881 matches
-
care m au adus aici, sunt de o prostie cu totul înfiorătoare și incorigibilă. Iar asta mă întristează și, totodată, mă învrăjbește continuu. Văd în ei niște spirite atât de primare și cu totul fără valoare, atât de mărunte și aplecate numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă, decât să ia parte la distracții ieftine și de prost gust, apoi să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
piesei, o voce suavă ne spune, neatinsă de prea-marele care se întrupează în acel moment etern: now we are to assume that acum se așteaptă ca, trebuie să asumăm că shishi, ființa leonină supranaturală întruchipată de actor, scrutează depărtările, privind aplecată peste marginea prăpastiei în căutarea fiului căzut în adânc. Se așteaptă ca noi să presupunem acest lucru. Trebuia să asum, așadar, că acest scaun plăsmuit din abur și fum exista, mai mult decât atât, că exista aici și acum, mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
important în viața noastră, a spus tata. Cariera lui începe la dumneavoastră. Noi ne punem foarte mari speranțe în el. El reprezintă viitorul nostru. Domnișoara l-a văzut? Da, l-am văzut. Ea nu se mișca. Ținea capul un pic aplecat și părea că stă în poziție de drepți. în orice caz, a continuat tata, convingerea mea este că va putea să-și croiască un drum în viață. Copiii se transformă incredibil de repede, a spus învățătoarea. E de ajuns o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mea lucra fără greș. Dacă poți spune că memoria lucrează. Memoria există și atât. Era de fapt memoria bunicului. A lui și a mea. Nu trebuia decât să notez liniile, una după alta. Totul se așeza la locul lui: fața aplecată a Creatorului, mantia fluturândă barba lungă, cârlionțată, cețurile care urcau dinspre pământ și lumina cea nou creată. Cum am spus: rând pe rând, fiecare linie subțire și simplă. Planul era ca această carte despre Doré, pe care eu dată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Și-mi spală hainele. Asta face întotdeauna. Nimic care să ceară gândire profundă și teoretică. Prin urmare, parlamentara mea stătea cu spatele sprijinit de perete. Eu mai aveam încă în mână tocul cu tuș. își ținea capul greu, un pic aplecat, și ochii ațintiți în linoleumul uzat. Poate nu voia să mă privească. Am putea citi ceva, am spus eu. Orice. Nu. Nu vom mai citi nimic. Așadar, era nevoită să mă părăsească. Sau hotărâse de bună voie să mă părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de fluturi cu zborul greoi/ poate un adaos, poate o lipsă/ o priveam cu ochi umezi și miopi/ peste iarba fierbinte și verde aprinsă/ Cu tâmplele arse de aripi/ o tânără fată alergând/ ca o femeie peste clape de pian/ aplecată, visând și cântând/ Nu vreau un fluture într-un ac/ nu vreau o frunză într-o carte/ și alte povești sunt la fel/ îmi șoptea ea aparte/ Ea alerga - simți, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
cele în care imaginația autorului aduce pînă la noi, sub forme palpabile, opere de artă din trecut. "Arheologie" înseamnă, sub pana lui Odobescu, altceva decît ceea ce înțelegem astăzi prin această disciplină: ea este un fel de istorie a artei generalizată. Aplecat ca prozator spre trecut, era poate normal ca autorul să aibă o priză din ce în ce mai redusă asupra literaturii contemporane. Cititorului și traducătorului poeților Antichității i-a rămas străin contextul literar în care el însuși a trăit. Odobescu nu pare să fi
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
mișcîndu-se în hotarele unui istm pe care nu poate păși decît dacă are ambele calități - talent literar și disciplină a minții -, intelectualul va fi tratat de cele două tabere precum victimele miticului tîlhar Sinis. Legat de vîrful a doi pini aplecați, el va fi sfîrtecat în clipa slobozirii trunchiurilor lor. Paradoxul e că sfîrtecarea echivalează în acest caz cu contestarea apartenenței lui la vreuna din tabere. Nici una nu și-l revendică pe motiv că, fiind atipic, chipurile nu este reprezentativ. Nimeni
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
actului sexual. Poziția ”iepure” Această poziție imită oarecum poziția misionarilor. Diferența constă în faptul că tu vei stă sprijinită doar pe brațe, cap și tălpi. Mijlocul tău și posteriorul vor fi susținute de către parterer în timpul penetrării. Poziția ”roaba” Vei stă aplecata cu fața în jos și sprijinită pe brațe. Partenerul îți va prinde mijlocul și picioarele în așa fel încât, în timpul penetrării acestea să se regăsească în jurul taliei sale. Poziția ”crabul” Iubitul tău va fi întins pe spate, iar tu vei
