308 matches
-
pare adevărat, din moment ce există hidronime ca Pîrîul Brădețului, Lunca Brădețului, Tisa, Paltina etc. Mai mult, numele putea fi dat, inițial, terenului prin care curgea apa și de la acesta să fi fost transferat la apă. A treia soluție pornește de la un antroponim, Omor sau Homar, derivate de la tema Hom - hipocoristic extras din nume mai lungi, ca Pahomie. E drept că motivația onomasiologică nu este nici în acest caz potrivită unui nume de rîu, dar, prin intermedierea transferului de la un loc aflat cîndva
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acceptat). Ioan Pătruț, observînd că sufixul -otă, întîlnit astăzi numai în nume de familie ori supranume, dar care au funcționat, cu siguranță, înainte de aceasta și ca prenume, formează în slavă sau chiar în romînă, după model slav, nume doar de la antroponime anterioare (nu și de la apelative), consideră că un asemenea antroponim-bază ar putea fi Harn, Harnea, la rîndul său derivat, cu sufixul consonantic -nde la radicalul Har (prezent în Harea, Harșo, Harșia, Hariu, Harțea, Harță etc.), extras din nume ca Hariton
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de toponime înrudite formal și, în ultimă instanță, și semantic nu poate să nu trezească interesul lingviștilor, geografilor și chiar al marelui public. Numele satului din Dolj (pronunțat și Bîrca, alternanța ă/î fiind frecventă în termenii regionali) provine din antroponimul Bîrcă, răspîndit în toată țara, în diferite variante, dar mai ales la sud de Carpați (în Oltenia este atestat frecvent începînd cu secolul al XVI lea). Acesta poate fi un hipocoristic format cu sufixul (infixul) -cdin tema bîr(prezentă și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume roasei familii onomastice. De exemplu, Bărca Croavelor, Bărca Scorțarului, Bărcoasa, Bărca Dobreștilor, Bîrca Plaiului, Bîrca Sadovei, Bîrca Viezurinilor etc. au în componență pe prima poziție, probabil, entopicul, în timp ce Bărcanu, Bărcănești, Bărcești, Bîrcaciu, Bîrcani, Bîrceni etc. provin mai degrabă din antroponime. Sunt exemple de omonime topice cu etimoane diferite, nu întotdeauna ușor de precizat, fără documentare istorică, de teren și lingvistică. Bîrlad Toponimul desemnează în prezent un municipiu din județul Vaslui și un rîu, afluent al Siretului, precum și cîteva nume rezultate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
următoarele a unor nume de persoane similare toponimului (Bîrlad, Bărlad). A fost reconstituit și un hipocoristic *Brlat (alături de scr. Brlan, Brlek, Brlic) al lui Bernardus, neatestat însă în documentele romînești, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să considere că antroponimele Bîrlad, Bărlad au putut proveni de la toponimul Bîrlad, nu invers. În schimb, prin combinarea temei scr. brlaga, „mocirlă, mlăștinos“, cu sufixul colectiv scr. -ad, a rezultat *brlad, „loc mlăștinos“, care poate fi asociat toponimului Bîrlad, chiar dacă se află într-o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numeroase ori în forme foarte apropiate sau identice cu cea actuală) este sprijinită de numărul mare de derivate, la nivel antroponimic sau apelativ, enumerate mai sus. Multe dintre acestea (Bîrsan, Bîrsănești, Bîrsești, Bîrsăneasa, Bîrsanca etc.) sunt compatibile cu derivarea de la antroponime primare sau secundare. Specialiștii au găsit și originea antroponimului: un derivat cu sufixul consonantic -sal hipocoristicului Bîr (prezent și în Bîrcă, Bîrlea etc.), extras dintr-un antroponim slav mai lung (nesigur încă, dar au fost propuse Berislav, Berivoi, Berislav). S.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cea actuală) este sprijinită de numărul mare de derivate, la nivel antroponimic sau apelativ, enumerate mai sus. Multe dintre acestea (Bîrsan, Bîrsănești, Bîrsești, Bîrsăneasa, Bîrsanca etc.) sunt compatibile cu derivarea de la antroponime primare sau secundare. Specialiștii au găsit și originea antroponimului: un derivat cu sufixul consonantic -sal hipocoristicului Bîr (prezent și în Bîrcă, Bîrlea etc.), extras dintr-un antroponim slav mai lung (nesigur încă, dar au fost propuse Berislav, Berivoi, Berislav). S. Pușcariu crede că la baza numelui de loc ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dintre acestea (Bîrsan, Bîrsănești, Bîrsești, Bîrsăneasa, Bîrsanca etc.) sunt compatibile cu derivarea de la antroponime primare sau secundare. Specialiștii au găsit și originea antroponimului: un derivat cu sufixul consonantic -sal hipocoristicului Bîr (prezent și în Bîrcă, Bîrlea etc.), extras dintr-un antroponim slav mai lung (nesigur încă, dar au fost propuse Berislav, Berivoi, Berislav). S. Pușcariu crede că la baza numelui de loc ar putea sta un apelativ autohton cu sensul rîu (pe care nu-l indică) cerut de numele a multe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar Bistriței i-au zis, la partea dinspre izvor, Repedea, oferind motiv de comentarii subtile și nuanțate diferiților specialiști, inclusiv toponamaștilor. Tot în sensul soluțiilor multiple, o ipoteză mai nouă propune ca bază pentru Bîrza și pentru familia lui toponimică antroponimele Bîrza, Bîrzea, reconstruite din forme maghiare deformate în documente ca Borza, Burza, Burcza, Barza, Barcza, Borze, Burze, Börsze, Börza, Börsza. Evident, unele dintre toponime pot fi contaminate, adaptate, suprapuse prin apropierea de variante similare provenite din surse diferite. Dominante ni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu b la inițială (Blaha, Blasi, Blaci, Blachi, Blacci, Blachus). Adăugăm în sprijinul acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ (h > s este obișnuit, a se vedea Vlăsia), fie de la un antroponim Vlas, ori apropiat de această formă și cu v transformat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ (h > s este obișnuit, a se vedea Vlăsia), fie de la un antroponim Vlas, ori apropiat de această formă și cu v transformat în b pe terenul altei limbi (în slavă transformarea nu e posibilă). Gheorghe Bolocan, găsind printre numeroasele variante atestate în documente (Blanița, Planicza, Blaniț, Blagnița, Blehnița, Bleknița, Planitia etc.) o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acestora au corespondente clare în toponimia și în antroponimia romînească. Deși au fost avansate radicale maghiare sau germane de la care s-au format astfel de nume, este clar chiar pentru nespecialiști că toate toponimele menționate pot fi explicate pornind de la antroponimul Botez (atestat sub această formă de mai multe ori încă din secolul al XIII-lea, cu referire la persoane diferite), inclusiv în afara teritoriului romînesc, unde apartenența etnică este dedusă prin numele rudelor: Negol „Neagu“, Nicolai, Nicolae etc.) Antroponimul este un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pornind de la antroponimul Botez (atestat sub această formă de mai multe ori încă din secolul al XIII-lea, cu referire la persoane diferite), inclusiv în afara teritoriului romînesc, unde apartenența etnică este dedusă prin numele rudelor: Negol „Neagu“, Nicolai, Nicolae etc.) Antroponimul este un postverbal de la boteza < *băteza < baptizare, motivul denumirii personale fiind, de obicei, nașterea în jurul sărbătorii Botezul Domnului (la fel cum Crăciun este legat de sărbătoarea nașterii lui Isus, Pascu de sărbătoarea Paștelui, Florea de Florii etc.) Forma tranzitorie între
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
există toponimul Brașevo (< numele de persoană Braș, Brașa, Brajișa etc. formate de la radicalul hipocoristic Brî, extras din antropo nimele Bratoslav, Bratislav, Braislav, Bratoliub), a cărui bază se regăsește în numele de persoane Bráșić, Brașina (care este și toponim). Un astfel de antroponim poate fi dedus și din toponimul romînesc din județul Suceava, Brașca. Sufixul slav -ov atașat unui antroponim este frecvent în toponimia romînească. Pornind de la cea mai veche atestare a Brașovului, P. Binder crede că s-ar putea face o corelație
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
antropo nimele Bratoslav, Bratislav, Braislav, Bratoliub), a cărui bază se regăsește în numele de persoane Bráșić, Brașina (care este și toponim). Un astfel de antroponim poate fi dedus și din toponimul romînesc din județul Suceava, Brașca. Sufixul slav -ov atașat unui antroponim este frecvent în toponimia romînească. Pornind de la cea mai veche atestare a Brașovului, P. Binder crede că s-ar putea face o corelație formală cu numele vechi al rîului din apropiere, Barasu, Boroșu, Brassou (actualmente Ghimbav), dovedit de origine pecenegă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai sus derivă, direct sau indirect, din apelativul slav brĕza, „mesteacăn“. Pentru unele toponime, lucrurile sunt mai complicate: Breazul ar putea fi nume de persoană sau ar putea avea la bază apelativul romînesc breaz, „țintat alb în frunte“. Tot la antroponim (format de la ape lativul slav sau de la cel romînesc) trimit Teiul Breazului (și alte toponime cu aceeași structură), Brezești, Brezilă, Brezoiu, Brezoiasa, Culmea Brezoilor (și alte toponime cu aceeași structură), Brezoń (cu ń păstrat nepalatalizat total în Banat). Brezău este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hașag (< magh. hàrságy, „pădure de tei“), Săldăbagiul (< magh. száldobágy, „loc bogat în tei“), Săldăbuș (< Szoldobos < szoldobos, „bogat în tei“). În multe dintre toponimele de mai sus și în altele de același