157 matches
-
din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca pistoalele adevărate. Pieile-roșii muriseră cu toții, pentru ca Julius să poată dormi liniștit. În realitate, la Fortul Apașilor bătălia se Încheiase și numai indigenul Ierohim, care Îi plăcea cel mai mult lui Julius - la urma urmei, ar fi putut chiar să lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar se gîndea, ore În șir și totul se Închega Într-o lume nouă și neînțeleasă, căci Vilma, deși era pe jumătate albă, avea sînge indigen și, cu toate astea, niciodată nu se plîngea de moartea tuturor pieilor-roșii din Fortul Apașilor; de altfel, niciodată nu-i plăcuse Ieronim, ba chiar Îl privea cu simpatie pe Gary Cooper, desigur că toate astea se petreceau În Statele Unite, dar indigenii sînt la fel peste tot, uite, Celso e un adevărat indigen... PÎnă cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l salveze; n-avea nici o importanță, la urma urmei cîntase cu multă simțire. PÎnă și Rafaelito Lastarria a reușit să cînte la un recital, bineînțeles cu șiretlicuri, fiindcă mai avea o profesoară acasă, dar a reușit să termine Dansul apaș și Susana s-a simțit În culmea fericirii. S-a emoționat pînă și Juan Lastarria și a făcut o donație specială pentru colegiul cel nou. Recitalul era pe sfîrșite și cu el se Încheia complet ceremonia Împărțirii premiilor, lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strâmbă. — Se pare că misionarii n-au prea ajuns pe aici, nu? Pe măsură ce lumina scade, nori de țânțari se ridică de la suprafața apei și atunci devine evident cine stăpânește ținutul. Fiecare cap de englez este înconjurat de insecte, ca niște apași minusculi în jurul unui tren de marfă. Se așază pe brațele goale, se insinuează în orice deschizătură a șorturilor și cămășilor, provocând o frenezie de pleznituri și aplicații inutile de unsori cu miros de lămâie.Ca să scape de ei, Jonathan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viața publică? Maiorul Stavri? Colonelul Stoicescu? Stînd așa, în odăile dinspre grădină ale Vilei Katerina, vor citi listele funcționarilor publici și vor tăia cu creionul pe nechemați și pe trădători. Mai departe era și mai și, "curățirea presei de toți apașii periculoși, vînduți dușmanilor țării cari prin campanii criminale alimentează curentul de destrămare contra Statului și neamului nostru". Aici o tocmiseră bine, gazetarii erau vinovați de toate, îi mînca în palmă și dădeau la iveală tot felul de potlogării, iar colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viață. Sydney, Australia TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Poveste de-amețit copilul „Despre ce să fie povestea?“ „Una ca să dorm bine.“ „A fost odată un căluț indian.“ „Și îl chema Winnetou...“ „Ascultă. Nu era căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui câine și se comporta ca atare.“ „Adică?“ „Lătra la oameni“ „Super.“ „Se scărpina după ureche și alerga după pisici... Fugărea pisici indiene.“ „Da’ șoricei mânca?!“ „Nu, că el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
impropriu, ca și cel de dezertor. Mini avea despre dânsul o impresie mai justă, deși cam cu prea multă imaginație. Când îl vedea, apărând și dispărând de după o ușă, ia Rirni, ii da o tresărire, ca și cum se strecura acolo un apaș, ce avea în buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare, dar ÎÎLI se servea de ele, ci invita gazda să le deschidă singură. Când îi intîlnea neașteptat la colț de stradă, ii părea un haiduc modern a cărui pădure e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
De bună seamă că Sammler nu fusese martor la lucruri refuzate tuturor celorlalți. Alții trecuseră prin ceva asemănător. Înainte, și după. Mai ales noneuropenii aveau un mod mai tăcut de a Îndura asemenea lucruri. Fără Îndoială că vreun navaho, vreun apaș trebuie să fi căzut În Marele Canion, să fi supraviețuit, să se fi ridicat, poate nespunând nimic tribului. De ce să vorbești de asta? Lucruri ce se Întâmplă, se Întâmplă. Deci, În ceea ce-l privea, se Întâmplase că Sammler, cu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva unelte sunt din acele vremuri. În studioul de înregistrare unde locuiesc ei acum mă simt ca în corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în drumul culturii române spre Occident (Polirom, 2006). Are în pregătire pentru tipar volumele Eliade secret și Comentarii la legenda Meșterului Eliade. Îngrijește, la Editura Humanitas, publicistica din India a lui Mircea Eliade. Precizări scenografice Personajul principal al acestei cărți, apașul metafizic, este Nae Ionescu. Porecla i-a fost dată, se pare, de Vasile Băncilă. În orice caz, ea se întâlnește în manuscrisele încă inedite ale acestuia. După ocuparea comunistă a României, Băncilă a strâns un mare număr de fișe în vederea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
