1,211 matches
-
rafinată a celor mai infinitezimale detalii, intruziunea concretului, magia unei sensibilități atente la vocile lumii [...] Tocmai de aceea scrisul e mai ales o îndeletnicire pentru bestii, o căznită retorică, mereu nereușită, a exorcizării." (pp. 18-19) Mai rar un filozof făcînd apologia literaturii, și nu oricum, ci zugrăvind-o drept singura șansă de a mai salva ceva din vestigiile decrepite, aflate în galopantă descompunere, a tradiției speculative. Căci să faci uz de literatură ca de un veșmînt potrivit pentru gîndirea conceptuală nu
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
Stalin, Gheorghiu-Dej și Ceaușescu, am vedea că exigențele ideologice nu sunt foarte diferite, după cum nici literatura oportunistă nu are prea multe modalități de răspuns. Se îmbogățesc formele de exprimare a unora și acelorași clișee. Rămân neschimbate triumfalismul, entuziasmul construcției comuniste, apologia muncitorului, a muncii, a omului nou și a vieții noi. Optimismul obligatoriu răzbate în lozinci versificate, îndemnuri mobilizatoare, încrederea în viitorul măreț, confirmarea politicii partidului. Cultul conducătorului iubit ridică statuia pe un soclu din ce în ce mai impunător. Poezia își face datoria față de
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Age 4, critica Europei și relevanța muzicii Marin MARIAN Ice Age 4: Deriva Continentelor este un film foarte american. Găsim în el, ca în celelalte trei filme-secvențe, numeroase clișee tipice. De pildă, obsesia pledoariei pentru „valorile familiale”, și mai ales „apologia familiei”, dusă și aici la paroxism. Și solidaritatea de tip melting-pot, acceptarea și stimularea Diferenței/alterității este o pledoarie - aici ca în excesiv de multe filme americane (în Europa luând o formă mai subtilă, pe care am și numit-o „realism
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
drept definitive și de care acum publicul vede că te desparți cu aceeași ușurință cu care începi deja să le îmbrățișezi pe altele. O astfel de decepție trebuie să fi provocat Eliade atunci cînd, după publicarea în Gîndirea a eseului "Apologia virilității", avea să scrie peste zece luni în Cuvîntul (11 octombrie 1928) o apostilă de distanțare față de propriul text. Articolul ("Virilitate și asceză") îl găsim în volumul de publicistică interbelică pe care Mircea Handoca l-a publicat de curînd la
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
237) După o astfel de pledoarie pusă în slujba transfigurării prin asceză, te-ai aștepta ca Eliade să rămînă la același timbru ideatic. Și totuși nu o face, dovadă articolul de care pomeneam la începutul cronicii. Eliade se distanțează de Apologia virilității scriind că "întreaga lucrare e străbătură de un prezumțios elan către autorealizare, prin însușiri și eforturi personale. Lectura paginilor scrise acum zece luni mă silește să gîndesc asupra evoluției și prefacerilor intime pe care ajungi să le deosebești singur
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
În mod paradoxal, pe cât de subtile și credibile sunt observațiile de tip social, pe atât de neverosimile și artificiale sunt unele aspecte ale amorului dintre Roxana Calinderu și Matei Visarion. Mailurile pe care le schimbă sunt aproape lipsite de conținut, apologii patetice ale iubirii la modul general, teoretizări dulcege întinse pe mai mult pagini peste care, la un moment dat, cititorul simte nevoia să sară. Este greu de imaginat că aceste epistole supraînsiropate au fost scrise de Roxana și Matei, personaje
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
mai exactă imagine a Bucureștiului de la 1840 rămîne, paradoxal, imaginea schițată în Memorabil..., într-o relatare de catastrofă. în astfel de pagini, nu mai percepem astăzi doar mesajul etic pe care autorul ținea cu tot dinadinsul să ni-l transmită - apologia bunului-simț -, ci reflexul indirect al unei lumi dispărute - cea a Bucureștilor din prima jumătate a secolului, a satelor din jur, a micilor tîrguri valahe. Citindu-l astăzi pe Anton, aflăm și ceea ce autorul nu ținea în mod deosebit să ne
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
regimurilor totalitare mai cu seamă întrucît ea îndreptățește impunerea comandamentelor ideologice ca imperative militare. La urma urmei, cum spunea și Tzvetan Todorov, suspendînd universaliile valorilor supreme ale umanității, războiul este, pur și simplu, "o ocazie de legiferare a crimei"xv. Apologia fanatismului. Mobilizarea generală face din intransigență și cruzime virtuți. Încrederea oarbă în "cauză" și în conducători e o datorie morală. Respectul pentru viață, mila față de semeni devin, precum în Roma imperială, slăbiciuni demne de dispreț, chiar forme ale trădării credinței
