232 matches
-
feluritele chipuri de tăgăduire a realității, a creației a realității metafizice, substratul Realității -, a realității lumii pe plan istoric și afirmarea substanțială a existenței, a lumii prin Hristos. Aceasta e toată Istoria și aceasta este orice istorie"78. Heliocentrismul și antropocentrismul devin pilonii noii viziuni modernist-mecaniciste asupra lumii, mintea umană cu metodele ei carteziene de a tranșa realitatea înconjurătoare căpătând o tot mai mare autonomie față de incertitudinea credinței. În viziunea creștină asupra istoriei, cântecul de lebădă al teologiei politice enunțate de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a cunoscut, de-a lungul istoriei, trei paradigme culturale (adică trei modalități de proiecție a lumii obiective în conștiința omului): tradiționalismul, modernismul/postmodernismul și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de transparență)". Ultimele capitole (XI-XVI) sunt dedicate aplicării acestei "noi hermeneutici", socotind că "premisele românești principale întru întemeierea doctrinei "noului antropocentrism" transmodern sunt ontologia arheității lui Eminescu, filosofia lui Blaga și cea a lui Noica, teologia Părintelui Stăniloae și antitetica filosofiei lui Ștefan Lupașcu, la care se aliază logica fuzzy [pe românește, logica ideilor vagi n.m., F.D.] a lui Constantin Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica, fără a ține însă seamă de ceea ce au pus totuși în loc. De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele "noului antropocentrism" postmodern nu se află nici o "entitate materială". Pentru că în lumea "omului recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul cu haosul, determinând reacția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posibilă unitatea ontologică răsfrângându-se dialogic (Treimic) numai în lumea ca lumen, fiindcă în omul modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de cel postmodern, omul nu este un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde și stăpâni pe toate", viziune care, observă profesorul Codreanu, se apropie de cea kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paglia). Dar "trece" prin Deleuze, Rorty, Foucautt, prin ceea ce numește "postmodernismul înalt" (în frunte cu Vattimo, Lyotard, cel care cerea "rescrierea modernității"), pentru a nota că problema-cheie este transcendența. Nu ignoră nici semnalele autohtone, fișând conștiincios revoluția poetică optzecistă, noul antropocentrism, paradoxurile postmodernității românești. Conceptul cu pricina, atingând clasicizarea (epuizarea, de fapt), suportând presiunea altor modernisme (hiper-, paraetc.), a deschis calea transmodernității, declară ferm criticul. Și observă că, în 1988, Radu Enescu contrapunea (e drept, fără consecințe) cei doi termeni. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fi persoană, acceptă confuzia între mască și fața umană. Comunicarea pe internet este o non-comunicare, fiind un nesfârșit joc al mesajelor anonime. Era postmodernă este a vidului existențial, cum consideră Gilles Lipovestky, o ultimă fază a democrației, la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la depersonalizare, la încetarea dialogului cu D-zeu și cu lumea. E recunoașterea opacității contra transparenței. Văzând în tradiții, istorie, instituții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până la amurgul ideologiei pozitiviste), respectiv la unul cu omul în ceea ce este cunoscut astăzi drept posmodernitate (Al Treilea Val). Pe rând, Dumnezeu și universul devin structuri fragmentare interioare, care hrănesc dorința patologică de împlinire prin sine. Ia naștere era "noului antropocentrism", în termenii cercetătorului moldovean, în care, folosind argumentele lui Alain Finkielkraut, tot ceea ce a reprezentat cândva trăire (prin raportare la un întreg exterior, în egală măsură întâlnit și în parte, prin apel la logica lui Hermes) a intrat în malaxorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Milan Kundera (care nu a fost niciodată legat prin rădăcini de o matrice spirituală a spațiului), ar fi putut fi recuperat prin cultură. Dar el a cedat treptat locul civilizației pentru ca, în post-social, să asistăm la dirijarea spre schizoidia "noului antropocentrism". Civilizația a ucis holomerii, părțile/ fragmentele purtătoare de întreg, pentru ca peste conținutul gol al acestora omul să sufle pentru a da viață unui mozaic de griuri, rezultat din amestecul de nuanțe. Civilizația a folosit bisturiul pentru a desprinde partea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de întreg, pentru ca peste conținutul gol al acestora omul să sufle pentru a da viață unui mozaic de griuri, rezultat din amestecul de nuanțe. Civilizația a folosit bisturiul pentru a