210 matches
-
Îngrijită, mergeau - a aflat Thomas - la liturghii, duminica, se rugau pentru odrasla lor, nu comiteau jafuri, nu se prostituau, erau chiar respectate, pentru arta lor: cîntau Într-o orchestră simfonică, violoniste. Admirate, cînd una, cînd cealaltă: aveau momente solistice mult aplaudate. Publicul nu era interesat, atunci, de preferințele lor sexuale. Unii spectatori, dacă ar fi știut, le-ar fi ascultat cu și mai mult interes, pentru a desluși, cît de cît, diferența - dacă ar fi fost vreuna - dintre măiestria unor artiste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe oameni să se împărtășească unii celorlalți printr-o acțiune pe cît de irezistibilă, pe atît de inconștientă. Prin urmare, ea e cel mai puternic agent al imitației, al propagării sentimentelor, ideilor și modurilor de acțiune. Un discurs antrenant și aplaudat este mai puțin sugestiv tocmai pentru că își mărturisește deschis intenția de a fi astfel. Dar o dată aflați unii în preajma altora, interlocutorii acționează prin timbrul vocii, privire, prin fizionomie, prin pase magnetice, gesturi, nicidecum numai prin limbaj. Pe drept cuvînt se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-i fie Cobden. A rămas cel mai activ colaborator al jurnalului Liberul schimb și, în ciuda slăbiciunii vocii sale, nu a ezitat să vorbească în persoană la reuniunile Asociației din sala Montesquieu. Discursurile sale, în formă de apologuri, erau întotdeauna puternic aplaudate. În același timp, Bastiat nu era un orator înnăscut; vocea sa era surdă și învăluită, îi lipsea animația în gest, siguranța în intonație. Dar cuvântul său era spiritual, fizionomia sa expresivă și accentul său impregnat de o convingere atât de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
muzică, care a ținut până după, 2 oare. Publicul, foarte numeros, în care multe dame, a rămas pe {EminescuOpIX 141} deplin mulțămit de succesul elevilor. Două coruri, unul la început și altul la sfârșit, au fost cu deosebire gustate și aplaudate. În urmă d. director al cursului superior, Șt. Vîrgolici, a rostit un discurs în care, făcând pe scurt istoricul înființării Institutului Academic, a arătat cum această scoală, care răspundea unei trebuinți neapărat simțite în societatea noastră, a mers de la început
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
era plină de spectatori cari cereau executarea programei, se coborâse cortina, orchestra fusese asemenea depărtată și, după strigăte de o oră, după o erupțiune pe scena întunecoasă a unei părți din public, totul a putut să fie stâmpărat de cătră aplaudatul artist care, în fața cortinei coborâte, fără orchestră și între două lumânări aduse din cabina sa, și-a jucat canțoneta, dând astfel satisfacerea pe care o cerea publicul. Acest incident a fost până și obiectul unei interpelări în Cameră, însoțită de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
premiu, de a nu figura în istoria lui Alex Ștefănescu sau pe lista lui Manolescu, de a i se stâlci un titlu și de a avea mai puțin de șase pagini în dicționarul lui Simion, de a nu fi decorat, aplaudat, invidiat de vecinii de bloc nici nu contează. Dacă are cu adevărat vocație, meșteșug la claviatură, să nu zic la condei, și poftă de scris, toate „nedreptățile” de mai sus nu interesează. Dacă nu are, lipsurile enumerate nu sunt nedreptăți
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
jumătate a omenirii. Femeia română speră mult în tineretul cult și emancipat de prejudecățile timpului.” Cele de mai sus publicate în Paloda din 10 septembrie făceau referiri și la faptul că scrisoarea pr imit ă a fost zgomotos și entuziast aplaudată. Dar ceea ce li s a părut la toți curios era faptul „că o femeie așa de inteligentă și cu o cultură atât de întinsă ca a doamnei sau domnișoarei Maria N. de la Banca se ascunde sub pseudonim”. Însuși reporterul care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Da. Să revenim la ideea că există și în România, cel puțin în domeniul oamenilor de cultură, persoane care sau întors definitiv, după o perioadă mai lungă petrecută în străinătate. Impresia mea este următoarea: ei au fost inițial bine primiți, aplaudați, pentru ca apoi lumea să se obișnuiască cu ei: regretatul Mihai Ursachi, Sorin Alexandrescu, Ion Vianu, Neagu Djuvara, mai sunt destui alții; am auzit că dramaturgul Astalos, care a avut un frumos succes în Franța, poate și Matei Călinescu, ar avea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cum a fost socotită pe vremuri. 42 "Dar se mai poate vorbi astăzi de state într-adevăr autonome?" a întrebat retoric John John Laberston în cadrul summit-ului în care s-a formulat Protocolul Secret, motiv pentru care a fost îndelung aplaudat. 43 "Dar se mai poate vorbi astăzi de state într-adevăr autonome?" a repetat retoric John John Labertson de la tribuna ONU. Nu se știe de ce, de data asta n-au mai aplaudat decât ambasadorii Uruguaiului și ai Insulelor Guru Guru
