1,827 matches
-
îmi interzice să-i strig pe oameni pe numele lor prenatale/ tot omul are o porcărioară de ascuns de ceilalți și de sine de mai multe ori în viață a fost fericit că n-a avut cine să-l pedepsească..." (Antiteze). Copilăria deturnată, făptura omenească alterată prin neîmplinire constituie de asemenea pregnante referințe la contextul de opresiune în care s-a format autorul: "Ce năpraznic îi crește barba copilului bătrîn/ îi iese din obraji ca iarba dintr-un mormînt/ primăvara un
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Nishi (Tsuyoshi Ihara), campion olimpic de echitație, și comandanți excesivi, precum generalul Hayashi sau locotenentul Ito (Shidou Nakamura). De aici nu decurge numaidecît o justificare a eșecului - în mod evident pentru toți lupta este pierdută înainte de a începe - și nici o antiteză bun-rău, ci mai degrabă evidențierea unui rău inevitabil în război: excesul. Excesul constă în a sacrifica inutil viața oamenilor din subordine - și aici ne ciocnim de un reflex mentalitar indus soldatului japonez legat de ideea de onoare. Akira Kurosawa surprinde
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
roșie și chiar a reda vocalele cuvîntului Montagnes cu verde și negru, spre a reflecta cromatica muntelui. Cea mai semnificativă trăsătură a artistului de tip baroc ar putea fi considerat dualismul său de fond, tensiunea produsă de o serie de antiteze ireductibile precum cele dintre viață și spirit, dintre viu și artificial, dintre ascetism și laicitate, dintre spiritualism și senzualism, dintre intuitiv și conceptual ș.a. Așadar o neîmpăcare perpetuă, o obstaculare a unității care servește incontestabil creația, generînd un joc de
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
spirituală a călinescianismului la opoziția moderată dintre clasicism și baroc, regăsibilă și în romanul Bietul Ioanide. În esență, distanța nici nu e atât de mare de la clasic la baroc încât să constituie o opoziție. E o diferență graduală, nu o antiteză, după cum glosează G. Călinescu în Impresii asupra literaturii spaniole: "Barocul stă pe o structură rațională, strict geometrică și nu face altceva decât să dezvolte datele prime ale clasicismului". De aceea compromisul clasicului cu barocul se realizează mai ușor. Mai mult
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimțată a fotografiei (sînt și poze, vreo două-trei grupaje), e o mică enciclopedie de moravuri în răspăr, dintr-o lume care avea geniul ripostei. De pildă, bîrfă între antiteze: "Lumea de la mese se uită la lumea de pe stradă; iar lumea de pe stradă se uită la lumea de la mese. Și comentează. Unii: - Nu li s-o fi urând, domnule, plimbându-se atâta?! Alții: - Nu li s-o fi urând, domnule
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
În condițiile legii, dar că procesul va fi de durată(1-2 ani, costurile cu mult mai mari, iar, potrivit legii, nu va putea să-i dea câștig de cauză decât numai uneia dintre ele. Se va explica totodată că În antiteză cu judecata din fața judecătorului, prin mediere pot să-și soluționeze același conflict, cu același obiect prin procesul de mediere, În care fiecare Își poate satisface În mod echitabil interesul urmărit, cu respectarea modalităților și a condițiilor porevăzute În Codul civil
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
constante a spiritului uman, unei vocații intrinseci a acestuia. Încă din antichitate gânditorii au manifestat nevoia de a cerceta: dacă formele de drept existente sunt și juste, dacă autoritatea care comandă, comandă pe drept. Filosofia dreptului Începe desigur cu aceste antiteze dintre justul natural și justul legal (φνυσει διχαιον νοµο διχαιον)”. Giorgio Del Vecchio face afirmația, corectă, că „Filosofia dreptului este așadar, Într-un anumit sens, mai veche decât Însăși știința dreptului. Numele de Filosofia dreptului este cu toate acestea relativ
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu va realiza propria sa natură; el va trăda cu atât mai mult legea imanentă a propriei sale ființe, ipse se fugiet, cuvântul admirabil al lui Cicero (De Republica, III, 17, C22). Aceasta ne determină să spunem din nou că antiteza (care nu există decât În lumea empirică) Între diversele personalități subiective trebuie să fie depășită: regula acțiunii trebuie să fie universală, adică aplicabilă la toți subiecții, pentru a fi adecvată la esența subiectivității și pentru a avea, prin urmare, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evident că, aici, alegerea acțiunii de Îndeplinit și omisiunea celorlalte, care fizicește ar fi posibile În locul său, se produce În domeniul subiectiv. Principiul etic astfel aplicat stabilește așadar o ordine de necesități, pozitive și negative, care este tocmai „datoria” (morală). Antiteza este aici Între ceea ce trebuie să se facă și ceea ce nu trebuie să se facă. Acești doi termeni se referă Însă Întotdeauna la subiectul Însuși. 