150 matches
-
definiție a poeziei care îi sugerează în egală măsură complexitatea și ambiguitatea specifice acestui leac hipnotic ce poate deveni, doar uneori, inginerie textuală: "...îmi vâjâie niște chestii prin creier, nu le-aș zice nici idei, nici imagini, nici scenarii, nici apoftegme, nici concepte, și nici în vreun alt fel nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat și dezlânat cum mi-e gândul, ca un fel de neamț dement, un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
uneori, și o astfel de gesticulație apăsat delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme dintr-un singur vers, temele și obsesiile lirice, convertindu-le în apoftegme de o solemnitate flagrantă: "A te înspăimânta înseamnă a te în-spre-pământa". (Meditație) sau: " Nostalgia întâia prejudecată din De-o-ființa unui poet" (Facere I). Absolvent al Filosofiei ieșene, Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
criticii critice, care se produce atunci când criticul prim îi răspunde criticului care l-a criticat. Abia aici e limita. Este lipsit de înțelepciune mai ales ca un critic, dar și un scriitor, să răspundă criticului său. Trebuie să ascultăm de apoftegma lui Terentianus Maurus: habent sua fata libelli. Cum ați defini relația care există între un profesor universitar și un critic literar? Când cele două existențe se suprapun, putem vorbi de ierarhie/confirmare/completare? Cum (v)-ați defini? Profesorul universitar, specialist
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
corectitudinii politice", politicienii o acceptă și amețesc poporul cu demagogia ei. În eseistica occidentală, political correctness a devenit subiect de pamflet. S-a spus mereu pe drept cuvânt că avem ce merităm. Un străin, Edward R. Murow, a lansat o apoftegmă ce ni se potrivește, astăzi mai mult decât oricând: "O țară de oi merită un guvern de lupi." Care este rezultatul atitudinii civice mărunte, încercată de mine, revendicând asfaltarea străzii pe care locuiesc, în zona Copou, se poate vedea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
laude ditirambice și inele cu pietre false" 574. O serie de pictori precum Fernand Khnopff sau Franz von Stück își compun propriul spațiu așa cum o va face și des Esseintes, personajul celebru al lui Huysmans. Pentru pictorul de sensibilitate simbolisto-decadentă apoftegma contelui Buffon ar putea fi reformulată astfel: la maison c'est l'homme même. Interiorul reflectă și se reflectă în interioritatea artistului. O importantă dimensiune decadentă o regăsim în felul în care pictorii, scriitorii sau colecționarii de artă aleg să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca soarele și toți s-aucutremurat. El le spune: «Priviți, a venit Domnul și zice: Duceți va-sul șalesț al pustiului». Îndată și-a dat suflarea, devenind ca unfulger, iar toată încăperea s-a umplut de bună mireasmă”<footnote Patericul sau apoftegmele Părinților din pustiu, traducere, introducere și prezentări Cristian Bădiliță, ediția a II-a revăzută, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 328. footnote>. Apostolul neamurilor considera, pe bună dreptate, că noi oamenii nu avem aici, pe pământ, „cetate stătătoare, ci o căutăm
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
metodologice și conceptuale în funcție de disciplină, nu ar asigura un plus de claritate, ci dimpotrivă, ar bloca orice posibilitate de analiză, datorită incompatibilității și incomensurabilității instrumentelor pe care le întrebuințează. Așadar, chiar dacă pe alocuri se vor mai strecura aluzii, concluzii ori apoftegme poetice, fie pentru a rezuma o idee, fie pentru a o ilustra estetic, prezenta lucrare nu mizează într-o măsură relevantă pe uzanțele artistice ale mitului. Bazinul disciplinar din care se vor extrage majoritatea pozițiilor teoretice este constituit din investigații
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
occidentului. Trad. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 1997. Petru Movilă. Mărturisirea ortodoxă a credinței universale apostolice a Bisericii orientale. Ed. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 2001. Ion Neculce. O samă de cuvinte. Ed. Iorgu Iordan. București: Minerva, 1972. Patericul sau apoftegmele Părinților din pustiu. Ed. Cristian Bădiliță. Iași: Polirom, 2003. Johannes Sommer Pirnensis și Antonius Maria Gratianus. Viața lui Despot Vodă. Trad. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 1998. Grigore Ureche. Letopisețul Țării Moldovei. București: Minerva, 1987. Viețile Sfinților. București: Artemis, 2003
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la putere. Martirii închisorilor comuniste sau ai lagărelor de muncă forțată, cenzurați din cărțile de istorie, au răbufnit după 1989 din gropile lor comune pentru a trezi conștiința păcatului într-o societate anesteziată de ideologii totalitare, teroare sau tăcere. Niciodată apoftegma lui Löwith nu a fost mai adevărată: "Pentru credincios, istoria nu este un domeniu autonom al străduințelor umane și al progresului, ci tărâmul păcatului și al morții, și de aceea are nevoie de mântuire 66. Primul pas spre asanarea morală
