130 matches
-
față de zei prin intermediul actelor de cult (ofrande, jertfe etc.). Va mai putea el să-și legitimeze refuzul de a sluji din moment ce tocmai pentru aceasta a fost creat? 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divinetc "3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine" a) Antropomorfismul Mesopotamienii, la fel ca alte popoare, și-au creat despre zei o imagine preponderent antropomorfă, fapt ce rezultă din atestarea arheologică și epigrafică, cu un caracter preponderent mitologic. Zeii au trup, cap, membre, sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se Înfurie, sunt generoși, capricioșii, apatici, se tem de amestecurile celorlalți, Își reproșează aventurile, se lasă corectați, iubesc dreptatea, dar Îi depășesc limitele, sunt geloși, răzbunători, Îndurători etc. Antropomorfismul privește inclusiv diferențierea sexuală dintre zei; de fapt, această diferențiere stă la baza vieții lor, după cum s-a afirmat deja implicit la subcapitolul 1. Așadar, există zei și zeițe, căsătorii divine și filiații. Divinitățile masculine le Întrec pe cele feminine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scrise de J. van Dijk și W.G. Lambert În Reallexikon der Assyriologie 1. Nu ne rămâne așadar decât să discutăm despre divinitate Într-un mod complex, referindu-ne În special la transcendența și atributele sale. a) Transcendența divină Din cauza antropomorfismului accentuat, În funcție de care sunt „predicați” zeii mesopotamieni, aceștia găsesc tocmai În om și În conceptul de umanitate prima paradigmă de glorificare bazată pe opoziție. Zeul mesopotamian este Într-o primă instanță cel care, prin viața și acțiunile sale, este diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Milet, unii filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă. Cam În aceeași perioadă, către sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr., Xenofan din Colofon Începe o critică a excesivului antropomorfism al zeilor și afirmă unicitatea divinității, invizibilă și omniprezentă, negenerată și eternă, și, de asemenea, sferică, refuzând conținutul miturilor tradiționale Întrucât ele atribuiau zeilor cele mai rele pasiuni și vicii ale oamenilor. La Xenofan se Întrezărește deja o critică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dovedește un instrument util pentru alcătuirea a două tendințe fundamentale ale spiritualității antice târzii. Pe de o parte, nevoia de a afirma transcendența divinului și, simultan, de a depăși acele aspecte ale religiilor tradiționale, cum ar fi conținuturile mitice cu antropomorfismul lor, câteodată necizelat, și practicile de sacrificiu, aspecte ce apăreau incompatibile cu acel ideal; de cealaltă parte, voința de a proteja aceleași tradiții În valoarea lor specifică de oglindă și fundament al propriei identități culturale, de a le proteja de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]