2,765 matches
-
de eseuri Sacru și melancolie, Timișoara, Ed. Amarcord, 1997, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1998 a publicat: Nodul gordian (jurnal-eseu), București, Ed. Humanitas, Călugărul și moartea (eseu despre reprezentarea morții în monahismul egiptean), Iași, Ed. Polirom și Apocalipsa lui Ioan în tradiția iudeo-creștină (studiu), București, Ed. Humanitas. Este un bun cunoscător al operei lui Mircea Eliade (despre care a scris o carte, în colaborare cu Paul Barbăneagră). A tradus, din greacă și latină, scrieri dintre cele mai dificile
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
se metamorfozează, treptat, într-o vampa (Tip of the Day/ Shakespeare și computerele). Și așa mai departe, ca într-o variantă parodica locală a serialului "Zonă Crepusculara". Cauza intervenției "paranormale" și, adeseori, nedorite a fantasmelor în real (efecte derizorii ale apocalipsei virtuale) este, de fiecare dată, iluzia referențiala, trecerea personajelor fie și pentru o clipă, dincolo de ecranul protector al Machinei. Însă după douăsprezece texte excelente, încercînd, autoironic, să evite o morală pretențioasa sau o "răsucire vioaie pe poante", auctorele cedează inițiativa
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
căreia "Practic nu există nici un fel de scenariu despre sfîrșitul lumii, în care întreaga creație să se termine''. Teoria catastrofelor, cum știm, prevede resturi. În realitate, o parte a creației continuă, dar într-o cu totul altă lume. Și realitate. Apocalipsele sînt criptice, deci nu scriu despre ele, despre antichristi și despre Judecată de Apoi, ci despre sfîrșitul lumii noastre și al altor lumi. Căci infernul nu sînt ceilalți. Simptomatic, chiar și cartea pe care a editat-o Malcolm Bull se
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
durată, precum o rană metafizica a artistului ce-și nutrește închipuirea din vermina: "tocmai acum cînd cimitirele/ se apropie în liniște/ unele de altele// tocmai acum cînd/ nu se mai pot scrie epopei/ (în taină fie spus noi exersam la/ apocalipse)// tocmai acum cînd utopiile își fac/ o penibilă concurență// tocmai acum apari tu și ne spui lucrul acesta/ și e atît de tîrziu/ că precis am uitat" (tocmai acum). Formația de matematician a lui Mircea Măluț transpare, desigur, în acest
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
copac/ și-n fiecare frunză se simte acasă./ Vom ajunge undeva nu vom ajunge/ frunzelor nu le mai pasă" - Oriunde suntem acasă. Cand între fire și om s-a produs tocmai - sau este pe cale să se producă - ireparabilul, preludiu de apocalipsa, alarmă se iscă în însăși esență elementelor, în paralel cu pașii istoriei: Sfârteca ură, trufia coase, câte-un suspin,/ vibrează într-un trup cu cărnuri alese/ Încerc o poartă, închid, deschid/ nimeni nu intră nu iese" - Un mers împleticit. Sunt
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
sentimental-senzuale. Din care pricină erotismul privit prin prisma tragică nu e decît o răsturnare a situației comune. În poezia noastră actuală, există două poete ce ilustrează o atare situație: Angela Marinescu, printr-o gravitate fiziologică a inversiunii (revelația masturbantă și apocalipsa lesbiană) și Ileana Mălăncioiu, printr-una romantic-naturalistă, avîndu-și rădăcinile împlîntate în vizionarismul exaltant, idealizator-satiric al veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea (Blake, Poe, Baudelaire, Eminescu). În prim-planul versurilor Ilenei Mălăncioiu se află moartea, care, după cum ne încredința
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
existând un rafinament al metamorfozelor ce subminează ordinea birocratica, anticipând ravagiile produse de Woland și tovărășii săi în Maestrul și Margareta. Totul se pierde într-un foc de artificii, lupta finală a tovarășului Korotkov cu demonii având un aer de apocalipsa bufa. Ouăle fatale preiau scenariul narativ și ingredientele familiare ale literaturii de anticipație, de la "rază vieții" accelerând miraculos evoluția până la proliferarea fapturilor gigantice în maniera wellsiană. Profesorul Persikov e primul dintre demiurgii bulgakovieni și cel mai nefericit - un "viceversa" caragialian
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
în poezia noastră feminină că o maree sălbatică, pînă la a friza un manierism (se poate vorbi nu doar de un "striptease metafizic", spre a-l cîtă pe confratele Alex. Ștefănescu, ci și de un vizionarism lesbian și de o apocalipsa masturbantă!), Mariana Filimon se arătă a fi o senzorială acută, fără a fi propriu-zis o senzuala. Cu o limpida tristețe, poeta se desparte de trupul său: "Dincolo de mareea/ ușor somnambula/ e Marea Moartă// o mare în care trupul meu/ se
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