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cum a fost socotită pe vremuri. 42 "Dar se mai poate vorbi astăzi de state într-adevăr autonome?" a întrebat retoric John John Laberston în cadrul summit-ului în care s-a formulat Protocolul Secret, motiv pentru care a fost îndelung aplaudat. 43 "Dar se mai poate vorbi astăzi de state într-adevăr autonome?" a repetat retoric John John Labertson de la tribuna ONU. Nu se știe de ce, de data asta n-au mai aplaudat decât ambasadorii Uruguaiului și ai Insulelor Guru Guru
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
viului și-a viețuirii. Ca și cum, pentru scurt timp, cineva ar dezvălui toate secretele acestei arte, toate frământările ei și ar invita la privit, pe gaura cheii, în culisele sufletului fabricanților de iluzii, ale meșterilor jongleuri cu visul și cu realitatea, aplaudați, apreciați, huliți sau ignorați, pe scenă, în fiecare seară. Eugenio Barba spune în cartea sa, Casa în flăcări că "A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice, tragice sau grotești, oglinzi ale lumii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Gelu, Ovidiu Iuliu Moldovan Vasile Lazăr și Ecaterina Nazare vânzătoarea Deloc surprinzătoare ispita unei confruntări abrupte, fără sofisticate căutări, prin care redutabila personalitate regizorală care este Alexa Visarion este atrasă în zona acestui gen mult prețuit de public. După experiențele aplaudate și definitorii ale unei exprimări cinematografice impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
O. "În romanul Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, există referiri exprese la "marile "scene" clasice": Cînd sufeream atît din cauza unei priviri, nici nu-mi puteam închipui între mine și ea vreuna dintre aceste scene excesiv patetice, durabil aplaudate. Nu puteam vedea între noi o discuție ca în piesele de bulevard, cu implorări, cu explicații, cu stăruințe de a se împăca." Urmează expunerea subiectului unui film "în care nevasta își umilește îngrozitor bărbatul", situație care sfîrșește într-un compromis
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186) De aceeași părere sunt Pompiliu Eliade și Eugen Lovinescu. Cel dintâi, ca director
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de filosofi, însă publicul obișnuit nu ezită să judece aspectul moral al minciunilor spuse inamicilor. A învinge dușmanii poate implica sau nu utilizarea înșelăciunii, însă, dacă "mincinosul" este un stat și nu un simplu cetățean, înșelătoria este tolerată și chiar aplaudată. Această "răsturnare de valori" este ceea ce îl determină pe Bartoszewski (1989:28) să facă o paralelă între spionaj și mit, deoarece în mituri principiile morale sînt deseori inversate. Într-un conflict între națiuni, în special dacă este și un război
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
avute în vedere în acest volum arată de ce natura unei bune descrieri a fenomenelor politice internaționale este contestată intens și de ce dezbaterile despre acest subiect sunt relevante. De aceea, înmulțirea semnificativă a abordărilor teoretice ar trebui să fie mai curând aplaudată decât deplânsă ca o dovadă că disciplina și-a pierdut drumul sau s-a prăbușit din cauza grupărilor aflate în competiție. Ne putem da seama dacă dispunem de o imagine bună asupra oricărui fenomen politic internațional doar concentrându-ne atenția pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care incriminează vărsarea de sânge printr-o construcție eidetică neverosimilă, în care nu dimensiunea funebră impresionează, ci grotescul ei: "O mare metropolă valsată de bagheta lui Strauss în mijlocul unui imperiu și aplaudată ca o baletistă nu-și mai poate usca pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar după un ritm halucinat: în vârtejul muzicii, partenerii au ajuns cu dansatoarea în cimitir. Niște cavaleri scheletici și-au pierdut anatomia pe drum