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
în favoarea statului totalitar Articolul 166 Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Propaganda constă în răspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, concepții sau doctrine cu intenția de a convinge și de a atrage noi adepți. Acțiuni împotriva ordinii constituționale Articolul 166^1 Întreprinderea oricărei acțiuni pentru schimbarea prin acțiuni ilegale și prin violență a ordinii constituționale sau a caracterului
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106244_a_107573]
-
cu pedeapsa prevăzută în alin. 1. Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunță autorităților asocierea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvârșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii. Instigarea publică și apologia infracțiunilor Articolul 324 Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârși fapte ce constituie infracțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106244_a_107573]
-
pe o bună parte a literaturii epocii. De inspirație fundamental romantică, dar posesoare a unui stil ce transcende deja romantismul, această proză începe să exalte valori umane pînă atunci neglijate: bucuria de a trăi în acord cu principiile vieții creștine, apologia familiei și a spiritului familial, împăcarea cu existența așa cum ni se oferă ea, împlinirea datoriei ca realizare etică supremă. Acțiunea se petrece într-o lume de aparențe sociale modeste, printre oameni simpli și săraci, la țară, în mici orășele, în
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ori La crucea din sat tinerele fete posedă deja o personalitate acaparantă. Capodoperele Moara cu noroc, Pădureanca ori Vecinii nu pot fi concepute fără personajele centrale Ana, Simina și Agata; totul merge progresiv pînă la Mara, într-un fel de apologie literară a feminității. Talentul de a surprinde psihologia feminină dă întreaga măsură a capacității autorului de a se obiectiva și de a compune o lume complet detașată de propria-i subiectivitate. într-o proză care, pînă la Slavici, descindea mai
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Slavici, toate națiunile din Ardeal ar fi trebuit să conviețuiască într-o pace helvetică. Fără să renunțe niciodată la acest credo, a ajuns victima sigură a istoriei de la finele secolului al XIX-lea și din timpul Primului Război Mondial. Nuvelistul ce făcuse apologia eticii în scrierile sale a avut naivitatea să susțină aceeași etică și în lumea concretă. Finalul vieții lui Slavici a luat el însuși forma unei nuvele tragice. În plină maturitate, pe timpul luptelor pentru emanciparea românilor ardeleni, scriitorul fusese băgat la
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
mătura, în grădina amintirilor, visele de iubire care-au fost viața mea zvânturatecă. 12 martie 2003 11 noiembrie 1979 La Contigné, 11 noiembrie era sărbătorit prin pomenirea celor treizeci și doi de eroi morți pentru patrie. Nimeni nu contesta această apologie a morții eroice cultivată de "oameni respectați care pornesc războaie aberante în saloane aurite" (Cavanna). Nici măcar eu! Mi-a trebuit ceva timp ca să reflectez la această chestiune. De obicei, ceremonia era prezidată de primarul Jean Foyer. Primarul se înfoia marțial
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
destinului cărților. Tenta paginilor trădează mina unui cărturar dezamăgit de mundi peripsema (mizeria lumii), care își convertește căința istorică în elogiu bibliofil. De aceea volumul e un ditiramb vaporos în numele nobleței de spirit dintre coperțile unei cărți, eruditul benedictin făcînd apologie livrescă. Pentru Richard de Bury cartea e totul: e spirit, e binecuvîntare, e leac, e refugiu, e iubită. Într-un cuvînt, ea e un factotum menit a face orice și a ține loc de orice, dar cu o singură condiție
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
exemplar”, fulminantul Profil interior al Căpitanului, citit la Radio în chiar ziua asasinării lui N. Iorga și V. Madgearu, prilej pentru o reconstituire pe cît de convingătoare, pe atît de expresivă a temperaturii sufletești de la data și din contextul acelei apologii delirante a lui Corneliu Zelea Codreanu, de un pathos nicicînd egalat. Este, în definitiv, primul „portret interior” cioranian... După cum se poate observa, Ilina Gregori sondează identitatea profundă a lui Cioran plecînd de la texte aparent atipice, unde „filosoful-scriitor” se confruntă, destabilizat
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
