polii unei tensiuni lirico-ideatice structurante. Proiectată pe un „fundal de rumoare patetică”, creația lui O. Goga îi apare ca o fuziune „între strălucirea cuvintelor și freamătul răscolitor al revoltei”. În studiul Poezia lui Lucian Blaga
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
Johnny Stomp, ca să afle detalii despre jumulirea lui Minear, apoi i-a dat raportul lui Mal despre faza cu Gene Niles. Mal i-a spus că îl bănuise de crimă pentru că plata unei datorii în numele lui Danny era atât de antitetică stilului lui, încât și-a dat seama că datoria trebuie să fie una uriașă. Lui Mal îi dădură lacrimile când vorbi de puști, apoi își ieși din minți când trecu la Dudley Smith - Dudley era vinovat de moartea lui José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]