Cele mai ciudate poziţii sexuale () [Corola-journal/Journalistic/67991_a_69316]
-
ploile pe care le "adoră". Rolul jucat în piesa epistolară de Aurel Dumitrașcu pare unul al grației desprinse de orice constrângere exterioară. În schimb, lui Adrian Alui Gheorghe i s-a dat truda cotidiană, fără nici un orizont, cu fruntea mereu aplecată și șalele tari... Treptat însă, cei doi poeți și prieteni atât de diferiți realizează că rolurile acestea sunt distribuite nu de un Creator transcendent (Aurel Dumitrașcu e de altfel un ateu convins), ci de la un centru de comandă administrativ-ideologică. Tinerii
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
acolo se zărea ca-n palmă orașul, prins parcă-ntr-o cursă nebună pentru spațiu, explozia de culori înscrise pe zare cu cretă părea să schițeze harta unor armate în plină expansiune. Doar pinii de un verde închis, ramurile lor aplecate și strânse de vânt, tot atâtea șaluri azvârlite peste umăr, erau în stare să te convingă: nu, n-ai descins în curtea unde un arhitect și-a aruncat de-a valma frânturi din capricioasele sale visuri nefinisate. Singure acoperișul scânteietor
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
tehnică, rămânând valabile recomandările date în privința degajărilor. Tehnica curățirilor în arborete în care nu s-au executat anterior lucrării de îngrijire. Se va urmări ca, pe lângă curățirile propriu-zise, în care se extrag din arborete exemplarele cu trunchiurile strâmbe, aplecate, bifurcate, rănite, preexistenții și lăstarii (aceștia din urmă în mai multe reprize); în anumite puncte, tăierile vor lua caracterul de degajare a exemplarelor bune de stejar și de alte specii de valoare, care sunt copleșite. În pădurile de șleau, periodicitatea
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260398]
-
rupți și debilitați, care ar putea prilejui dezvoltarea atacurilor de insecte. În cadrul fiecărui arboret vătămat, extragerea arborilor se va face eșalonat, în funcție de următoarele urgențe: În urgența I, vor fi extrași arborii puternic vătămați și anume: arborii puternic aplecați și cei dezrădăcinați total (doborâți); arborii cărora le-au rămas mai puțin de 4 verticile viabile; arborii cu rupturi de trunchi (sub coroană); arborii care prezintă încovoierea (curbarea) tulpinii sub nivelul coroanei; În urgența II, vor fi extrași: arborii cu
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260398]
-
comportă cunoașterea frecvenței arborilor pe grade de vătămare din cuprinsul fiecărui arboret. Ținând seama de faptul că exemplarele puternic vătămate (arborii cărora le-au rămas mai puțin de 4 verticile viabile, arbori cu rupturi de trunchiuri, arbori puternic curbați sau aplecați, precum și cei total dezrădăcinați, nu mai pot fi menținuți în cuprinsul arboretelor, exprimarea intensității vătămării arborilor se va face în funcție de proporția pe care arborii puternic vătămați o reprezintă din totalul arborilor prejudiciați; ca urmare, intensitatea vătămării dintr-
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260398]
-
prietenii chiar, nu poate să nu țină seama de restricțiile naturale: „de când ai murit/ mă tot gândesc ce să-ți scriu// indiferent cum așez vorbele/ Dumnezeu nu-și mai ia fapta înapoi/ chiar dacă a scăpat câteva picături/ printre capetele noastre aplecate atunci/ semn că i-a părut rău// știi ce puțini am fost/ o mână/ dar unde să fi încăput toți cei care ți-am deschis ușa atâția ani/ ori cei care te-am rugat/ să mai rărești țigările?/ așa/ palele
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
era un sunet pe de-a-ntregul în regulă. Roșcatul (guleratul) își încetini pașii. Parcă bănuia ceva. Chiar o fi oare glasul unui tovarăș de-al lor? Ajunseră la o poiană. Roșcatul se opri la marginea desișului și privi, printre crengile aplecate ale brazilor, spre poiană. Cât de luminos era totul acolo, afară! În curățenia sa neatinsă, zăpada strălucea uniform în lumina albastră a zorilor timpurii. Nici o urmă suspectă nu o întina. Lupul înaintă câțiva pași, în libertate. Se auzi o împușcătură
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
spațiu imens, cufundat în liniște și întuneric, cu lumina răspîndită difuz doar de mari ecrane pe care, imaginile unor cititori de toate vîrstele, așezați în fotolii în dreptul bibliotecii personale, întorcînd tăcuți filele cărții sau murmurînd textul pe care-și țineau aplecate privirile, puteau trece drept un elogiu vizual adus literaturii. În labirintul creat de ecranele supradimensionate, se aflau cuibărite mici saloane cu mobilă ca pe vremea bunicii, invitîndu-i pe vizitatori la un ceai sau o cafea, la răsfoitul cărților așezate pe