2. Dar acțiunile umane mai pot fi considerate și sub un alt aspect: o anumită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altă parte, În domeniul dreptului privat sau civil intră drepturi care nu privesc nici o utilitate patrimonială (spre ex. drepturile de familie, de persoană etc.). Un alt criteriu greșit e cel discutat și combătut mai sus, când a fost vorba de antiteza Între jus cogens și jus dispositivum. Trebuie să reținem ca maximă că dreptul, ca principiu imperativ de coordonare socială, are esențial un caracter public, care depășește, după cum am spus, Înseși dispozițiile de natură privată. Precum spunea Bacon: „Jus privatum sub
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În epoca guvernămintelor despotice a fost proclamată, „nu fără riscuri și dificultăți pentru apărătorii ei”. Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX - au considerat, pe nedrept, pozitivitatea drept un caracter esențial al dreptului și au negat „antiteza clasică dintre dreptul natural și dreptul pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are profunde rădăcini În natura Însăși a spiritului uman”. Aceasta s-a văzut, cu toată claritatea, În perioadele critice ale vieții de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scop Dreptul. Statul poate, și trebuie să cuprindă, În sfera sa, orice activitate, și trebuie să Încurajeze Binele peste tot, dar Întotdeauna În forma Dreptului, astfel Încât fiecare act al său să se Întemeieze pe lege, care e manifestarea voinței generale. Antiteza empirică Între individ și Societate, tocmai În Stat Își găsește acordul său rațional. Statul e supremul organ al Dreptului, iar Dreptul e o emanație a naturii umane. „Statul e Însuși omul privit sub speciae juris”, conchide Giorgio del Vecchio. Filosoful
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu o ipoteză ci o certitudine aproape palpabilă. și ea poate veni natural ori prin violență sau sinucidere. Vânătoarea și braconajul se pot încheia sinistru pentru trei bărbați. și chiar se încheie. Dragostea se asociază cîteodată cu moartea într-o antiteză tragică. Tâlhăriile la români poartă înscenările cruzimii, ingeniozității și hazardului. Un personaj având corespondent în lumea reală cere contemporanilor să fie eutanasiat gratis. S-a săturat de viață. Sărăcia naște marasm și deopotrivă monștri. Crimele, violurile, accidentele bizare - materia primară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Negrea? Mi-ai aruncat o privire dojenitoare, de parcă m-ai fi întrebat ce caut lîngă o femeie așa frumoasă... Apoi, ajunsă acasă, am început și eu să mă întreb ce caut... Și mi-am răspuns: eram un paravan și o antiteză. O femeie frumoasă strălucește mai mult cînd este alături de alta urîtă și devine inaccesibilă cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat, se întoarce și-și prezintă fiica, domnișoară deja: "Poftiți, faceți-i curte ei, nu mie, care sînt mamă, soție fidelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cititorului, insistându-se totodată asupra mijloacelor de caracterizare și asupra rolului acestora. Iată un model de caracterizare a unui personaj: Caracterizarea personajului Stroie Orheianu, din romanul ,,Neamul Șoimăreștilor” de Mihail Sadoveanu Un alt personaj al romanului, personaj principal, prezentat în antiteză cu Tudor Șoimaru, este Stroie Orheianu, remarcabil exponent al boierimii hrăpărețe dușmanul cel mai înverșunat al Șoimăreștilor. Fragmentele din manual ni-l înfățișează sub acest aspect încă din capitolul ,,Crucea răzeșilor”, prin glasul lui moș Mihu: ,,Cine-i?... Cine nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ce vă va lumina Dumnezeu!” Alături de epitete ca: ,,măreț”, ,,falnic”, povestitorul apelează la comparații: ,,bătrânii ca și copiii”, enumerații: ,,că-i scăpase de tot vrăjmașul, mânia și primejdia” sau la repetiție: ,,Cine-i?, Cinei?”, dar modalitatea esențială de caracterizare rămâne antiteza. 1.5. DEMONSTRAȚI CĂ... În alcătuirea unei astfel de compoziții, se va porni, cum e și firesc, de la definiția speciei respective, care va fi ilustrată apoi cu câteva exemple din literatura română sau din literatura universală. Textul ales va trebui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sau Horia Roman Patapievici când îi citează pe Platon ori Heidegger. Geniul din Focșani îl tratează, de exemplu, pe geniul din Königsberg de la egal la egal, persiflându-l dezinvolt: „Kant: «De ce am făcut eu cele patru antinomii cu teze și antiteze egal demonstrabile?» Exact: oare de ce?... Poate că din plictiseală sau din greșeală...