555 matches
-
cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
într-un singur focar reminiscența conștiinței în genere kantiene și, totodată, noumenul, calea de acces către el fiind conștiința individuală, lucru de neconceput în sistemul de referință kantian. La noumen, nici un fel de conștiință umană nu are acces. Eminescu are apetența uriașă a cugetătorului care vrea să meargă până la capăt în regândirea ființei". De asemeni, el posedă conștiința individual și generic ontologică potrivit căreia fiecare om încearcă refacerea universului; cu atât mai mult geniul, care ctitorește "un complex de euri". Autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca artă a detaliului, "gratuitatea" artei, estetica tăcerii, a "urâtului", antiarta, problema influențelor și a izvoarelor, fantasticul, diletantismul, modernitatea, protocronismul, avangarda, angajarea etc. Ajunși aici, să menționez în treacăt că Lamparia e mefient cu textualismul și postmodernismul. Din lipsă de apetență. Mai multe fragmente au în vedere receptarea, în primul rând critica. Pe Lamparia nu-l satisface deplasarea accentului pe momentul receptării, prin care, crede el, se ignoră complexitatea stilului, autorul total, ceea ce nu e chiar așa, recunoaște la un moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asumate, se traduce într-o publicistică vie și sensibilă la interogațiile veacului. Asemenea zonă de interes și astfel de abordări au darul de a deschide un drum prea puțin frecventat de istoricii români; pe de o parte, datorită slabei lor apetențe pentru autoreflexivitate și explorarea propriilor unelte teoreticometodologice, pe de alta, din pricina prejudecății că publicistica istorică ar fi un gen minor. Consonant cu exemple ilustre din alte istoriografii - de la Fernand Braudel la François Furet -, procedeul este însă binevenit, oferind accesul la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
răsăritene ale statului roman 58. Cauzele estompării migrației italicilor sunt, pe de o parte, secătuirea resurselor umane ale peninsulei 59, care a dus, printre altele, la organizarea de către principi a instituției numită alimenta 60, și, pe de alta, lipsa de apetență a • El a utilizat mai multe corpora de inscripții, respectiv CIL, CIG, IG, Cagnat, Dittenberger, Sterrett, Jullian, Boissieu, Kaibel, P.-Charles Robert, Lebas-Waddington, Hasluck ș.a. • Dintre colecțiile de papyri utilizate amintim Pap. Oxyrh., Pap. Tebt., Pap. Lond., Pap. Genève, Pap
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pot distinge trăsăturile de mai târziu ale economiei capitaliste cum sunt: folosința banilor în forma lor de mijloc de schimb, dar și de etalon al valorii bunurilor; apariția diferențelor între oameni în raport cu stăpânirea uneltelor, dar și cu stăpânirea rezultatelor muncii; apetența spre lux și bogăție a celor care aveau mai mult (existența armurii din aur spune totul despre poziția în raport cu ceilalți oameni a posesorului său); apariția schimbului comercial și a posibilităților de a căuta bunuri dorite într-un anumit spațiu geografic
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
220 In mod similar, conferința Soarele care moare însoțește sinuciderea lui Ladima ("frate bun" în accepția lui Fred ), anunțând și prăbușirea fatală din epilogul romanului. In piesa Danton, considerată de către autorul însuși o reconstituire istorică și demonstrând o dată mai mult apetența pentru autentic, există o scenă în care referirile la Hamlet sunt explicite. Lameth, regalist convins, silit de puseele antimonarhice ale revoluționarilor să stea ascuns în anonimat, riscă totuși o audiență la inflexibilul ministru al justiției. Pe parcusrsul discuțiilor, Danton, abil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care le-a scris (Bețivul, Păun Burlacul, Pavel Clopotarul, Harță sau Balaban Răzeșu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
sine. În fine, umorul apare mai ales sub fețele sale complementare. Pe Cioran îl salvează cinismul, jucat nu o dată, mortificarea, ca mijloc de a ieși din istorie, ironia. „Mă simt mai singur ca niciodată, spune într-un loc, dezamăgit de apetența francezilor către facil, dar totuși mulțumit că am puterea ironiei în fața viitorului” (21 iunie 1975 Ă 517). Ironia chiar față de fatalismul în care crede, cu atât mai mult pentru că aparține strămoșilor săi. Deocamdată, să dăm credit melancolicului. Cioran trăiește o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un cuvânt, înțelepciunea, par surogate care îi alterează ființa, dar cu care se identifică într-atât, încât Cioran pare să se regăsească întreg aici. Mai mult, toți cei care se realizează în istorie, admirați adesea, i se par superficiali. În apetența sa către mortificare, datorată poate tocmai neputinței de a acționa, Cioran își dorește refugiul din fața oricărei angajări: „De ani de zile, singurul meu scop se reduce la acesta: să nu mă mai agit. Ă Să trăiesc fără agitație și aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
