514 matches
-
noi simbolismul. În volumele trei și patru este circumscrisă poetica modernismului, accentul fiind plasat asupra poeziei lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru, de altfel, secțiunile au titluri semnificative: Dezideratul diferențierii, Revigorarea concepției clasicizante și Tradiționalismul programatic. Ultimul volum antum al lui Mircea Scarlat este George Bacovia (1987), carte în care ideea de spațialitate poetică bacoviană e unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
14 postume. Nu sunt reproduse, desigur, variante, iar textele nu sunt însoțite de note explicative, căci nu avem de-a face cu o ediție critică. Însă îngrijitorii au respectat norma critică a reproducerii textului și cuprinsului volumelor în ultima versiune antumă. Exigență importantă, în condițiile în care Topîrceanu, autor de succes în viață, și-a reeditat de mai multe ori culegerile, modificându-le arbitrar titlul și structura. Astfel, dacă ediția din noua BPT nu este critică, ea este, cum spuneam, superior
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
realizată de Pavel Țugui și Oana Safta, nu este remarcabilă numai prin tactul cu care a împăcat nevoia de adevăr și relevanța estetică. Cei doi cercetători au lucrat exemplar la stabilirea textului, chiar când situația părea limpede, fiind vorba despre antume. Unele poeme trec dintr-un volum în altul, cum se întâmplă cu câteva ce vor fi mai întâi incluse în retrospectiva memoriei din 1967, iar apoi vor figura în sumarul volumului Cadavre în vid. În toate cazurile, textul de bază
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
poezii tipărite în volum sau revistă sub îngrijirea autorului. Acolo unde a fost posibil - adică la unele postume -, s-a făcut și confruntarea cu manuscrisele (bunăoară, pentru ciclul din Steaua, apărut între aprilie 1984 și iunie 1985). Însă manuscrisele volumelor antume nu au putut fi descoperite, așadar a fost imposibilă precizarea eventualelor intervenții ale cenzurii. În Notă asupra ediției, Pavel Țugui și Oana Safta arată că, între manuscrisul volumului Corabia lui Sebastian și ediția tipărită nu există nici o deosebire: să fie
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
cheie, biografia și opera lui Grigore Vieru consună cu aspirațiile națiunii pe care a reprezentat-o. Calitățile și slăbiciune caracterului său se suprapun peste cele ale poporului din care a făcut parte. De aici pleacă și receptarea cu totul extraordinară antumă și postumă a operei și personalității sale. El a stimulat orgoliul masei, a crezut în superioritatea națiunii sale. Or, orgoliul colectiv este un motor care pune popoarele în mișcare. Un popor lipsit de încredere în destinul său va fi umilit
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
de-o cruzime și de-un curaj incredibile, Tony Judt spera să supraviețuiască până prin 2012. Destinul a vrut altfel: s-a stins șapte-opt luni mai târziu, la 6 august 2010. Pe cât de încrâncenată, ideologică și normativă e ultima sa carte antumă, Ill Fares the Land (Penguin Press, 2010), pe atât de senină, cu accente de nostalgie și pasionată evocare a unei lumi stinse e The Memory Chalet / Cabana memoriei (Penguin Press, 2010.) Aici, Tony Judt nu are nimic de demonstrat. Pasiunea
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
doua jumătate a secolului XX. Notele bibliografice de la finalul volumului sunt cuprinzătoare și (fapt care nu trebuie trecut cu vederea) nepartizane, lăsând în seama cititorului judecata morală. Îngrijitorii ediției au respectat și norma filologică a reproducerii textelor în ultima versiune antumă, semnalând doar - acolo unde este cazul - intervențiile cenzurii, în funcție de manuscris. În fine, se cuvine salutat și faptul că greșelile de tipar, adevărat „călcâi al lui Ahile” al, altminteri, valoroaselor ediții din colecția „Opere fundamentale”, sunt în ediția de față foarte
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
adus puține revelații și, mai ales, n-au risipit această legendă, dăunătoare înțelegerii activității lui Nae Ionescu și a relațiilor sale cu „tânăra generație” interbelică. Publicistica sa rămâne învăluită în misterul necunoașterii, reeditările și edițiile selective - vizând unicul său volum antum, Roza vânturilor, articolele teologice din revista Predania, precum și două antologii comprehensive - nefiind suficiente nici cantitativ, nici calitativ. Îngrijitorilor lor le-a lipsit fie competența necesară dezambiguizării contextelor, fie obiectivitatea fără de care reeditarea scrierilor unei personalități ca Nae Ionescu se transformă
