514 matches
-
zonei, și, bineînțeles, naturale. O veche moară restaurată cu multă acuratețe, mobilier rustic, cufere și vechi unelte agricole, lumini de lumânare, serviciu impecabil, nimic pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea cea mai bună: felul Întâi, al doilea, sosuri, dulciuri, totul stropit cu vin din cele mai bune crame din zonă, iar la sfârșit, țuică distilată În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eu! Mergi mai la dreapta, dom’le, n-auzi? Cel apostrofat spuse ceva, nu se auzi. Eram în iulie 1946. 3. Trecuse o lună și ceva de când mă mutasem aici, venind din partea opusă a orașului. Ocupam încăperea din față și antreul hol ale unei lungi clădiri, păzită de salcâmi, din colțul situat la intersecția celor două bulevarde - bulevardul mare, circular, ce începea și sfârșea la fluvii iar al doilea, mic, perpendicular pe acesta, spre partea de răsărit a orașului. Clădirea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dacă ai ști ce ploi, ce vânt și-acolo în Normandia”, îl auzi rostind. - „Tată, ți-e frig”. - „M-am obișnuit, fiul meu, dar mă mir că mă auzi, și câmpia aceea dinspre Marea Nordului cu nisipul ei înecăcios.” - „Vino în antreu, tată, nu se poate să stai afară”. - „Când sunt cu tine, fiul meu, sunt și afară și înăuntru, adică peste tot unde ești și tu, trupul pe care-l vezi nu are nici o importanță, nici în timpul vieții n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
călduț în dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună în urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm în antreul dreptunghiular, cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - în odaia din stângă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avea. - Sărut mâna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
au întâmplat în primăvară. Ana lăsă descuiată ușa casei ei. În cele două odăi din partea dreaptă a clădirii cum priveai dinspre poartă, locuia învățătorul cu soția și fiica lor cea mică, iar în celelalte trei din partea stângă - separate printr-un antreu de cele din dreapta - locuia Ana cu soțul și Ana cea mică, fiica lor abia născută cu aproape șapte luni în urmă. În seara aceea, până a doua zi la prânz la sfârșitul cursurilor, soțul ei era de gardă la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dimineața aceea se cheltui repede și, după ce terminarăm a prânzi dar înainte de a servi desertul și cafeaua, doamna Pavel, neglijându-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase în fața bibliotecii din antreul încăpător, în dreptul biroului aflat tot acolo, începând să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, îi rămaseră ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel, neglijându-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase în fața bibliotecii din antreul încăpător, în dreptul biroului aflat tot acolo, începând să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, îi rămaseră ochii pe Un om sfârșit a lui Papini, pe care i-l dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să aibă loc înmormântarea. A doua zi, spre ceasurile prânzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse în comună și mă lăsă în fața casei învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum îl numisem cândva și în canatul ușii deschise de la antreu mă întâmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea îmbătrânită, era îmbrăcată într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare îi ținea părul în coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sunt obosit de drum, dacă nu mi-e somn să-mi pregătească de culcare. - Nu, îți mulțumesc, îi răspunsei. Am vrut să mai spun ceva, dar ea se sprijini în momentul acela de umărul meu, în dezechilibru, plecă apoi spre antreu, însă apăsarea mâinii i-o simții încă multă vreme după miezul nopții, când mă culcai, ca mângâiere a vechii case. Și Lung povestea, povestea... A doua zi mă sculai prea dimineață și însoțit de Lung străbătui cele câteva uliți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecătorie era acum „casă de cultură”, un fel de loc de întâlnire pentru tineri, dar tinerii erau cei mai mulți la oraș, sau în comuna învecinată, angajați la stația de mașini și tractoare. Când soarele se urcă de-o palmă, ne întoarserăm; antreul era plin de oameni, iar soțul Anei, acum rămas singurul bărbat al casei, mă pofti înăuntru să mănânc ceva. Intrai împreună cu Lung și cea care ne servi fu Ana. Fiica ei, aflată la doi pași de noi, se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
foarte multe persoane și-au „amenajat” interioarele locuințelor (case modeste sau nu, vile sau apartamente) astfel încât „să pară” că sunt mai puține odăi (sau că ar fi spații „de trecere” ori „anexe”). Astfel, unele au devenit «bucătărie» sau «baie» suplementară, «antreu» sau «spălătorie» și, ceva mai mult, s-au spart pereți astfel încât din două sau trei camere au apărut imense «holuri», deci «de trecere», nelocuibile (pentru mulți, șiretlicul - nevinovată încercare de supraviețuire și de apărare a intimității căminului - nu a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părinților, acolo m-am născut eu și am locuit, împreună cu soțul, acolo avea biroul de avocatură tatăl meu (și, din păcate - spre disperarea bunicului, care se temea să nu se prăbușească scara interioară, prin care se urca în hol, de la antreu -, acolo aveau loc șí «întrunirile» liberale ale tatei). Era un etaj bine structurat, cu un hol prelungit cu sufrageria, iar radial erau dispuse două camere mari și trei mici; era o singură baie și o bucătărie strâmtă, amenajată de tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