generoasă prin împărtășire decât cea vertuistă, e tolerantă și e libertară mai mult decât libertină (deși, cum am încercat cândva a propune, și acest termen ar trebui reabilitat). De aici și sociabilitatea lui Ralea plină de amenitate, opțiunile lui politice, apetențele lui cognitive și, dincolo de o „fiziologie”, o filosofie a gustului. Gustul e trăsătura definitorie a personalității lui Mihai Ralea, dar gustul „raisonné”, în accepția franceză așa cum a explicat-o fără rest Sainte-Beuve. Ralea gusta, degusta, cu o siguranță și o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
viață, ci simplă viețuire, biologie oarbă. Dintr-o relatare a lui D.I. Suchianu aflăm că Ralea plănuise cândva, în tinerețe, o carte cu titlul L’honneur de comprendre. Vocația și curiozitatea de a înțelege erau la el nu numai o apetență structurală, dar și un comportament moral, o chestiune de onoare. A căutat să înțeleagă și de cele mai multe ori a înțeles nu numai ce îi era apropiat sau simpatic, dar și ce îi era străin sau contrariu, fie ca tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
De aceea se recomandă plasarea lor într-un context încurajator al unui grup de învățare; muncind în colaborare, în ritmul lor propriu, poate în mici etape și fără constrângere exterioară în pregătirea examenelor, ei dobândesc încredere în forțele lor și apetență pentru efortul învățării. Rezultatele sunt mai bune când se desfășoară prin angajarea lor în cercetare și descoperire, când ambianța învățării (chiar și cea fizică) este stimulatoare. Pentru a înțelege „cum învață adulții” trebuie să identificăm nu numai rolurile noi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cam Reichul lui Hitler, care era un proiect estetic transformat Într-un proiect social (și monstruos prin aceasta). Proiectul nu s-a mai născut, iar cei care i-au supraviețuit au făcut-o În alteritate (exemplară pentru această tendință este apetența pentru mass-media a vârfurilor generației). Mai degrabă ar trebui să deturnăm discuția spre generația care a urmat, și dacă acești „urmași” - aceste generații de șoimi, pionieri și uteciști - au sau nu memoria proprie În raport cu trecutul reprobabil (sau improbabil?!). Mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și neîmplinirea sau suferința, decepționantă și tonifiantă totodată, care se desprind din introspecția necomplezentă. Începuturile poetice ale lui R. au fost departe de a întruni admirația generală, poetului debutant reproșându-i-se - nu fără oarecare temei - exagerat sofisticata construcție frastică, apetența pentru excesul de neologisme rare, demonstrația ostentativă de erudiție și abuzul de recurs la intertextualitate. Cărțile următoare, apărute după o pauză de un deceniu, învederează o echilibrare și o „disciplinare” - pe un traiect fidel propriilor coordonate - ale emisiei lirice, acreditând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
prezentului narațiunii, mișcările aruncătorului de mingi sunt date ca exemplu, un fel de arhetip al tuturor aruncătorilor de mingi. În literatura recentă, remarcăm la numeroși scriitori folosirea generalizată a prezentului, în locul și pe poziția perfectului simplu din narațiunea clasică. Această apetență contribuie la construcția unui univers deosebit. Este cazul următoarei povestiri de J.-M. G. Le Clézio, în care anumite capitole sunt redactate în întregime la prezent: Bea B. străbate sala de la un capăt la altul. De-a lungul zidului se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aceste coordonate așa cum au fost ele reperate și în interpretările notorii pe plan mondial ale celor doi prozatori, iar aceasta este o altă caracteristică demnă de subliniat a demersului acestei teze de doctorat, alături de o avizată atenție la text, o apetență pentru exactității. Având în vedere consistentele merite științifice, ca și contribuția de originalitate a grilei interpretative propuse, pentru creativitatea ce-o incumbă, dincolo de platoșa bine folosită a citatelor din autoritățile critice, în genere, pentru ținuta demersului, cu a sa propensiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sunt întotdeauna conștienți de dimensiunea implicațiilor unui astfel de examen și poate că ar fi potrivit să li se mai acorde o șansă de a ajunge acolo unde le este locul, acolo unde își doresc. Prof. E.C.: Considerați că înclinația, apetența unor elevi pentru istorie (și pentru științele umaniste în general), care este deja vizibilă la vârsta de treisprezece cincisprezece ani, ar trebui cultivată și încurajată, sau că, dimpotrivă, în condițiile dificile de acum, ei ar trebui îndrumați mai curând către