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prietenilor săi: "Nu-ți pot înșira multe de succesele mele de la Londra. Am fost strălucit. Am fost felicitat de cei mai iluștri psihologi englezi, francezi, germani etc. O mulțime au făcut cunoștință cu mine. Am fost unul din cei mai aplaudați. Să-ți spun cât îmi pare de bine nu pot. Văd că nu m'am înșelat întru nimic, când am început aceste studii; am văzut de la început clar importanța lor cea mare. În sfârșit, Congresul de la Londra a consfințit munca
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pe Bernhard, zise Dagmarr. Are un sinț al umorului mai ciudat. Aș fi avut eu de spus mai multe, dar orchestra a Început să cânte și Dagmarr, Înțeleaptă, Îl conduse pe Buerckel pe ringul de dans, unde au fost călduros aplaudați. Sătul de vinul spumos oferit la nuntă, am mers la bar În căutarea unei băuturi adevărate. Am comandat o bere Bock, urmată imediat de un pahar de Klares, o licoare spirtoasă obținută din cartofi, limpede și incoloră, care-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu l-a dezmeticit nici măcar publicarea cronicii romanțate Spada la amiază, al cărei manuscris eu Însumi l-am asezonat pentru tipar și În care domnia voastră, ca adevărat veteran al unor asemenea lupte, nu se poate să nu fi observat, și aplaudat, mai mult decât semnătura stilului meu cât se poate de personal, mare cât oul de struț. E vorba de o finețe a Comandorului, de un tertip mult Încercat: pentru a pune capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trecut În revistă tot baru gării și mă tot arătam În ușă la trei patru, minute o dată, să nu-mi șparlească veiculu. Don Capitano a sosit așa târziu că, de vrea să prinză trenu, Îl perdea. Nu-i singuru bișnițar aplaudat și temut dă harnicu Rosario, da-n schimb ie o meliță dă aur care nu stă și nu te lasă să scoți o parolă. Într-un târziu, am ajuns pă la cântatu cocoșilor. O cafea cu lapte zemoasă l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fel, schimbări minore au intervenit în interiorul meu. Dar erau aproape prea mici ca să le sesizez în timp ce aveau loc. Nu se putea spune că greutatea de plumb a disperării se ridicase de pe umerii mei. Dar altceva se adăugase. Doamnelor și domnilor, aplaudați și primiți cu căldură Umilința. Da, am început să mă simt umilită. Ce ți-a luat așa de mult timp? vă aud întrebându-mă. Ei, scuze, prieteni, dar m-am luptat cu niște doze majore de Pierdere și Abandon. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cvartetul Voces Carmen Manea Prezența cvartetului Voces pe scena Ateneului Român în cadrul ediției actuale a Festivalului Enescu a constituit un eveniment artistic de excepție, mult așteptat și îndelung aplaudat. În interviul acordat posturilor de Radio Muzical și Radio Cultural după încheierea concertului, maestrul Bujor Prelipcean a menționat că interpretarea capodoperei bachiene constituie darul special oferit de muzicieni publicului fidel, care i-a însoțit cu devotament timp de patru decenii
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
familia domnească batjocorește până și umbra copilului mort toate acestea într-un stil scârbos, c-un cinism care n-are a face de fel cu cinismul antic; apoi strofele sale fără pudoare se cântă prin cafenelele {EminescuOpX 234} plebei, sânt aplaudate și urlete bestiale de aprobare se ridică când s-azvîrle cu noroi in umbra unui înger! Care e răsplata acestui om? O funcție însemnată și medalia Bene merenti pentru merite literare. Nu mai vorbim de incapacitate și de ignoranță. Ieie-se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la bacalaureat. Profesori examinatori: L.Manoliu, L.Bodnăraș, D. Luchian, I. Mihăescu. Elevi: Mircea Șorodoc, I.Țurcanu, Ț. Șerban, L.Chemac (care avea părul sub formă de creasta de cocos, interzis în școala nouă) și I. Cărăuș. După terminare scenetei aplaudat de public, din nou Brăvescu și Vâlceanu, se angajază într-un dialog, pe tema „Chiriașii vechi și noi” Nu se putea încheia spectacolul decât cu piesa forțe, „Kalinka, Kalinka maia” pe care Vicu Dikman, o cântă foarte frumos, impresionând asistență
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]