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
de „destin”, iar nota asupra ediției nu justifică în nici un fel alegerea titlului? Nici măcar imperativul primar, al continuării editării, chiar și parțiale, a publicisticii inedite a gânditorului nu poate fi invocat: circa o treime din carte reia texte deja publicate, antum (în Roza vânturilor) sau postum (în culegerile Suferința rasei albe, din 1994, și Între ziaristică și filosofie, din 1996). Ediția este structurată pe domenii gazetărești: politică internă, economie, politică externă, teologie, teoria statului și cultură. În interiorul capitolelor, ordinea este cronologică
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
dar, dacă o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează și nedreptățile se
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează și nedreptățile se șterg. Firește, ritmul reinterpretărilor/reevaluărilor mai urcă și coboară, dar nu e caz de dramă. În clipa asta (anii ăștia) cam „nedreptățiți” îmi par și Arghezi, și Sadoveanu, și Preda, și Nichita, și
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
titulatura „Icoana” romantică). Aici, Mihai Zamfir face un adevărat tur de forță. Premisa interpretării sale decurge din observațiile lui Petru Creția, conform cărora relectura lui Eminescu trebuie să înceapă de pe poziții editoriale mai realiste. Din această perspectivă, clasica împărțire în antume și postume nu se justifică. Ea se datorează exclusiv unei serii de accidente istorice. (De la perfecționismul incurabil al poetului la îmbolnăvirea lui subită, de la ediția Maiorescu la ediția Perpessicius și de aici la întârzierea publicării manuscriselor.) Firesc ar fi, spune
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
de a ajunge la un stil. Și acesta e argumentul cel mai puternic că filozofia este artă și nu știință. În schimb, un filozof fără stil este un candidat sigur la dispariție treptată, oricât de răspândit i-ar fi renumele antum. Ceea ce înseamnă că dascălii cu condei placid, împărtășind o galimatie înveșmântată în carapacea inertă a frazelor seci, dascălii aceștia își merită soarta. Iar semnul după care intuiești că ai de-a face cu un autor din categoria lor este tocmai
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
se vor face sub forma ispășirii. Căci, cu cît un suflet a lăsat în urmă mai multe greșeli, cu atît va avea parte de o întrupare mai înjositoare: va intra într-o broască sau într-un plantă, reluînd calea expierii antume, dar sub chip umilitor. În al treilea rînd, moartea unui filozof trebuie să fie un îndemn pentru cei vii. Căci, deși mizerabilă prin decrepirea biologică, ea se cere a fi remarcabilă sub forma moralei desprinse din ea. Un gînditor grec
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
Paul Cernat B. Fundoianu, Opere I, Poezia antumă, ediție critică de Paul Daniel, George Zarafu și Mircea Martin, Cuvînt înainte și prefață de Mircea Martin, Postfață de Ion Pop, Cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, Seria „Fundoianu-Fondane”, 2012, 388
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, Seria „Fundoianu-Fondane”, 2012, 388 pag. Editura Art demarează un proiect anunțat privind editarea operei literare și eseistice a lui B. Fundoianu/ Fondane. Dedicat exclusiv poeziei antume din faza românească, primul volum al ediției de Opere (o ediție critică în toată puterea cuvîntului) se prezintă în condiții excelente, reluînd și perfecționînd cu adausuri de variante, reordonări cronologice, lecțiuni și precizări contextuale, ediția din 1974 alcătuită de Paul
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
text al lui Ion Pop (Neliniștea lui Fundoianu) reluat din volumul Transcrieri (1976). O a doua „carte” îi aparține Roxanei Sorescu și cuprinde o consistentă cronologie a vieții și a operei fundoiene, urmată de un studiu cvasi-exhaustiv cu privire la Receptarea poeziei antume a lui B. Fundoianu; nu e vorba de un demers factologic sec, ci de unul reconstitutiv și participativ, din filigranul căruia nu lipsește dimensiunea critică. Împreună, cele două „cărți” ar putea alcătui nucleul unei noi monografii centrate pe poezia antumă
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
antume a lui B. Fundoianu; nu e vorba de un demers factologic sec, ci de unul reconstitutiv și participativ, din filigranul căruia nu lipsește dimensiunea critică. Împreună, cele două „cărți” ar putea alcătui nucleul unei noi monografii centrate pe poezia antumă a lui Fundoianu. În fine, „miezul” (și obiectul) prezentei ediții îl reprezintă poezia propriu-zisă, cu Priveliștile (1930) în prim-plan, urmate de poeme rămase „în periodice” și de o bogată secțiune de note și comentarii adiacente. Din cuvîntul-înainte al lui