desprinde partea de întreg, în timp ce omul, acum, în singurătatea amintitului antropocentrism, nu poate privi decât descompunerea acestor fragmente. Din această perspectivă, putem vorbi de o stare de putrefacție a fragmentelor și de o integrare subtilă a acestora în întreg: însă, apelul la cele cinci minute de celebritate nu reprezintă decât poza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fragmentelor și de o integrare subtilă a acestora în întreg: însă, apelul la cele cinci minute de celebritate nu reprezintă decât poza fragmentului, înainte de a sesiza degradarea. Nu se pot face pașii înapoi spre Dumnezeu, ci, în condițiile actuale, antropocentrismul creștin personalist al părintelui Stăniloae este o cale. Nu exploatarea fragmentului este importantă, ci integrarea lui. Căci, revenind la calea lui Stăniloae, "(...) rostul omului nu e de a sărăci harul divin, ci de a-l spori, în sens blagian, spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ieși din fenomen, nu avem nevoie de numire sau definire, ci doar de o delimitare conceptuală și de o vizualizare a orizontului. Cu toate acestea, transmodernism și transmodernitate marchează despărțirea de o modernitate a civilizației devoratore de culturi. "Noul antropocentrism" nu este decât efectul acestei modernități târzii și nu expresia unei desprinderi. L-am bănuit, așadar, pe Theodor Codreanu de utilizarea termenului de dragul numirii. Dar replica promptă vine din carte: "Când Cantor, genialul contemporan al lui Eminescu, s-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de import realizat de celebra, de acum, generație '80, este, pentru autor, o intenție de mankurtizare a culturii române. În asemenea condiții, "transmodernismul, cu tensiunea contradicțională recuperatoare de armonie, este menit a reda omului contemporan inocența pierdută și parodiată de antropocentrismul postmodernist" (p. 223). "Aisberg", Brașov Cluj-Napoca Baia Mare, 2006 [aisberg.8k.ro]12. Amalia VOICU Transmodernismul sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei cărți (Theodor Codreanu, Transmodernismul, Iași), vom prelua în diagonală câteva idei din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
septembrie 2001 din Statele Unite. După părerea noastră, cartea Transmodernismul propune o teză solidă despre viitoarea și proxima modalitate de cuprindere a tuturor aspectelor culturale, istorice, sociale, deopotrivă, care urmează, firesc, aceleia numită postmodernism. Dacă postmodernismul propunea un nou tip de antropocentrism, aproape absolut, "transmodernismul este transferul modernității de la marginea haosului într-o nouă ordine socială. Astfel, transmodernismul și tradiția nu mai sunt două viziuni opuse ale lumii, ci o nouă sinteză a amândurora. Ambele societăți (modernă și tradițională) își folosesc abilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Primele două noțiuni menționate sunt utilizate pentru anumite etape istorice parcurse, ideologii și curente artistice, iar a treia este propusă pentru următoarea, dacă omenirea va urma calea împăciuitoare propusă de aceasta. Specificitatea lor, în toate variantele, decurge din tipurile de antropocentrisme promovate. Trebuie să stabilim linia de pornire a cercetării în antropocentrismul tradiționalist, sprijinit pe: credință, naționalism, tradiție și idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea capitalismului și care, prin dezvoltarea tehnicii au oferit încredere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideologii și curente artistice, iar a treia este propusă pentru următoarea, dacă omenirea va urma calea împăciuitoare propusă de aceasta. Specificitatea lor, în toate variantele, decurge din tipurile de antropocentrisme promovate. Trebuie să stabilim linia de pornire a cercetării în antropocentrismul tradiționalist, sprijinit pe: credință, naționalism, tradiție și idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea capitalismului și care, prin dezvoltarea tehnicii au oferit încredere omului în forțele sale. Filosofia empiristă și iluministă au condus spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dictatorial, transcendența goală, fantezia neîngrădită, maladiv ostentativ. Concentrarea industrială în mari concerne internaționale, sprijinite de națiunile puternic dezvoltate economic și financiar care doresc transformarea restului lumii în piață de desfacere (globalism), a condus la configurarea altei epoci istorice, denumită postmodernă. Antropocentrismul postmodernist stipulează: ateismul/ moartea lui Dumnezeu, abandonarea sacrului, moartea națiunilor, așezând omului concret în centrul lumii. Lipsit de idealuri, de un centru al ființei sale, trăind un gol istoric, în spatele său și al lumii stă nimicul/neantul. Și totuși postmoderniștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nu omul îl așteaptă pe Dumnezeu ci invers, omul e într-o continuă facere spre îndumnezeire, dar omul se află mereu în pericol de a rata ora astrală de iubire. Gloria dată omului de către Dumnezeu o reprezintă libertatea, aici sălășluiește antropocentrismul creștin. Omul de azi urmează individualismul lui Cain, îl paște Complexul lui Iuda, cel care neputând suporta prețul trădării s-a spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
