151 matches
-
Cristian Jurgiu. Cu: Victor Rebenciuc, Cristian Pavlu. Genul filmului: Dramă. Durata: 90 minute. Premiera în România: 18.10.2013. Produs de: Libra Film. Distribuit în România de: Transilvania Film. Acolo unde s-a născut veșnicia, adică la sat, cum suna apoftegma blagiană, pensionarul văduv, Costache Moldu (Victor Rebenciuc), își contemplă de pe prispa casei avariate de inundație propria singură tate și un viitor incert. Atitudinea moromețiană a personajului, echivalentă simbolic a unui tragic quo vadis, „Niculae, unde mergem noi, domnule?”, face vizibilă
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
doar că statistic, cam toți arată aceleași înclinații: fuga de singurătate, exhibiționismul, goana după senzații tari și pofta de libertate neîngrădită, adică tocmai acele trăsături pe care ingrata realitate nu ni le dă decît drămuit. Aceste înclinații confirmă o veche apoftegmă: lăsat în voia naturii sale, orice om merge spre propria degradare, blestemat parcă de a nu se stăpîni decît în mică măsură. Și atunci e nevoie de o corecție venită din afară, fie sub forma unor convenții asumate, fie sub
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
politic. De o ironie grandioasă este măcelărirea operei lui Beethoven, Oda bucuriei, de către junii comuniști, cu libretul grotesc-fabulos: "Mao, Lenin, Stalin, mărșăluiesc în drum spre soarele răsare etc", aceasta după un discurs inflamat al lui Manrico care se întrece în apoftegme: "Arta singură e masturbare, solidaritatea este caritate etc. etc." Succesul repurtat în acest rol de animator, agitator al maselor îl împinge către acțiuni mai îndrăznețe printre care și uciderea și jefuirea unui director de întreprindere. Vivere pericolosamente își dă roadele
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
jucat ne-am distrat pînă/.acum la noua ce m-am/ trezit și numai ceva nu-mi/ amintesc parcă n-aș mai/ fi vrut sa mă-ntorc de-acolo" (Moarte prin internet). Mișcîndu-se între gol și plin, între imagine și apoftegma, între gravitate și persiflare, Victor Știr distilează o satiră inofensiva, pur scriptica, amintindu-l întrucîtva pe Cezar Ivănescu (deși are un limbaj nesubordonat nici unui model): "scriu aceste/ nu ca să te emoționez nu te/ aștepta la așa ceva la ce/ ți-ar
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
stricăm cu nici un preț sacrosanctele ,relații". ,Lanțul slăbiciunilor" e încă foarte activ. N-am avut nimic rău cu optzeciștii Cine cîntă în grup își va băga, atunci cînd i se cere, fratele în închisoare". Ce credeți despre grupurile literare? Mizantropica apoftegmă a lui Michaux, dacă-mi aduc aminte bine, ne duce cu gîndul la fetișul colectivului totalitar. A cînta în cor era sloganul fățarnicei ,arte angajate", deopotrivă comuniste, fasciste sau naziste, în intenția de-a oculta acapararea puterii de către un grup
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
de tip anancastic (o înclinație compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
salvează la limită pe polițistul extenuat. Poate că viața reprezintă acea valoare unică, de nesuplinit, după care tînjesc aceste ființe incomplete, gestul final nu reflectă decît această imensă dragoste de viață. "Moartea transformă viața în destin", ce semnificație poți da apoftegmei lui Marlaux în cazul stingerii bateriilor pentru un android? Viața este recapitulată sub semnul unei emoții estetice, a perisabilului și a singularului. Confesiunea lui Roy Batty, un excelent Nexus 6, reflectă nostalgia, ipostază a memoriei afective și orgoliul, formă a
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și alte apoftegme pe care i le servește lui Mr. Smith denotă un umor educat la școala Witticismului. Dacă scena devine uneori execrabilă prin instalarea în clișeu, în schimb replica te scoate pe o scenă de teatru englez de cea mai bună calitate
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
Întotdeauna dramaturgul este și regi zorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește...regizorului, deoarece un comedian invizibil