în final, doar... doi, Luca dovedindu-se a fi securistul, teroristul, întruchipare a diavolului care o pângărește pe Maria, iar Ion fiind lovit de un glonte rătăcit) nu vor reuși să eludeze realitatea de care par rupți. Ei refac, simbolic, apocalipsa pe care au trăit-o românii în zilele lui decembrie 1989. Există, în românul lui Horia Pătrașcu, o opoziție a planurilor interior-exterior, groapă în care coboară muncitorii și lumea de afară. Până la un punct, groapă capătă o functie protectoare, izolându
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
atragă atenția unor categorii variate de lectori." Răbdarea acestor categorii variate de lectori contează prea puțin pentru autorul de trilogii și tetralogii; Răspunderea iresponsabilității În vreme ce predicatorii sfîrșitului lumii au descoperit că acest spectacol se amînă pe o durată nedeterminată, spaima apocalipsei a făcut ravagii la mai toate posturile de televiziune cu pretenții. E adevărat, Cronicarul n-a avut nici un fel de temeri că anul 2000 va da dreptate prezicătorilor care dădeau ca sigură apocalipsa. Dar vulgaritățile de-a dreptul apocaliptice oferite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
se amînă pe o durată nedeterminată, spaima apocalipsei a făcut ravagii la mai toate posturile de televiziune cu pretenții. E adevărat, Cronicarul n-a avut nici un fel de temeri că anul 2000 va da dreptate prezicătorilor care dădeau ca sigură apocalipsa. Dar vulgaritățile de-a dreptul apocaliptice oferite ca programe de Revelion cu prilejul sfîrșitului de mileniu, ne-au făcut să ne întrebăm cine dă undă verde pe post unor asemenea produse care vor fi dat frisoane și boschetarilor cu vocație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
dreptate și paradisul comunist a fost înfăptuit. Cu alte cuvinte, comunismul fiind sfârșitul fericit al istoriei, realismul socialist nu putea decât să recicleze o gamă foarte largă de stiluri arhitectonice (aproape toate stilurile anterioare). Iar postmodernismul, în ipostaza să de apocalipsa blândă, nu făcea nici el altceva... Nu este lipsită de interes nici discuția referitoare la revenirea modernismului după 1954, ca urmare a impactului pe care l-a avut discursul lui Hrusciov asupra arhitecturii, cu consecințele cunoscute (industrializare, standardizare, dispariția ornamentelor
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
mese/ desigur/ vom strănge cureaua vom fi mai sătui/ de-atătea pofte de rolul lor de căpătai/ și-o să răgăie țară de pofte și demnitate" (Șansă). an aceeași măsură putem constată o fiziologie cosmică. Adoptănd (adaptănd) o poză romantic-apocaliptică (e o apocalipsa la scară redusă, "de buzunar"), poetul, care e un temperament delicat, se tănguie, voluptuos an fond, pe marginea ambivalentei unei experiențe erotice. Grandilocventa, cată există (visele aruncate peste abis, străfulgerarea timpului), nu reprezintă decat expresia solemnă a Erosului. Parada să
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
ci o formă a damnării, finalul melancolic al unui ciclu vital al carui dramatism nu se poate resorbi în întregime în verb: "Pe nesimțite îmbătrînești/ tot căutînd metafore pentru gloria unui text/ împroșcat cu azur cu idei vermion cu roza apocalipsa/ a clipei de față./ Erai tînăr îți creșteau intrigi și gheare/ de sfîșiat sărbătorile/ zilnic priveai ștreangul negru/ ȘTREANGUL NEGRU./ Învățai:/ artă o mică înșelătorie aplicată celulelor orgolioase./ Învățai:/ Vită impendere verso. Să-ți consacri viața adevărului./ Într-o cameră
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
scrie o poezie apocaliptica, precum scriu unii critici, S.F. scrie, ca orice aristocrat, la modul feudal, adică, fără dorința de a se scrie pe șine așa cum este cît cu dorința de a se proiecta în ideal, de unde reiese o falsă apocalipsa și o mare oboseală. Limbajul poemelor lui oscilează între blîndețe și violență, între slăbiciune și forță. Melancolice și, în mod paradoxal, concentrate la maximum, parcă dintr-un dezinteres prea mare pentru scris sau, dimpotrivă, limbaj desfășurat pe spații întinse, de
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
e palpabila și, mai mult decît atît, apropiată. Or, pentru Baudrillard universul nu mai este nici macar violent, ci amorf. Moartea însăși e banală, am banalizat-o noi prin experiență cotidiană. Baudrillard e un profet sumbru și extatic deopotrivă, pentru care Apocalipsa, deja pe jumătate instalată, are chipul unui ecran de control, după modelul televiziunii, "cel mai frumos obiect prototipic al acestei ere noi". O eră care nu mai este nici macar a vitezei, căci mașină, vehicolul acesta care ne deplasează fizic dintr-
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