dată, se pare, de Vasile Băncilă. În orice caz, ea se întâlnește în manuscrisele încă inedite ale acestuia. După ocuparea comunistă a României, Băncilă a strâns un mare număr de fișe în vederea câtorva studii consacrate maestrului său. El îl numește „apaș de Brăila“ sau „apaș brăilean“, dar precizează imediat că e vorba de o atitudine sublimată. Porecla se referă la condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Vasile Băncilă. În orice caz, ea se întâlnește în manuscrisele încă inedite ale acestuia. După ocuparea comunistă a României, Băncilă a strâns un mare număr de fișe în vederea câtorva studii consacrate maestrului său. El îl numește „apaș de Brăila“ sau „apaș brăilean“, dar precizează imediat că e vorba de o atitudine sublimată. Porecla se referă la condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic, în care putea intra
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic, în care putea intra și umilitatea, au fost și unele pete, pe nedrept numite «demonisme»; în realitate, ceva de «apaș» brăilean.“ Cât despre paznicii filozofiei, ei sunt o subcategorie profesională recrutată dintre cei pe care Nae Ionescu îi numea „șmecherii“ și „proștii“ filozofiei. Cei dintâi, considerați și profitori ai filozofiei, sunt „filozofii care vor să dea mereu planuri pentru evoluția
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
departe de potol. Era greu să crezi așa ceva, ținând cont de tumbele isterice ale animalului, dovadă a recunoștinței și sănătății lui. Îl chema Shadow (Umbra), prescurtarea de la Shadow That Comes in Sight (Umbra Care se Ivește) un vechi nume indian, apaș sau cheyenne. Am fost de acord cu așa ceva. Nu-ți plac câinii care se numesc Spot (Pată) sau Pooch (Câine). Nu-ți plac câinii pe care îi cheamă Nigel sau Keith. Numele câinilor ar trebui să facă cinste dramei mistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă absolvi de lipsa de politețe de-a nu-ți putea strânge, acum sau în viitor, vrednica mînă." - Vai de capul tău! Ești papuaș rău. Citește tu, Cocondy... Mă mir că n-ai tradus probabilul "Dear Sir", în dialect de apaș, prin "Barosane". 250 DANIEL BĂNULESCU Camera, lungă și strâmtă, semăna c-un năvod cufundat în viața lui Robin. Tras afară, de ochiurile lui rămăseseră agățate alge, șosete, poze de buletin, rufărie. La o primă vedere, prăvălia avea, pe jumătate, deltoizi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În varianta lor cea mai proastă, puteau fi asemănate cu acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
interesează pivnița noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă ca de obicei, doar gura e de ea. Neamul Periețienilor... Papa mă avertizase, dar mie îmi plăcea cum zdrăngăne la ghitară și cum dansează tangou apaș. Pun pariu pe oricât că mâine ne trezim cu Securitatea pe cap. Ăștia află tot... N-or să creadă un cuvânt din povestea noastră. Complicitate ― iată concluzia. Oare la cine să apelez?" Telefonul sună și Miga tresări. Întrebă buimac: ― Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți trec prin minte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
opt ani. Aleargă ca o zvârlugă de la un scrânciob la altul. Până nu le încearcă pe toate, nu se lasă. Doar când îl răzbește foamea... La vreo două mii de kilometri un altul, deși blond și cu ochi albaștri e un apaș veritabil, mascat pe față, cu arcul și tolba de săgeți pe spate. El, înarmat până în dinți în mijlocul munților Schwarzwald, chiar acolo unde izvorăște Dunărea, se luptă cu invadatorii și întotdeauna el iese învingător. Deși are doar șapte ani, vechii goți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la câteva concursuri de interpretare unde, invariabil, primeam aplauze ca toți ceilalți competitori, și niște petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la bodega din colț mă pupau de zor și-mi spuneau că voi ajunge ca unul Paganini, lucru care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini se îmbolnăvise grav din cauza unui sifilis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mulți cititori, el n-o cumpăra În primul rând pentru gadget, ci pentru povestirile de aventuri. Traversând epoci și decoruri de o mare varietate, aceste povestiri aduceau În scenă câteva valori morale simple și profunde. Ragnar Vikingul, Teddy Ted și Apașul, Rahan „fiul vremurilor sălbatice”, Nastratin Hogea care-i lua peste picior pe viziri și califi: toți ar fi putut Împărtăși aceeași etică. Michel devenea tot mai conștient de această etică și avea să rămână definitiv marcat de ea. Nietzsche nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
existență mai lungă și mai fericită. La limită, o societate guvernată de principiile pure ale moralei universale ar dăinui cât lumea. Michel Îi admira pe toți eroii din Pif, dar preferatul lui era neîndoielnic Lup-Negru, indianul singuratic, nobilă sinteză Între apaș, sioux și cheyenne. Lup-Negru colinda la nesfârșit preria, Însoțit de calul Shinook și de lupul Toopee. Nu numai că acționa, sărind mereu În ajutorul celor slabi, dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu etic transcendent, poetizat uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]