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de gol, având antecedente din furtul scândurilor mătușii Valeria. Totul se executa cu discreție, fiind bani buni la mijloc. Partea acceptabilă, ziceam noi, era că nu luam de la străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu”. De la Lala și frații Costescu am învățat să fumez cu adevărat, să trag fumul în piept și să strig : „hii! caii popii tai-i trenul”, în timp ce mă înecam de nu aveam aer și-mi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de camere, având fiecare Întruchiparea unui miracol, apariții neașteptate, fapte neliniștitoare, mumii Însuflețite, iar fiecărei imagini, cu totul memorabile, tu Îi asociezi un gând o categorie, un element din mobilierul cosmic, ba chiar un silogism, un silogism nemăsurat, lanțuri de apoftegme, coliere de hipalaje, rozete de zeugme, dansuri de hysteron proteron, logoi apofantici, ierarhii de stoicheia, precesiuni de echinoxe, paralaxe, ierbare, genealogii de gimnosofiști - și tot așa, la nesfârșit - o, Raimundo, o, Camillo, voi, cărora vă era de-ajuns să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiilor sau întregii lor familii en guise de testament. E vorba despre un testament spiritual, firește. Aceste viziuni concrete, rod al unor experiențe mistice, supramundane, cu rol mobilizator (protagoniștii urmăresc progresul în virtute al neamului lor), se combină cu numeroase apoftegme sau anecdote formative, rod al experiențelor oferite de viața obișnuită, de zi cu zi. Prin urmare, scopul urmărit de autorii apocalipselor este, dacă putem spune așa, unul pragmatic: menținerea pe drumul bun a urmașilor autorului fictiv. În această bătălie pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trăi. O expunere convingătoare, atât pentru specialiști cât și pentru nespecialiști. Pe parcursul discursului său, Doina Comănici desfășoară o muncă titanică și plină de noblețe sufletească, traduce pe înțelesul celor care suferă sau nu, cele mai importante noțiuni de psihologie, valorizează apoftegme și exemplifică la modul convingător. Autoarea demonstrează, în totalitate, adevărul conform căruia, valoarea și veridicitatea unei cărți este dată de experiența și trările personale. Experiența trăită de autoare este una inefabilă, viața sa a devenit element de studiu aplicativ pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu Întotdeauna dramaturgul este și regizorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește ...regizorului, deoarece un comedian invizibil
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
părintelui martir Roman Blaga și monahului bibliotecar de la Sf. Mănăstire Rohia, scriitorul de o rară sensibilitate, convertit în penitenciar la ortodoxie, cel care-și intitulează „jurnalul” nu al suferințelor îndurate ci „al fericirii”, memoria îmi aduce congruent pe Voltaire din apoftegma: „valoarea oamenilor se măsoară după greutățile biruite”. Gheorghiță Savel a fost și a rămas un om credincios, și “la baza vieții religioase stă jertfa“, cum afirmă dogmatic Nae Ionescu în Filosofia religiei (Prelegeri 1924-1925, p. 166); este și una din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un colț, unde urmărea la televizor emisiunile-concurs de teleshopping, În timp ce lucra la o biografie În versuri a fostului iubit. Eu continuam s-o urmăresc peste tot pe Anna, căutând să rămânem măcar câteva clipe singuri, departe de dogme, paradigme și apoftegme, pentru a Împlini acel vechi ritual pe care nici o religie sau curent filozofic nu cutează a-l aborda pieptiș. Când reușeam s-o Încolțesc Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în afară de cazul unor exhibiționiști. Lui Bacovia (cel din liceu și din facultate) nu-i lipsea însă cu totul această înclinație... Apropo de definiții, se poate spune, cred, și așa: Bacovia e un Cioran înainte de Cioran, unul mai puțin demonstrativ, cu apoftegme sentimentale, care observă mult, dar formulează rar: adevăruri, nu paradoxuri. Un avantaj neașteptat: sterilitatea îl oprește pe Bacovia de a se ocupa cu bagatele. Nu mai am nici o îndoială că, atunci cînd se declară sătul de „aprecierile de mare poet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
