554 matches
-
Pe scurt, Nietzsche e un personaj construit de sine însuși, detaliu care nu-i micșorează cu nimic meritul de a fi un uriaș scriitor și, mai presus de toate, un fin adulmecător al subtilităților psihice. Delicat, visător și lipsit de apetențe virile, Nietzsche e cu totul altul în paginile scrise: aspru, tonic și mereu pus pe hiperbole înfiorătoare: un „om-dinamită“, după propria sa vorbă, dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea mai bună este că, în Ecce homo, volumul în
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
din neant, la dictarea divinității. Iată de ce un excurs de aparență centrifugală, pe orbite apte să producă alienare, nu scapă nicicînd, la Pietro Citati, din strînsoarea fertilă a determinărilor care îl adîncesc pe contemplator în sine, în condiția lui irefragabilă. Apetența exotică se rezolvă nu în pitoresc, ci în stimul către o autenticitate responsabilă, lucid asumată. Cînd, bunăoară, traiectoria lui modernă se rotește în vîrtejul unei opere de prolifică amintire, pletoasă precum o cometă, - cele 120 de volume din Analele Profetilor
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
e un concept care se cuvine a fi tratat ca atare, ca pe o temă a cărei soluție stă în conștiința omului, nu în afara ei. Eseistul are o luciditate de asprime pozitivistă, care îl face să repudieze viziunea religiilor, neavînd apetență pentru imbolduri mistice sau ispite spiritualiste. E o natură logică care nu-și îngăduie slăbiciuni de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa unui spirit transcendent. Și cum rațiunea îi dictează circumspecție în chestiuni de credință vaporoasă, Viorel
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
ambiția de a se înfățișa frumos cititorului. Ce atrage la el e împrejurarea că nici el nu prea știe bine ce vrea să spună. Neputința de a se exprima precis în chestiuni prin excelență vagi e sursa farmecului volumului. Avînd apetență teologică, Tarangul are aderență la fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
moderație e în condiție exaltată, adică în impuls de depășire a limitelor. Un cinic sau un lubric nu-și vor dori niciodată să-și depășească starea. De aceea, romanticul e un nemulțumit de speță visătoare care se lasă purtat de apetențe obscure: vrea vigoarea inconștientului răbufnind în conștient, vrea ființa androgină care să sară peste dezbinarea dintre sexe, vrea spiritul care se ascunde în miezul naturii, și mai ales vrea duhul interior care, trecînd în forma exterioară, își întipărește esența grație
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
își rumegau căldura pe sub sălcii»; și «mă miram - spune poetul - că ei nu văd / cu vîrful coarnelor ca melcii». Un ciclu întreg al expoziției, de altfel, ne va trimite la ofranda blagiană mai tîrzie, din Mirabila samanta. Vedere, precum o apetență tactilă, consimțire, fizic eficace, la universal, - cu asemenea îndemnuri ne mișcăm înspre o arie de reprezentări deloc etanșă, deschisă magiilor romantice. Ne dă ghies, purtată de respirația ilimitată a visului, dar și, laolaltă, de precizia erudită a personajului, o altă
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Maraton George Bernard Shaw. Nu e numai precipitare inexpertă, în atare deciziuni, ele traduc un dispreț fără scuze la adresa fondului nostru statornic, a bogățiilor primordiale care ne legitimează existența. Postul nostru național devine instrumentul unei minimalizări ușuratice. Și cîtă joasă apetență se citește în entuziasmul pentru aceste Maratoane, zelos proclamate drept passe-partout incomparabil! Muzicologi de calitate, ca Ștefan Costache, sînt puși la contribuție ca să închipuie o atare făcătură - pentru Dinu Lipatti, un poet suav al pianului, cum, poate, n-a fost
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
alături de o nevoie acută de hrană spirituală. Paradoxul firilor lirice e că vibrațiile de care sunt scuturați nu apucă să se manifeste nici în plan practic, nici în plan speculativ. Primul plan ar cere fapta, numai că liricul n-ar apetențe pragmatice, iar al doilea plan ar cere conceptul, atîta doar că liricul fuge de formula inertă a jargonului abstract. Cultul prometeic al faptei i se pare o bazaconie, iar mania înlănțuirilor silogistice, paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
eșecul ARD, aceasta i-a reproșat fostului director SIE că și-a "încropit" o formațiune în "grabă", ca "să aibă și dl. Ungureanu un partid". La rândul său, când era premier, MRU o ataca pe Udrea declarând că "nu am apetență pentru piscine construite la țară". Tabăra Udrea din PDL s-ar putea îndrepta către Mișcarea Populară, poate singurul dintre micile partide de Dreapta care nu va accepta să fuzioneze cu PDL, din moment ce este păstorit de Traian Băsescu. Eugen Tomac a