problema voastră din patul conjugal. Aceeași specie capătă astfel - caz unic - o dublă semnificație: bun când vă folosiți de ea, rău când nu vă trebuie. Deci nu câinele care-și vede de ale lui necazuri vă doare, ci egoismul. Sau antropocentrismul. Gata cu morala. Dar, pisicește - deși am la activ destule evadări În copac din pricina dulăului căruia nu i am putut cresta nasul (pardon, el are bot, doar eu am năsuc), - vă Întreb, Înainte de a hotărî o soartă, care-o fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
martirizați. Rugăciunea cântată permanent: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați”, nu era un act propagândistic, ci exprimarea stării de conștiință pe care o aveau. Se socoteau trimișii lui Dumnezeu în acest sfârșit de mileniu diabolizat, întors la antropocentrism, ca porcul la mocirlă sau câinele la vărsătura lui, care să trezească la conștiința teo-centristă sufletul tuturor neamurilor. Neamul românesc, prin ei, este mesagerul divin care face cunoscută lumii Lumina Jertfei lui Hristos. Ei pot fi socotiți apostolii și proorocii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
suficienței proprii și. deci. prin refuzul revelației Precum în astronomie revoluția științifică înseamnă trecerea de la concepția geocentrică la sistemul heliocentric, tot astfel în ordinea spirituală marele proces de trecere de la medieval la modern înseamnă părăsirea concepției teocentrice și adoptarea unui antropocentrism, care. În dezvoltarea lui, va fi totuna cu descreștinarea culturii. În fond, limitele omului medieval cu toate imperfecțiunile legate de ele, erau de natură terestră și tocmai ele îi deschideau în schimb perspectivele infinitului spiritual. Puterea concentrată a credinței se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întrucât centrul de gravitate trece din adâncimea lui Dumnezeu în creativismul pur omenesc(Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Geschichle. pag. 183). Dacă izvorul și idealul culturii creștine e Dumnezeu, secularizarea ci înseamnă că omul îi devine singur izvor și ideal. Antropocentrismul acesta se numește, cu alt termen, individualism. Omul nu există decât ca noțiune abstractă. În concret există oameni, ca indivizi deosebiți. Și când zicem: omul devine măsura lucrurilor, exprimăm de fapt principiul anarhiei, ce domină cultura și viața modernă. Autonomia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
despre univers și despre locul pe care îl ocupă în el mintea umană, observăm că, în descoperirea fizicii fundamentale actuale, un factor necesar a fost o politică antropocentrică. Astfel, consideră Steiner, deși evoluția științei moderne a implicat o revoltă împotriva antropocentrismului, fizica recentă s-a îndepărtat mult de naturalism, descoperirile cu adevărat mari din fizica actuală fiind făcute posibile doar de abandonarea (adesea inconștient) punctului de vedere naturalist (Steiner 1998: 59-60). Argumentul său arată, în linii mari, astfel: 1. Când oamenii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
38, 39, 42, 43, 54, 57, 60, 75, 76, 79, 82-89, 93-95, 97, 99-103, 111, 115, 125, 126, 200, 218 * Relativizat, 127-130, 219 Analitic, 11, 13, 14, 25, 28-30, 33-35, 53, 59, 67, 83-86, 94-97, 100, 103, 174, 176, 177 Antropocentrism, 187 Argumentul indispensabilității, 183, 185, 186, 189 Aritmetică * La Kant, 35, 36, 43 * Axiomatizare, 66 Axiome, 16, 28-30, 33-35, 46-48, 53, 55-57, 59, 67-69, 86, 87, 89, 90, 105, 120-122, 147, 160, 200 Ayer, Alfred Jules, 78, 81, 94 Azzouni
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de existență, de comunicare, de conștiință și destin. De aici rezultă disjuncția între știință și filosofie, între cultura științifică (obiectivantă) și cultura umanistă (antropocentrică). Tot de aici, dubla natură a praxisului occidental, rupt între autoadorarea subiectului individual (individualism), uman (umanism, antropocentrism), național (naționalism), etnic (etnocentrism) și știința și tehnica obiective, cantitative, manipulatoare. Cele două universuri incompatibile "își dispută societățile noastre, viețile noastre, spiritele noastre"835, marcând printr-un fel de schizofrenie cultura occidentală. Reluând, într-un alt context, caracterizarea marii paradigme
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]