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Eugenia Cîmpeanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1734]
-
trezesc imaginea flămândă a bestiilor carnivore cresc deodată în sufletul mulțimii, și umbra ei în fugă, ia forme de mistreți furioși, de zimbri cu nările umflate, de hiene pleșuve"148. În sfârșit, imaginea torturii infernale este "derulată" cu o nedisimulată apetență pentru detaliile șocante. Povestind, "chipurile"149, pentru un cititor avid de senzațional, condamnarea la moarte a unui deținut de război, naratorul recurge, de data aceasta, când la tonul cinic-neutru al legistului preocupat să stabilească circumstanțele decesului, când la tonul familiar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care disprețuiește orice ocupație de imediată utilitate și pentru el și pentru lume și se dedă la nobila profesiune de gânditor se numește un intelectual". E, prin urmare, inferența unui întreg raționament prin apolog (Marc Angenot), destinat să deschidă lectorului apetența de a se aventura în căutarea sensului real. "Nebunul regelui"254 prefigurează disimularea argheziană prin asteism și diasirm, figurile de bază ale polemicii literare urbane. E un model de pamflet politic care combină ironia prin antifrază și zeflemeaua neagresivă, "glacială
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subtil suflu voltairean trece peste finalul conferinței de presă: În rest, sap grădina, sădesc crizanteme, plivesc pătrunjelul, cultiv mușcate, mai și mor din vreme în vreme... (Aplauze vii și îndelungate). La maturitate, deși persistă comandamentul "înmoldovenirii", mișcarea interioară învederează, totodată, apetența pentru universalul uman. Limbajului sacralizant, dicțiunii liturgice li se asociază altfel de cântece, o altă simbolistică, noi modalități de orchestrare. Cu ciclurile Dreptul la eroare (1993) și Lacrima care ucide e o poveste; pe o anumită întindere, ele reproduc texte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bune alegeri pentru inaugurarea acestei rubrici, ale cărei scopuri - de informare și de sensibilizare a voastră, prin intermediul unor versuri de calitate, în raport cu teme de interes din istoria națională și universală, dar și de facilitare a realizării unor apropieri - armonizări între apetența către literatură și comentariul literar, pe de o parte, și istorie și comentariul istoric, pe de altă parte - sunt optim servite de poema hasdeeană Ștefan Tomșa Vodă și Ion Moțoc..., pe care am însoțit-o aici cu succinte explicații istorice
Interferen?e istorice ?i literare ?n poema hasdeean? "?tefan Tom?a Vod? ?i vornicul Ion Mo?oc ?n prinsoare la Leopole by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83580_a_84905]
-
lucrurile din punctul de vedere ale exigențelor ideale ale dreptății distributive. Nu este scopul acestei cărți să ne explice cum putem realiza practic ceea ce ne recomandă dreptatea la nivel ideal. Deși această limitare ar putea trezi oarecare insatisfacție cititorului cu apetențe practice și cu dorința de a îmbunătăți aici și acum sistemul de sănătate, trebuie să avertizăm împotriva riscurilor pe care le presupune eliminarea unei etape atât de importante. Dacă eliminăm tranșarea discuției la nivelul ideal, riscăm să lăsăm fără orientare
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
și Balet - secții ale colegiului promovații examenului de admitere studiază noi valențe ale morfologiei și sintaxei limbajului artistico-plastic. Studiul formelor, volumul, compoziția riguroasă și fără rest, frizînd științele exacte, se desfășoară în emulația boemei specifice Colegiului nostru. La vremea scăderii apetenței pentru studiu individual și lectură, a exasperant de influentului computator (aspect care are amploare mondială) „G”-ul a știut să-și dezvolte aptitudinile polivalente, nedezmițindu-și rolul de jalon/reper al colegiului. Dacă boema Colegiului este dată de idealismul și viziunile
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
modelează metodele de comunicare În organizații. Echipele de intervenție oferă consultanță psihosocială: pun diagnostic, analizează, explică participanților mecanismele funcționării eficiente În instituții, propun strategii de schimbare instituțională. „Poporul” are Întotdeauna ceva de spus, semnalează disfuncții, vine cu propuneri concrete, are apetență pentru funcționarea democratică a propriei organizații; principalul este să fie consultat. Numai că „notabilii”, responsabilii mari și mici cred că știu ei care e cea mai bună soluție, ce trebuie schimbat și cum. Fiecare se simte dator să schimbe ceva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]