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
funcționează astăzi ca o enciclopedie a genului aforistic ori ca o imensă bibliotecă imaginară. Și ea continuă în veacul vitezei al douăzeci și unulea să aibă, pentru unii scriitori, o irezistibilă atracție. Nu m-a surprins vocația și atracția spre apoftegme la scriitorul Theodor Codreanu, pentru că expresia lapidară și memorabilă este congenere unui critic literar, așa cum este și domnia-sa. Volumul Fragmentele lui Lamparia (Ed. Fundația "Scrisul Românesc", Craiova, 2002, cu o prefață de Edgar Papu), structurat în două părți, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cad așa pe spate spre cîmp, țugui, clopotniță mesajele patetice sau ritualice, Rezervația naturală Perchiu scursura de betoane, scoarță la podul refăcut, km 40, distrugem ireversibil, pe cît de fără întoarcere relația cu răspunderea noastră, care este trecutul nostru, griva apoftegmelor, prea aproape iepurele mort! BV 43 VAS omul, Dacie biserica din Borzești, singura zidire a văii, chimicale bordurile stației văruite de Paști, piersicii au înflorit și ei, căței roz de grădină, practica suttee a hindușilor o are în sînge cîinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
activitățile intelectuale : cititul, scrisul, copiatul manuscriselor, întreținerea bibliotecilor etc. În Patericul egiptean se găsește celebrul episod în care Avva Antonie, încercat de gânduri negre și rele, îl întreabă pe Dumnezeu ce trebuie să facă să se mântuiască, întrebarea-cheie a majorității apoftegmelor. Chiar în acel moment, vede pe cineva împletind răbdător o funie, rugându-se în același timp. Era vorba de fapt de un înger, care-i oferea o soluție economică de subzistență și o cale de salvare a sufletului. Se remarcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în afară de cazul unor exhibiționiști. Lui Bacovia (cel din liceu și din facultate) nu-i lipsea însă cu totul această înclinație... Apropo de definiții, se poate spune, cred, și așa: Bacovia e un Cioran înainte de Cioran, unul mai puțin demonstrativ, cu apoftegme sentimentale, care observă mult, dar formulează rar: adevăruri, nu paradoxuri. Un avantaj neașteptat: sterilitatea îl oprește pe Bacovia de a se ocupa cu bagatele. Nu mai am nici o îndoială că, atunci cînd se declară sătul de „aprecierile de mare poet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
abandonați pe parcurs. Neconcordând cu ansamblul, frații din Sfânta Familie recompusă au fost îndepărtați din versiunea pentru marele public și, din acest decupaj, ea n-a avut decât de câștigat. În altă ordine de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme și parabole, impune intervenția clarificatoare a doctoranzilor. Ei sunt cei care au asigurat gloria universitară și postumă a unui Heraclit sau a unui René Char: fără aforisme, glosatorul ajunge în șomaj. Stilul aluziv al compendiului evanghelic l-a făcut elastic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
le aranjați încă în raft, am spune în limba română) deasupra. Un doctorad care lucrează pe această temă, fără îndoială, le-a rezervat pentru mâine și vrea să ușureze sarcina bibliotecarilor. Mă simt irezistibil atras de ele. Deschid la întâmplare Apoftegmele Părinților deșertului. Abba Theodot spune către un bătrân: "lipsirea de mâncare întărește inima călugărului în fața ispitelor", la care acesta răspunde: "Veghea îl întărește încă și mai mult". Cât de ciudat sună aceste sentințe seci, uscate ca niște curmale în soarele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devin vizibile abia la lec- tură, opera lui Caragiale devenind la rândul ei un interpre- tant în chestionarea spiritului unei epoci și a identității profunde a locuitorilor ei. Bellu Zilber, în 1945, cu o glumă proastă prindea esențialul într-o apoftegmă memorabilă : „Domnilor, în România socialismul va însemna I.V. Stalin plus I.L. Caragiale”. În opera lui Caragiale se află posibi- litatea de a polariza prin mecanismul optic deja sugerat al lui „simt enorm și văz monstruos”, făcând viabilă o altă apoftegmă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apoftegmă memorabilă : „Domnilor, în România socialismul va însemna I.V. Stalin plus I.L. Caragiale”. În opera lui Caragiale se află posibi- litatea de a polariza prin mecanismul optic deja sugerat al lui „simt enorm și văz monstruos”, făcând viabilă o altă apoftegmă a lui Eugen Ionescu, „Il y a peu de chose qui sépare l’horrible du comique” „Puține lucruri despart ori- bilul de comic” (trad. mea, A.M.) Comicul lui Caragiale nu este „oribil”, dar în anumite „situațiuni” devine neliniștitor. Prin urmare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