MRU și Predoiu, întâlnire de taină pentru strategie anti-Băsescu. Scenariu pentru 2014 by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34814_a_36139]
-
Lavric Octavian Buda (ed.), România fără anestezie. Discurs medical și modernitate în vremea lui Carol I, 1872-1912, prefață de Dan Berindei, București, Editura Vremea, 2013, 486 pag. Medicii sunt în genere firi de interior, cu repulsie față de vulg și cu apetență pentru incinta sobră a mediilor culturale. Însuși actul de terapie hipocratică, de o discreție mergînd pînă la pragul confidențialității, îi preschimbă în naturi retrase, iubitoare de tihnă mizantropică. E ca și cum secretul profesional le dă imboldul unei claustrări în spirit, de unde
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
birocrația europeană crește, iar progresul e un termen relativ, a cărui semnificație se schimbă după caz. Fenomenul de emigrare din UE și SUA înclină balanța spre populațiile de origine hispanică și arabă, iar dispariția flerului transcendent e suplinită de creșterea apetenței pentru religii laice, precum cultul sănătății și devoțiunea ecologică. Aceste procese nu pot fi judecate în termeni morali, de aceea nu putem spune că sînt bune sau rele, ci doar că aduc schimbare. Tactica lui Boia e de a-și
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
În pseudo-sumarul cărții, sunt indicate peste 90 de nume de autori ale căror scrieri sunt aduse în discuție. Mai mult, analiza operelor literare alunecă adeseori în analiza criticii literare care s-a ocupat de acestea, astfel că tema morții și apetența pentru ea tind să se răspândească fractalic. Autoarea identifică cinci mari categorii ale reprezentării morții în literatură: moartea cugetată (meditativ filosofică), moartea degustată (privilegiul de a fi disperat), moartea adulmecată (instalarea în trecere), moartea parafină (sfidarea de la distanță) și moartea
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
unei pofte sinucigașe. Din acest moment, filosofia se va divulga de bunăvoie ca fiind uzurpatoarea unor prerogative sacre, de posesia cărora nu e îndreptățită. Ce va urma după Nietzsche va fi degradarea treptată a unei discipline care își va pierde apetența pentru mister în favoarea gîndirii logice. Filosofii vor înceta să mai fie profeți cu predilecție pentru taine și vor deveni tehnicieni cu ușurință în silogisme. Excepția numită Heidegger - ultimul glas prin care filosofia a atins tonul oracular, de imn al misterelor
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu știe să le explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
care heterosexualii nu au deschidere. În comparație cu grația androginului, bărbatul propriu-zis e o brută necizelată, iar femeia o păpușă golită de spirit. Apogeul speciei umane stă în hermafrodie. Dar rafinamentul cultural al autorului are un foșnet de mătase blîndă, din lipsa apetenței pentru paroxisme virile. Sirin urăște brutalitățile, constrîngerile cazone, mizeria plebei și, în genere, orice detaliu de violență directă. Ca orice spirit pe care moravurile societății îl resping, Sirin nu poate îmbrățișa valorile de comuniune organică, un homosexual neavînd porniri conservatoare
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
încerci să vezi, de pildă, începuturile. Or, autoarea scoate la iveală rânduielile paisiene ale duhovnicului Iosif care aveau la baza o viață idioritmică „de compromis“ ca rezultat al îmbinării singurătății cu legăturile cenobitice (chinoviale). Prin urmare, este vorba de o apetență inițială pentru frățietatea dintre viața singuratică și cea de ajutor obștesc în sensul cel mai larg al termenului. Înseamnă, mai mult că sa câștigat o competență pentru misiunea socială a bisericii ortodoxe, una care s-o acordeze la sarcinile noului
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
sportivă. Mediul indezirabil e provocat mereu la luptă, suportînd lovituri bine țintite. Meschinăria acestuia apare scoasă în relief printr-un procedeu zdrobitor și anume raportarea la repere istorice ilustre. Făcînd incursiuni în epoci glorioase, poetul își încarcă bateriile morale cu apetența unor paralelisme de-o emfază calculată. Se fortifică prin hiperbolele care îi oglindesc decepția. Aidoma unui faimos comandant de oști, lansează turmei ignare un îndemn salvator care însă nu e ascultat: „«Pregătițivă cămilele, grînele și scribii, mîine trecem Alpii!»,/ le-