justifică drept o operă academică. Dimpotrivă ea este o carte romantică, poziția autoarei fiind una angajată, lipsită de distanța obiectivă a unui studiu de comparatistică religioasă. Ea este în mod declarat o apărare a misticismului, reușind chiar să devină o apologie a lui. În această calitate de autor angajat în misticismul creștin, Underhill a fost invitată, sporadic, să conferențieze în fața studenților în teologie anglicană din Oxford și să conducă retreats organizate de asociații para-academice precum Anglican Fellowship, Student Christian Movement sau
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
la cea nouă, care nu face decât să refolosească o parte din materialul lor, material ce poate fi la rândul lui o moștenire). Nu e vorba așadar de originalitate ca marcă personală aplicată asupra unui fond comun, în sensul acelei Apologie pour le plagiat (1891) a lui Anatole France, din care se citează adesea remarca sa despre Molière: „tout ce qu’il prend lui appartient aussitôt, parce qu’il y met sa marque“. Ci de o teorie a culturii și a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Tu nu mai ești decât amintirea unei iubiri, o treaptă a ascensiunii în timp. Timpul de gheață, în care iubirea este din nou acasă, prin fiecare dintre noi, dacă ne-a ales. Observă, te rog, că nu fac, doamne ferește! apologia sinuciderii, și nici nu o justific. Rarele cazuri de care aflăm întâmplător și uităm repede ar putea să nu aibă nimic, sau aproape nimic comun (în intenția actorilor, desigur) cu scenariul pe care ți l-am propus. Cu toate că nu fac
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la proiectata carte despre Che. Avem și noi eroii noștri, și încă mult mai vechi! Ideea priorităților istorice îl obseda de multă vreme. Când, pentru scurt timp fusese șef la I.C.M. (Întreprinderea de colectare a metalelor), făcuse de nenumărate ori apologia vechimii preocupării pentru colectarea ferului vechi la români. „Vocația noastră icemistă, declara el în ședințe, este bătrână cât zicala caută cai morți ca să le ia potcoavele”. Și nu se poate spune că nu era convingător. Ba, în acei ani, zicala
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu aveți de larma dezlănțuită de întreaga zoologie a pădurii, când și tu nu mai ești decât o forță ce vrea să curme o luptă veche, stârnită din vremuri imemoriale, o luptă pe care numai omul o poate limpezi... „O apologie a vânătorii?” - mă întreb în gând, fiindcă niciodată nu apuc să termin o frază în prezența domnului avocat Lepădatu. Orice aș încerca să spun este imediat contrat cu „una mai bună”, cu un exemplu mai pregnant, mai cuprinzător, și mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
scriu despre lume ca despre un val de crime fără autor). Cu o energie de nietzscheană nuanță, autoarea face, în marginea scrisului definit sentențios-elansat drept "o școală care te instruiește să privești realitatea ca pe un apendice al libertății persecutate", apologia celei din urmă: "mințile slabe plăsmuiesc / mințile tari delirează / slăbiciunea și tăria sunt inepuizabile prin excidere / infinite în proximitatea terțului / fără libertate nu te poți regăsi și nu te poți lua ostatic" (Despre dispariția pescarului ca un dicționar de cuvinte
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
Explicația prin Nenoroc e cel mai mare șiretlic din cîte sînt în lumea aceasta. Niciodată nu se va inventa unul mai bun" (II, 286). După o astfel de mărturisire, nu-ți rămîne decît să spui că Cioran mistifică: deși face apologia eșecului, se lasă în voia sorții din neputința de a-și construi propria prezență. E fatalist, asemenea neamului său, pentru că se retrage, din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare - șiretlic, cum îi spune
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
să transformi eșecul în șansă și să explorezi fenomenologia eșecului? Șiretlicul la care Cioran apelează ține de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a renunțării. Își spune: "Să abdici, Ťsă-ți prezinți demisiať, să abandonezi, să capitulezi, să te retragi și mai ales să destitui, să fii destituit... etc. etc... Găsesc o plăcere aproape sănătoasă în toate nuanțele eșecului" (II, 48
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală - izvor de energie" (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adîncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologie eșecului. Sondează nimicul originar: "Trebuia poate să rămînem la stadiul de larve, să ne abținem să evoluăm, să rămînem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfîrșit într-un extaz embrionar" (III, 23). De
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]