tip pot fi implicate sau interferate, într-un fel, antroponime cu formă identică sau asemănătoare, care ar fi posibil să aibă și ele, în ultimă instanță, aceeași bază apelativă cu toponimele. Bucovina Este numele provinciei istorice din nord-estul Romîniei și al unui deal din Obcina Feredeului. Dealurile din apropierea Cîmpulungului Moldovenesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apartenența, afinitatea etc., fiind deci foarte potrivit pentru a desemna dependența locului de persoana în cauză). Bucur este format dintr-un străvechi apelativ romînesc de origine dacică, reconstituit prin comparația cu albaneza (alb. bukur, „frumos“), care însemna, se pare, „frumos“. Antroponimul (încă folosit în onomasti conul romînesc ca nume de familie sau chiar de botez) și poate, uneori, apelativul originar se regăsesc în numeroase alte toponime: Bucur (culme în Podișul Covurluiului), Bucura (loc în Munții Retezatului, „vîlcea“ care se varsă în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
erau b și m - a se vedea Tibiscus pentru Timiș), de către cel care a scris documentul. Baza formei Buseos a fost propusă pornind de la un apelativ trac *bhug, „a îndoi“, de la sl. băză, boz, baz, băz „boz“) sau de la un antroponim (trac. Buas, Buos). Slavii au putut adapta fonetic finala specificului lor lingvistic, rostind numele ca Bozov (a se compara cu forma latinească din documente „inter Bozam et Prahow“). Apariția lui z s-ar putea datora unei etimologii populare (< boz, „soc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
deveni în romînă Buzău (prin închiderea lui o la u și interpretarea lui -ov ca -ou, cum s-a mai întîmplat în multe alte cuvinte). Transmiterea tracicului Buseos prin intermediarul slav Bozov (< Băzov) este mai plauzibilă decît formarea toponimului de la antroponimul maghiar Boza, Bodza (< boza, bodza, „soc“, „sombucus“). Soluția privind continuarea de numele Buzău a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară pentru „ajustare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluent de stînga al Oituzului), Carastelic (afluent al Crasnei și sat în județul Sălaj), Carasuluc (culme în Podișul Mangaliei), neclarificate, etimologic, din cîte știm. Un microtoponim omonim din Oltenia, care desemnează o baltă, este considerat de DTRO urmaș al unui antroponim (neatestat din cîte știm), deși apelativul caras, care denumește o specie de pește, era la îndemînă cu un probabil plural carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape lan“). Acesta din urmă stă la baza toponimului omonim menționat în județul Arad. Toponimele Căpleni (județul Satu Mare), Coplean (județul Cluj) sunt formate de la apelative sau antroponime cu sensul originar de „preot de casă sau de curte“, „ajutor de preot“, dat de magh. Káplán (< lat. Capellanus); Căptălan (sat în județul Alba și deal pe Valea Tîrnavelor) provine din magh. Káptalan, „totalitatea consilierilor și a canonicilor unei episcopii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o „văiugă“, afluent de dreapta al pîrîului Cîmpea, aflat în apropierea municipiului, și un cartier al acestuia aflat lîngă pîrîiaș). Lîngă Cîmpina se află satul Poiana Cîmpina. O localitate Cîmpineanca din județul Prahova ar fi putut fi formată de la un antroponim provenit prin derivare (cu sufixul -eancă sau sufixeleeanu + -că) de la Cîmpina (a se ține cont că un fruntaș al revoluției de la 1848, mare boier, se numea Ion Cîmpineanu), antroponim atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cîmpineanca din județul Prahova ar fi putut fi formată de la un antroponim provenit prin derivare (cu sufixul -eancă sau sufixeleeanu + -că) de la Cîmpina (a se ține cont că un fruntaș al revoluției de la 1848, mare boier, se numea Ion Cîmpineanu), antroponim atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului Cîmpina (< v. sl. kopina, „mărăciniș“, „loc acoperit de mărăcini“) este foarte cunoscută, fiind dată exemplu în sintezele și în manualele de istorie a limbii romîne (alături de Glîmboca, Dîmbova, Dîmbo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cernătești). Cernavrusca este o formație neoslavă, lipovenească (poate un diminutiv sinonim cu Cernișoara). Cernele este un plural de la cerneală („humă de culoare închisă folosită pentru spoitul pereților caselor“), iar Cernet este un substantiv colectiv format de la aceeași bază (sau un antroponim de la care s-a format numele de grup cerneți > Cerneți); Cernica este diminutivul unui apelativ romînesc ori un antroponim (atestat, în cazul mănăstirii din Ilfov); Cernicari este un derivat romînesc (însemnînd „cei care se ocupă cu găsirea și întrebuințarea lutului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]