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
de nimeni. Totuși, cartea rezistă prin lexicul unui scriitor, care scrie impecabil într-o limbă armonică, pe care o citești cu conștiința că te supui unui act de purgație estetică. Blaga simte limba, o mînuiește fără cusur, atîta doar că apetența pentru cuvinte e direct proporțională cu placiditatea cu care ocolește paroxismele vieții. Frazele, menite a fi gustate ca scop în sine, sînt sterile sub unghiul virulențelor. Închis parcă într-un laborator aseptic, între pereții căruia nici o tresărire patetică nu are
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
temeinice. Măcar din punctul de vedere al referințelor, e corect să plasezi Privind înapoi, cititorul în seria celor mai informate studii literare ale ultimei generații de cercetători. Din păcate, însă, atât orizontul problematicii, cât și extensiunea referințelor par să depășească apetențele teoretice ale tânărului cercetător. În primul rând, pentru că selecția studiilor de caz ale volumului e în mare măsură discutabilă. Reperele centrale în această reconstrucție de istorie literară din unghiul „ficționalizării cititorului” i se par, lui Ioan Fărmuș, patru: Al. Odobescu
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
se confunde cu istoria literaturii române (de nu, în chip hiperbolic, cu istoria literaturii mondiale!). Pentru că tinde să confunde cititorul actualizat cu cititorul implicit, tânărul critic poate identifica în orice aspect al unei opere literare - fie că e vorba de apetența pentru livresc, de alternanța planurilor narative, de intertextualitate, ba chiar de opțiunea pentru fantastic - câte o ipostaziere a cititorului. Dacă orice tehnică de defamiliarizare implică în mod automat prezența unei reflecții despre cititor, pericolul e de a începe să crezi
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
a adus la 12%, tocmai se pregătește să se dizolve în PNL. Am creat PMP pentru a oferi o alternativă cinstită de dreapta, nu pentru a îl livra după ce s-a validat în alegeri. Colegii din PMP nu au o apetență comparabilă cu a domnului Blaga pentru a-și pierde identitatea, devenind subordonații lui Crin Antonescu și colegii lui Chiuariu, Uioreanu, Ghișe, Calimente sau Vosganian", este de părere Adrian Papahagi. "Obiectivul principal al PMP în acest moment este consolidarea structurilor care
PREDICȚIE SUMBRĂ pentru PDL. Care este salvarea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29890_a_31215]
-
aceeași ordine de idei, autorul celor 50 de gînduri despre bine și rău subliniază că nu tot binele din lume provine din opțiuni morale: Există în lume ca o frumusețe, un har și o noblețe a ei... un bine neales". Apetența filozofică se regăsește și în studiile de istorie literară ale lui Petru Creția. Astfel, recunoaștem interesul pentru conceptul de înstrăinare atît în studiul său despre epigrama greacă tîrzie cît și în magistralul eseu Despre exotism (1974, republicat în vol. Epos
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
pe care ajunge să-l aibă cuvîntul. Fără o atare întretăiere lexicală, puterea omului de a distinge și de a nuanța ar dispărea cu totul. Ei bine, atrofierea putinței de a nuanța provoacă pierderea capacității de mlădiere a imaginației: pierdem apetența de a împărți o temă în cît mai multe părți constitutive, și ajungem să ne mișcăm în interiorul unor imagini a căror omogenitate păstoasă ne preschimbă în niște orbi ai lumii contemporane. Un om este cu atît mai orb cu cît
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
drum. S-a putut constata pe viu în ce măsură ?traducerea omoară? un text sau îl înstrăinează pe autor de propria operă transpusă într-o altă limbă, experiență traumatizantă pe care a invocat-o Dumitru }epeneag, la modul explicit, în Cuvântul nisiparniță. Apetența pentru teorie a făcut ca scriitorul, încă de la debutul său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
primei sale ediții, a fost aceea de a introduce în investigarea și explicarea marelui Alpha experiența lui monahală de tinerețe. Răsturnând tezele oficialității literare din epoca realismului socialist, cu prelungirile ei, Alexandru George contestă imaginea unui Arghezi-poet al omului, cu apetență pentru social în sens revoluționar, ,dumirit" asupra sensului Istoriei; și schițează în loc portretul mult mai veridic al unui creator căruia vechiul interval călugăresc, decisiv în ordine formativă, i-a lăsat o ,amețeală metafizică" și o nostalgie spirituală. Urmărind firul răsucit
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]