feliat în fascicule și foiletoane. Întreprinderi romanești precum cele ale lui Duiliu Zamfirescu vor fi apărut tolstoiene prin dimensiuni într-o epocă a miniaturii, a medalionului și a poeziei. În același timp, viziunea monumentală asupra unor miniaturi implica fără ca autorul apoftegmei să realizeze un proces de deformare pe care jocul de cuvinte îl face vizibil. Ceea ce stătea sub semnul efemerului și al eboșei, „momentul”, decupaj din cotidian, schiță de moravuri, centrată în jurul unui nucleu anecdotic, era proiectat la scara capodoperei literare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de reu- șită sau de catastrofă. În cazul reușitei, toți supraviețuiesc, în cazul eșecului unul singur scapă. În cele din urmă, aceste deformări spun mai mult și într-un fel memorabil despre reflexul mentalitar care configurează complexele identitare românești decât apoftegmele sofisticate. Noua Republică, Fiesta și Boborul B în loc de V, B în loc de P, comerțul simbolic al excesului este reprezentat și fonetic la Caragiale. Exploziva ăoclusivaă bilabială B înlocuiește consoana din aceeași categorie P, mai puțin agresivă sau pe fricativa labiodentală sonoră
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în B- ul răsunător care invită la asocierea cu sportul repu- tat pentru violență, Boxul. Dacă termenul sportiv scoate ostentativ în evidență caracterul violent al retoricii atașate discursului politic - vocea poporului a devenit boxul lui - pe care o presupune deformarea apoftegmei latine, în cazul Boborului, pronunțarea defectuoasă aduce în discuție o formă de violență mai puțin transparentă. „Box populi” este cea care a ridicat cotația simbolică a polițistului Stan la bursa politică, conferind o aură revoluționară actelor sale mundane. Prin urmare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întregul ei, viața trăită în totalitarism a fost o vreme a insuportabilului, dar și a marilor speranțe. Din ea n-a lipsit fericirea, numai că, potrivit reflecției melancolice a autorului, „orice fericire se plătește” (105). Ceea ce pare numai o sonoră apoftegmă devine realitate în viața lui Valeriu Cristea, iar aceasta tocmai atunci când s-ar fi zis că are, în fine, șansa de a fi fericit. Deși pare și aceasta o exagerare, scriitorul a avut de ce să afirme că în 22 decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de nenumărate ori de câteva persoane care îl cunoscuseră înainte de război. Descrierile se confirmau una pe alta : cap mare, tuns foarte scurt (sau chel), „profil de senator roman” ; elocuție apăsată și rară, ton sentențios și epigramatic ; genul celui care debitează apoftegme și precepte. În plan intelectual : „un Socrate contemporan” (sau „Socrate român”) ; stăpânind în chip suveran toată filozofia, în primul rând greacă și germană ; economist redutabil (l-am auzit nu o dată declarând „eu am fost șeful statului major economic al României
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cred totodată că fiecare din noi ne-am face datoria și am reuși să ne însănătoșim mai grabnic ca nație dacă am încerca să cunoaștem în mod autentic măcar trecutul părinților noștri și nu am rămâne blocați și încremeniți în apoftegma de largă circulație: "era mai bine înainte!" În acest sens, este exemplară mărturia domnului Bazon cu privire la liniștirea bruscă a unei bestii-caraliu întâlnită în coloniile de muncă, Cocora, după ce a vorbit cu tatăl său la solicitarea unuia dintre deținuții politici la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe racla cuviosului Teodosie. Lumânarea a continuat să ardă timp 40 de zile după care s-a stins. Cuviosul Pimen i-a cucerit pe toți prin smerenie, blândețe și învățăturile lui care erau tuturor folositoare. De la el au rămas numeroase apoftegme pline de miez din care și călugării dar și mirenii au foarte multe de învățat. Dar și felul lui de a petrece, dosebit de pilduitor fie prin sfaturi, fie chiar prin tăcere de multe ori. A venit de departe un
Editura PimEN CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/27_august_Editura Pimen_cel_mare_ion_untaru_1377568741.html [Corola-publishinghouse/BlogPost/364948_a_366277]
-
subterfugiilor, stratagemelor, dând o largă posibilitate prostiei, lașității, cinismului să se autodeclare, ba chiar să se lăfăie concupiscent în propriile lor ordurii pentru a ne provoca cea mai veselă stare repulsivă, amendându-le cu o voluptate comică foarte caracteristică și apoftegme ironice admirabile, unele amintind parodia maziliană și cea soresciană a sentențiozității, recurge la un final scos din cutie, prin care în cuibul de pupeze e trimisă pasărea onestă să întreprindă operația de curățenie generală." (Valentin Silvestru, România literară, 30 martie
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]