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
cele către Octavian Paler. Corespondența cu acesta nu este foarte bogată, nici sistematică (în parte, din cauza lentorii cu care răspunde eseistul). Însă ea anticipează radicalizarea conștiinței civice a lui Aurel Dumitrașcu, ceea ce ne determină să afirmăm că odiseea volumelor sale antume a fost, vorba istoricului, doar prilejul, iar nu cauza care a provocat această radicalizare. Încă din epistolele anului 1983 distingem interesul poetului pentru literatura care, fără să coboare ștacheta valorii estetice, începea să spună adevărul despre catastrofa ceaușismului și pentru
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
sufletesc, atunci când îl copleșea cenușiul și mizeria cotidiană. Repet, nu este nimic scandalos în aceste pagini: dimpotrivă, ele ne ajută să înțelegem mai bine candoarea din poezia lui Aurel Dumitrașcu și puritatea neoromantică pe care o întâlnim în volumele sale antume. La fel de bine a procedat editorul și cu pasajele chinurilor fiziologice ale poetului (mai întâi la Piatra Neamț, apoi pe patul de moarte, la Spitalul Fundeni), ca și cu numele scriitorilor comtemporani, care apar în clar, chiar și atunci când sunt surprinși în
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
epocii. Critica tinereții lui e deopotrivă puristă și estetă. Cel dintâi studiu este Poezia lui Eminescu, scris la începutul anilor 1950, dar publicat abia în 1968. Este, probabil, interpretarea cea mai originală și discutabilă a poeziei eminesciene. Sunt, firește, preferate antumelor, postumele, sporindu-se diferența dintre ele până la opoziție. Antumele ar fi rodul influenței lui Maiorescu, editorul lor în 1883, și a clasicistei lui concepții despre poezie, creând pentru decenii bune imaginea unui Eminescu neptunic, în spiritul romantismului Biedermeier (termenul este
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
Cel dintâi studiu este Poezia lui Eminescu, scris la începutul anilor 1950, dar publicat abia în 1968. Este, probabil, interpretarea cea mai originală și discutabilă a poeziei eminesciene. Sunt, firește, preferate antumelor, postumele, sporindu-se diferența dintre ele până la opoziție. Antumele ar fi rodul influenței lui Maiorescu, editorul lor în 1883, și a clasicistei lui concepții despre poezie, creând pentru decenii bune imaginea unui Eminescu neptunic, în spiritul romantismului Biedermeier (termenul este al lui Virgil Nemoianu din 1984) al unor minori
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
plutonic și vizionar, afin al unor Novalis și Hölderlin. Micul studiu împinge la extrem opoziția, scoțând la lumină versuri, strofe ori poeme întregi (majoritatea neisprăvite și abandonate de autor în manuscris), a căror combustie lirică este uneori superioară celei din antume. În fond, Nego trage ultimele consecințe din interpretarea antumelor de către G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală și absolută. Întrebarea este dacă acest Eminescu al unor primordiale profunzimi romantice este real sau doar virtual. Două lucruri se opun
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
Micul studiu împinge la extrem opoziția, scoțând la lumină versuri, strofe ori poeme întregi (majoritatea neisprăvite și abandonate de autor în manuscris), a căror combustie lirică este uneori superioară celei din antume. În fond, Nego trage ultimele consecințe din interpretarea antumelor de către G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală și absolută. Întrebarea este dacă acest Eminescu al unor primordiale profunzimi romantice este real sau doar virtual. Două lucruri se opun validării tezei. Primul este precaritatea lingvistică și poetică a
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
mai presus de nivelul superlativ al analizei. Întâi când postulează o sumedenie de observații sclipitoare fără vreun tremur de condei. Îmi vine în minte în primul rând aceea referitoare la titlul poesii, care ar conține o trimitere către titlul volumului antum al lui Eminescu (anodin căci ales de editor, nimeni altul decât Maiorescu). Sau, ceva mai încolo, la paralela cu Bacovia, lansată într-o cronică din 1968 și făcând carieră, bineînțeles, pe cont propriu. (Vom vedea în episodul viitor al acestei
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]