aceste măsuri de „precauție“ ni le-a transmis mentorul sovietic din prima clipă. Unii încercau să-și explice uscata, astringenta mentalitate monahală prin faptul că acel regim trecuse printrun sângeros război civil, prin câteva decenii de austeritate mortificantă, apoi prin apocalipsa agresiunii hitleriste. Alții vedeau programul acesta ca decurgând din cel de bază: graba scoaterii din înapoiere economică, din reflexele feudale, întronarea disciplinei, datoriei, răspunderii. Sovieticii aduseseră obsesia primejdiei sabotajului, a coruperii oamenilor pentru a se opune „edificării“. În această optică
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
zânelor moderne și apariția Sunt preziceri care converg p r i m i t i v ă p r e z e n t a t ă î n vetrelor dacice în România, este către anul 2012. Există astăzi o Apocalipsă, salvarea omenirii se sugestiv. mulțime de grupări creștine care face prin grație divină nu prin Spune-mi Florine ce vom susțin că aceasta se va întâmpla măceluri de proporții gigantice. face cu regulile de aplicație a î n m o
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
rezidual în scrisul său și devotându-se unei primejdioase autoscopii. Un rol catalitic, cred eu, va fi jucat și romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (2011), remarcabil literar și eficient psihologic (în măsura în care a ajutat-o pe autoare să-și coaguleze epic apocalipsa interioară). Fără acest roman, mi-e greu să-mi închipui cum s-ar fi putut ajunge la Asta nu este viața mea. Există mărci comune, punți între realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez poeme
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
ar arăta în variantă de hîrtie ca o carte groasă - e că revista are destul spațiu pentru a publica integral texte lungi, ce n-ar încăpea în paginile unui periodic obișnuit. Astfel, datorită lui Ștefan Bălan, am putut citi piesa Apocalipsa gonflabilă de Saviana Stănescu, lectură ce ne-a dovedit că Premiul Uniter 1999 e deplin justificat și că numele Savianei Stănescu, alături de cel al lui Vlad Zografi, se situează în fruntea grupului (restrîns) de dramaturgi români ai acestor ani. * Pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
iubito/ în rochița tandreții de vata de zahăr", dar și ironie, și deriziunea banalității: "aici e necesar/ să ai nume leafa nevasta/ niciodată câine tobe metafizice/ poeme balcoane ermetice". Într-un univers citadin, uneori alienant care îți dă senzația că "apocalipsa s-a inventat în vatra luminoasă", un spațiu în care poetul vede un "sânge mai dens decât infernul" și în care omul se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele se și sufocă dar și explodează între lucruri
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
front. Cea care fusese gata să-și renege originea, țipând " Nu mai vreau să fiu japoneză!", se maturizează rapid și îi citește mamei cu glas tremurând, dar ferm scrisoarea de adio adresată iubitului american. Adolescentul ce tocmai se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvența debarcării ratate când, după o plonjare în adâncuri, la suprafață plaja geme de corpurile neînsuflețite ale soldaților deja înghițiți de nisip. Infirmitatea fizică dobândită atunci se va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuța
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
a manifestanților din București? De ce să-i împovărăm cu o "nesiguranță", cu o "teamă" de troglodiți? De ce să nu socotim - ceea ce ni se pare logic - că fiecare din localitățile țării ar fi putut livra o cotă de aderenți ai Pieței? "Apocalipsa" ne temem că nu e decît o emanație a libertinilor politici, înspăimîntați, ei, că nu vor mai putea pescui în apa tulbure a insatisfacției generalizate, a frustrării obștești. "Popularizarea, mai pretinde dl. Theodorescu, a ucis acele candori, acele utopii sau
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
Lume închisă, claustrofobică, deschizîndu-se doar prin amintirile pe care fiecare le poartă cu sine. Acestea contrabalansează și vindecă atmosfera de apăsătoarele semne ale sfîrșitului: un copil găsit care poate provoca furtuni devastatoare, un tată sumbru, impenetrabil, declanșator al unei false Apocalipse, o farsă de fapt; grădini sălbăticite și viața în păduri și pe cîmpuri; o mireasă recitînd cu voioșie versuri de îngropăciune în ziua nunții, viața-moartea și binele-răul din rememorarea întreruptă de durere și halucinație de dinaintea morții. Un roman astfel mai
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
reală, simetria mîntuirii. Firește, limbajul utilizat e în bună descendență romantică, dar și în duhul aluviunilor expresioniste, bizuit pe acel sistem de aluzii consacrate, pe care E. R. Curtius l-a numit "alegoreza biblică". Viziunea catabolică poate fi astfel subsumată Apocalipsei, menținîndu-se în cuprinsul ei un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește inițialele cosmosului cu sfîrșitul timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]