definiție a poeziei care îi sugerează în egală măsură complexitatea și ambiguitatea specifice acestui leac hipnotic ce poate deveni, doar uneori, inginerie textuală: "...îmi vâjâie niște chestii prin creier, nu le-aș zice nici idei, nici imagini, nici scenarii, nici apoftegme, nici concepte, și nici în vreun alt fel nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat și dezlânat cum mi-e gândul, ca un fel de neamț dement, un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
uneori, și o astfel de gesticulație apăsat delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme dintr-un singur vers, temele și obsesiile lirice, convertindu-le în apoftegme de o solemnitate flagrantă: "A te înspăimânta înseamnă a te în-spre-pământa". (Meditație) sau: " Nostalgia întâia prejudecată din De-o-ființa unui poet" (Facere I). Absolvent al Filosofiei ieșene, Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întotdeauna foarte bine între "valoarea de utilitate" și "valoarea de schimb". În ceea ce privește populația, Bastiat nu se separă de Malthus decât prin faptul că este de părere că "densitatea crescândă a populației echivalează cu o facilitate mai mare a creșterii producției", apoftegmă pe care exemplul Irlandei și al Chinei ar fi de ajuns la nevoie să o infirme. În sfârșit, în privința rentei, schisma sa nu provine decât dintr-o falsă interpretare a doctrinei lui Ricardo, o doctrină care nu implică deloc, așa cum
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în toate timpurile; dorea să demonstreze că relele care mâhnesc umanitatea provin nu din legile naturii, ci din infracțiunile pe care oamenii, în ignoranța sau în perversitatea lor, le-au comis față de aceste legi; dorea să dezvolte, motivând-o, admirabila apoftegmă a lui Quesnay: "Trebuie să ne păzim foarte atent să atribuim legilor fizice relele care sunt justa și inevitabila pedeapsă pentru violarea însăși ordinii acestor legi, instituite pentru a face binele". Din nefericire, nu a avut timp să își încheie
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
liric, o strategie față de obiect. Maliția indică o Înstrăinare, umorul o conciliere, abundența și isteața facilitate a versificatorului arată un spirit poetic fără complexe. Toate poemele lasă să se vadă plăcerea lui Pann de a petrece cu vorbe, proverbe, zicători, apoftegme... Un vers din O șezătoare la țară: „Ca să pritocesc În minte mii de spuneri de folos”... spune ceva despre un spirit care se simte bine În lumea vorbelor de preț. Adevărul este că tema, de regulă, morală, este pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
occidentului. Trad. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 1997. Petru Movilă. Mărturisirea ortodoxă a credinței universale apostolice a Bisericii orientale. Ed. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 2001. Ion Neculce. O samă de cuvinte. Ed. Iorgu Iordan. București: Minerva, 1972. Patericul sau apoftegmele Părinților din pustiu. Ed. Cristian Bădiliță. Iași: Polirom, 2003. Johannes Sommer Pirnensis și Antonius Maria Gratianus. Viața lui Despot Vodă. Trad. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 1998. Grigore Ureche. Letopisețul Țării Moldovei. București: Minerva, 1987. Viețile Sfinților. București: Artemis, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și a lui Ioan (Mc 1,19-20) și a lui Levi (Mc 2,13-14). Este vorba despre trei scene tipice, dar nu pentru aceasta lipsite de valoare istorică, așa cum afirmă R. Bultmann, care le numește «scene ideale» care țin de «apoftegmele biografice». Din aceste scene rezultă că la originea urmării lui Isus nu se află o alegere făcută de discipoli, ci o inițiativă expresă a lui Isus, prin dinamismul privirii sale și prin chemarea sa eficace. În schimb, despre femeile galileence
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
laude ditirambice și inele cu pietre false" 574. O serie de pictori precum Fernand Khnopff sau Franz von Stück își compun propriul spațiu așa cum o va face și des Esseintes, personajul celebru al lui Huysmans. Pentru pictorul de sensibilitate simbolisto-decadentă apoftegma contelui Buffon ar putea fi reformulată astfel: la maison c'est l'homme même. Interiorul reflectă și se reflectă în interioritatea artistului. O importantă dimensiune decadentă o regăsim în felul în care pictorii, scriitorii sau colecționarii de artă aleg să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]