“ Dar Kant al românilor dă dovadă și de fairplay, lăudându-l pe Kant al germanilor când întâlnește câte o frază inteligentă în opera acestuia: „«Nu te plânge că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dacă mi-ar fi permis să-i judec pe semenii și pe contemporanii mei, n-aș putea nicicum atenua judecata lui Machiavelli. Dimpotrivă, poate ar trebui chiar s-o înăspresc. Machiavelli nu se înșeală și nu-l înșeală pe principe. Antiteza dintre principe și popor, dintre stat și individ, el o consideră fatală. Ceea ce s-a numit utilitarism, pragmatism, cinism machiavelic decurge din această poziție inițială. Cuvîntul principe trebuie înțeles în sensul de stat. În concepția lui Machiavelli, principele este statul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească. Dintre bisericile creștine, cea protestantă ocupă întâiul loc în mișcarea socială, secundată de cea catolică, pe când cea ortodoxă oscilează între spiritualitate și realism, căutând un echilibru pentru armonizarea acestei antiteze. Articolele precedente au avut drept scop să expună pe scurt cititorilor noștri, organizația Bisericii creștine în general, precum și fazele dezvoltării ei până-n ziua de astăzi, dând totodată și o sumară explicație asupra deosebirei ce există între Evanghelie, dogmă, canoane, tradiție
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
singura fericire. Ce greșită concepție au oamenii despre fericire și totuși ce iureș, ce năvală nu se dă spre a căpăta iluzia de o clipă și adânc zguduitoare a beției simțurilor, care deformează sensul vieții și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă a iubirii de adevăr, face compromisuri de conștiință cu sine însuși, mergând cel puțin pe două drumuri și pe linii frânte. Este neapărată nevoie să intercalez
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vreau să mă îndrept... Lasă le, te rog, fetelor să vadă că suntem o familie. Dă-ne o șansă, Arm!” Arm era covârșită din nou de forța de neînvins a karmei sale. Mâhnire și neliniște, mulțumire și bucurie, astfel de antiteze se amestecau în inima ei. Și într-o zi se hotărî să meargă, pentru ultima dată, acasă la Bart. * Când Arm sosi, Bart o întâmpină vesel și vru să o îmbrățișeze ca de obicei, dar ea se desprinse ușor din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nevăzute care conduce lumea, printr-o rețea foarte fină de agenți și interese, i se opune iată! o "infrastructură" la fel de puțin vizibilă, care se dezvoltă și acționează în mod similar. Regăsim vechiul principiu al acțiunii și reacțiunii, al tezei și antitezei etc. Această deplasare de putere a generat o mare incertitudine, o instabilitate a relațiilor politice și economice internaționale, cu consecințe greu de întrevăzut. Majoritatea oamenilor și agenților economici preferă ierarhia și stabilitatea trecutului indeterminării și instabilității relațiilor actuale, în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în orele de lucru. Însă acest amănunt este menit să facă pereche cu un altul: Pașadia, ca un cunoscător, bea cafeaua pură și cât mai puțin subțiată cu apă, așa cum vinul nobil îl bea pur, ceea ce e o caracterizare în antiteză cu Pirgu, care adaugă apă și șampaniei; el pleacă de la masa unde se beau vinuri de Bordeaux, pentru a căuta un vin mai ușor, "vreo poșircă mucegăită și tulbure". irgu se îndepărtează cu totul și în mod iremediabil de modelul
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Gheorghe Grigurcu În antiteză cu Monsieur Homais, ins "pozitivist" cît încape, pseudolivresc, Al. Paleologu cultivă, ca urmare a libertății (a libertăților) de care face uz, un tip de lirism al ideilor. Practică, presupunem, cu încîntare, spărturi în zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
mai ales, demn de observat că valoarea criticii nu constă numai în oglindirea pertinentă a unor intenții auctoriale ideatice sau narative, ci înseamnă un act justițiar necesar - o reconfigurare - cu mijloacele criticii actuale - a unui atât de necesar echilibru între antiteze conform vechiului model critic heliadian. Premisele teoretice ale volumului sunt conturate analitic de către Rareș Moldovan - raportul dintre rezistență și compromis în perioada comunistă. După el literatura este intrinsec originală și extrinsec ideologizată prin intermediul unor "puncte de sutură" ideologice menite, crede
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]