suprafață. Am să conduc îngrășămintele care se cuvin peste ea, împrăștiindu-le. EA: Nu știu dacă vreau așa ceva. Nu cred, tot ceea ce vrei moare așa... așa... EL: Ca noi doi, așa cum murim unul în celălalt. Întuneric Scena a patra În antreu, sunt îmbrăcați de plecare, geamantane și genți de călătorie sunt împrăștiate de jur împrejur. EL: Vrem? EA: Tu și Dumneata... voi nu puteți ceva ca o formă de Noi. EL: D-voastră nu ați fi vrut. EL: Nu știți, nici un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe care poți foarte bine să le alungi, tu poți să pui pe fugă absolut orice, de asta ești prietenul meu: și de asta ai mai puțin timp. (Vehiculul trage, mereu schimbându-se între EA și EL niște pachete, până în antreu, și pe urmă le aduce din nou în cameră.) În curând, mort? EA: Mort, în curând, și atunci ai putea fi mulțumit, dacă o să mai poți să fii mulțumit. EL: Dar cu toate astea se potrivesc, urăsc tot ce este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
supă etc) EA: Și cu toate astea se moare în pat, în mașină, dar nu la doctor, pentru că acesta e pur și simplu în concediu, pentru că pentru tot și toate există un medicament, care trebuie găsit. EL: Acesta e totuși antreul, un joc secundar de nimic între alte posibilități. EA: Nu trebuie nimic. Nu aveți nevoie de nimic, și de aceea aveți nevoie de tot. Viața dumitale nu te hrănește, pur și simplu îți aparține, așa cum îți aparține nasul sau piciorul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
căruia îi aparțin, sexului din care fac parte. Mijloacele nutritive sunt de fapt mijlociri corporale, și corpul crește la câmpie și în pajiști și în private. Știi ceva? Am putea să ne căutăm criteriile corporale. Am putea lăsa în urma noastră antreul, care nu ar fi putut să fie al nostru și să ne jucăm cu proviziile noastre, cu câmpiile noastre și pajiștile și privatele. EL: Eu sunt obișnuit să îmi țin furia în rotunjimea stomacului, pentru că sunt un om stăpânit. De
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îngrijești cu propria ta frumusețe, care în caliatate de comis-voiajoare are cote de necrezut. Individul nu e la înălțimea lui însuși, ci la înălțimea câmpiilor, pajiștilor și a privatelor. (Vehiculul-EL cu o mască de porc pe față se împiedică în antreu și dispare din nou cu rapiditate. Se întoarce ca Vehicul-EA cu o mască de prințesă. Aduce cu ea o bucată mare de stofă aspră, pe care i-o împinge LUI în mână. EL îl alungă furios și îi dă un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
stocare a alimentelor, coșurile, butoaiele, căci oamenii știau încă din vechime să le facă și să le întrebuințeze. Uneori casele lor, spun arheologii, aveau și etaj în care se făcea activitate de artizanat, meșteșuguri, la mansardă. Majoritatea caselor aveau un antreu, unde se păstra mătura pentru curățenia din curte și casă, funiile pe care se uscau obiectele de îmbrăcăminte, etajere pentru păstrarea ori uscarea încălțămintei. Imaginația ne ajută să vedem și cum erau populate ulițele satelor, cum mergeau și cum aruncau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
însă, am apreciat încă de mic, era că ștergarul se murdărea repede pentru că noi nu ne spălam decât superficial. în fiecare sâmbătă, după ce ne culcam, mămica „lipea” cu lut amestecat cu baligă de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți, ca să nu mai umblăm peste lipitura
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
reorganizarea Bibliotecii Eparhiale care se afla în lăzile în care fusese adusă de la Cernăuți. Atunci am avut primul contact cu „Getica” lui Vasile Pârvan. Până la desființarea Facultății de Teologie, în anul 1948 am locuit în clădirea Internatului Teologic, unde un antreu de la intrare a fost făcut cameră de locuit pentru subsemnatul și soția, prin blocarea unei uși. SECRETAR EPARHIAL în timpul în care se desființa Facultatea, am fost numit secretar eparhial, dar un vechi funcționar al cancelariei, frate cu părintele Vladimir Pușcaru
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
anul 1908, când s-a zidit noua biserică din cărămidă, ceva mai spre sud. Învățământul se organiza în cadrul bisericii de către preot. Școala a funcționat prin diferite case prin sat, până în anul 1928, când s-a construit localul de școală cu antreu, cancelarie și o sală de clasă. Primul învățător a fost în 1907, Tache Vasiliu (ce a avut ca frați pe Neculai, Ecaterina, Alexandru și Vasile), care a învățat în casa lui Ion Mocanu (crescut de Panaite V.), apoi în casa
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prea lejer, pentru a nu le scăpa la cea mai mică mișcare. Lingura, lingurița și cuțitul se țin totdeauna în mâna dreaptă. Furculița se ține în mâna stângă la felurile de mâncare pentru care folosim în același timp și cuțitul (antreuri, sarmale, friptură, piftie). Când mâncăm numai cu furculița o ținem în măna dreaptă. Atunci când rupem pâinea și când bem sprijinim cuțitul și furculița de marginea farfuriei. Când am terminat de mâncat, cuțitul și furculița se așază în farfurie paralel. Nu
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
cantitate mare de pâine, în timp ce mâncarea este pregătită în așa fel încât clientul să servească porții mici ale restului mesei fără a se plânge (este evident un prost obicei să servești pâinea când clientul nu a comandat încă); când abundența antreurilor este folosită pentru a ascunde cina săracă; când prostituția legalizată este recomandată pe principiul că reduce probabilitatea unui comportament sexual între membrii unei populații care ar putea, dacă este nesaturată, să atace femei inocente; când o clinică reduce comportamentul agresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nedorit dând atenție individului, aprobare și chiar afecțiune. Un efect comparabil cu saturația este obținut când un drog este administrat pentru a reduce probabilitatea unui comportament sexual. Toate aceste exemple pot fi descrise ca „porniri” nevinovate. Putem spune că mâncatul antreurilor sărate produce oaspetelui setea și aceasta îl impulsionează să bea. Este mai simplu, atât în teorie, cât și în practică, să ne limităm la faptul că acest consum de antreuri sărate conduce la acțiunea de a bea. Inocentele exemple skinneriene
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]