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
duse în bucătărie, fără să se spele, cu părul răvășit, și primul lucru pe care-l văzu, în penumbra gri a dimineții, fu goliciunea strălucitoare a unor coapse albe, bine sculptate. Rămase fără suflare. Maria Rita, în genunchi, cu corpul aplecat înainte, freca energic podeaua. - Maria Rita, spuse, simțind că se sufoca, tremurând de excitație. Ea trebuie că nu-l simțise, pentru că nu întoarse capul, frecând mai departe, în genunchi. Făcu un pas spre ea și se opri, fără a-și
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
dezbinarea. Dacă dansul acesta dialectic îl altoim pe o viziune dihotomică în care perechea de bază e omul și universul (micro- și macrocosmosul, spiritul și materia etc.), atunci aflăm optica lui Viorel Chițea: o viziune antropocentrică în care singurul ochi aplecat asupra lumii stă în spiritul omului, lumea existînd doar pentru conștiința care o percepe, și conștiința neexistînd decît în lumea care o face cu putință. Întîietate are întregul perechii spiritmaterie, nu una din laturi. Volumul cuprinde 25 de eseuri, scrise
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
Maestru. Citeam diferite documente din vitrinele Muzeului și mă simțeam copleșită. Turneul lui Enescu de la New York, fotografii aiuritoare, obiecte. O istorie în mici fragmente, în detalii. În dreapta pianului Steinway and Sons văd o statuetă din bronz. Capul lui Enescu. Puțin aplecat. Patru zile mi s-a părut că a ascultat atent și el, ca și mine, ca și noi toți lecțiile lui Dan Grigore. Un master class ca o formă de spectacol. O întîlnire cu muzica cea tămăduitoare. Care poate să
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
cu lăcomie aerul, urmă mirosul, păși un șănțuleț, încălecă un gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu pete galbene, își sprijinise picioarele dinainte de cuptoraș și deschidea o gură adâncă, hămesită, plină de dinți. Auzi călcăturile în vie, se
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
o potențare oximoronică a factorilor terifianți. Vocea puternică scade, devine șoaptă înfiorată (Roagă-te să nu se întîmple iarna). Același efect îl are oscilația între grandiosul sumbru, strivitor și delicatețea pe care Erosul înțelege a și-o păstra (Tălpi mici). Aplecat să înțeleagă „cărările filozoficești ale trupului/ și delicatele sale contorsiuni”, autorul își întoarce zbuciumul pe revers, pentru a măsura ceea ce se pierde „la sunetul celor șapte trîmbițe ieșit direct din patimile noastre”. Rememorîndu-și termenul opus, dezmierdîndu-l prin propria-i delicată
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
Cine se plimba toată ziua cu Laszlo Tokes. Anul trecut la București, eram prim-ministru de căteva zile. A fost președintele Barroso și cred că zece prim-miniștri, la acea întălnire a prietenilor coeziunii. La un moment dat, domnul Orban aplecat, n-am știu, nici eu, nici președintele Barroso unde pleacă. Când s-a întors, domnul Barroso l-a întrebat: Viktor unde a-i fost? Zice, am fost la prietenul meu Băsescu să beau o cafea cu el. Și acuma domnul
Ponta: Băsescu vrea să o facă pe Udrea preşedinte. Treaba lui by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35879_a_37204]
-
politică impetuoasă a celui care s-a luptat aproape trei decenii pentru drepturile poporului său. Ca metodă, cercetarea ne dezvăluie un istoric care a depășit de mult faza romantică încă dominantă într-o bună parte a istoriografiei române din Regat, aplecat sistematic asupra documentelor și înzestrat cu logică și cu talent analitic. Bunea a lăsat în urmă faza retoricii iredentiste: el face să vorbească, asamblate într-o panoramă impecabil alcătuită, surse istorice incontestabile: actele oficiale - memorii, petiții, decizii ale organelor ardelene
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
și cadrul de natură în care eroina își duce existența de țărancă nevoiașă, cu gesturi de o ritualitate ancestrală în actele ei gospodărești: „Pomii cei tineri erau smulși de la garduri, pentru că știau să stea în picioare. Pomii cei bătrâni sfârșeau aplecați unii peste alții. Era o moarte înceată, chinuitoare, o putreziciune treptată în pomi, în garduri și în cumpeni." Prin pierderea la un moment dat a soțului și a fiului, care îi sunt împușcați pe neașteptate, femeia din cartea lui Marin
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]