290 matches
-
religiile își declarau pe față război, modernitatea a încercat să reconfigureze politic geometria simbolică a Areopagului (o invenție greacă). Astăzi, religiile sunt chemate, uneori numai prin forța împrejurărilor, să intre în conversație. Unul dintre meritele modernității este și acela că aporiile teologice nu mai sunt rezolvate prin recurs la intifade sau cruciade. Pentru că religiile nu se mai pot impune decât prin ceea ce le este propriu, Biserica Ortodoxă n-ar trebui să îmbrățișeze cu seninătate constrângerile unui sistem de educație limitat de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia donației, recapitulată duminical în fiecare Euharistie. Compătimesc aici nu patima bibliofilă, ci doar neputința livrescului de a indica nordul justei noastre orientări existențiale. Logocentrismul își deploră condiția profană
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care nu are la îndemână decât culturalismul pentru a gândi și legitima continuitatea agregatelor umane. Astfel, atunci când, ca orice comunitarist, Etzioni spune că putem construi comunitatea (așa cum alții ne spun că putem construi democrația, societatea civilă etc.), el intră în aporie: cum să facem ceea ce este dat? Comunitariștii repetă că, în comunitatea bună, subscriem la anumite valori pentru că sunt ale noastre, nu le adoptăm prin deliberare rațională sau decizie electorală, nu aderăm la ele în oricare alt mod. Urmând acest raționament
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Magdalena o prostituată? Cum voi proceda? Voi culege toate mărturiile evanghelice despre Maria Magdalena și le voi analiza, mai Întâi din punct de vedere filologic și istoric, apoi teologic, propunând o lectură cât mai completă cu putință, fără evitarea nici unei aporii. Soarta ambiguă a personajului nostru se datorează În bună măsură, și subliniez acest lucru, lecturilor simplificatoare și grăbite. De aceea consider esențială reasumarea critic-obiectivă a surselor, compararea lor, Într-un cuvânt, reanalizarea cuminte, fără prejudecăți a Întregului „dosar neotestamentar Maria
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
completă formă a numelui personajului nostru din Noul Testament! Pe de altă parte, cum se Împacă faptul că printre apostoli se află un „diavol” cu ideea elecțiunii apostolilor, altfel spus, cu caracterul elitist, În sens teologic, al apostolatului? Ajungem iar la aporia menționată adineaori: dacă Isus știa ce „diavol” alege, atunci nimeni nu poartă responsabilitatea predării Sale vrăjmașilor. Isus Și-a pregătit singur așternutul pe care va dormi. Iuda-Încarnare a diavolului conlucrează În taina mântuirii? Fixația lui Ioan se conturează deplin În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Îngropării Mele! Căci pe săraci Îi aveți Întotdeauna cu voi, pe Mine Însă nu mă aveți Întotdeauna” (12,4-8). Cele două elemente noi - vistiernic al apostolilor și hoț - vor face carieră de-a lungul secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia sugerată mai sus: cum a fost fost posibil ca printre apostolii desemnați de Isus În persoană să se numere un asemenea individ precum cel descris de Ioan și care nu prea concordă cu Iuda din Sinoptice? Dar să mergem mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
penetrate de o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea În economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și limite ale ~ 64-67, 70-76, 82-83, 102- 106, 113- 114, 151-158, 161, 164, 178-180 argumentul sceptic al ~ 15-16, 34, 166 atitudini ~ excentrice 30, 34- 35, 60, 177-178 nonsensuri ale ~ 110-113, 116 privirea speculativă a ~ 10, 15, 18, 59, 83, 94
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și limite ale ~ 64-67, 70-76, 82-83, 102- 106, 113- 114, 151-158, 161, 164, 178-180 argumentul sceptic al ~ 15-16, 34, 166 atitudini ~ excentrice 30, 34- 35, 60, 177-178 nonsensuri ale ~ 110-113, 116 privirea speculativă a ~ 10, 15, 18, 59, 83, 94
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cele afirmate de acest filosof se observă o încredere în forța adevărului însuși, în valoarea unei purificări ce ne predispune pentru un astfel de eveniment. Perspectiva pe care o propune este o implicare existențială într-o tensiune unitară în care aporia este deja intențional depășită. Filosofia în sensul tare, originar, al termenului, înseamnă conștientizare a acestei implicări existențiale, elucidare fenomenologică și interpretarea ei semantică. În propunerea noastră de unificare, exercițiul credinței filosofice și exercițiul credinței în Revelație în aceeași persoană, conștientizarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
întrebărilor, naratorul intră cu tinerețea militară în Războiul de reîntregire a gliei străbune, cotropită în toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei unui rege trădător, destrăbălat, dictator și asasin: Carol II. “Un timp al erorilor, o epocă sfâșiată de aporii ireconciliabile...”(Acad Al. Zub) în care entuziastul ofițer, Gheorghiță Savel, făcându-și datoria de ostaș al lui Hristos și al Țării, propus pentru Ordinul Mihai Viteazu, va trebui să plătească neclătinatele sale convingeri antibolșevice, cu excluderea din armată, prin Decret
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Tatăl și creația Sa. Mai precis: pentru a interpreta Scripturile, teologii aveau nevoie de „mintea lui Hristos”, iar pentru a-L cunoaște pe adevăratul Hristos, ei trebuiau să-L mărturisească, precum apostolii, „după Scripturi” (1Cor. 15,3-4). Ieșirea din această aporie nu ar putea surveni, așa cum își imaginează unii teologi contemporani, printr-o magie combinatorică în relație cu versetele, nici prin revendicarea unui adevăr subiectiv, însoțită, în manieră gnostică, de impresionante probe de puritate și viață ascetică individuală. Pretenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
această remarcabilă vecinătate, vocea lui M. Henry nu rămâne totuși mai puțin distinctă. Eforturile de depășire a orizontului amenajat în prima jumătate a secolului XX de către fenomenologia germană (mai ales Husserl și Heidegger) - cea care oferea speranța unei depășiri a aporiilor metafizicii moderne, mai cu seamă a formulei sale „onto-teologice” - sunt datate în biografia lui Michel Henry încă din perioada studiilor doctorale (1960) când și-a oprit atenția asupra Filozofiei și fenomenologiei corpului la Maine de Biran. Încă de atunci, atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui Jean-Luc Marion) care discută formele de reprezentare ale Absolutului (sau Divinului) după o prealabilă tematizare a structurilor formale de recepție ale conștiinței (intenționalitate, temporalizare, dispoziții afective). Pentru Henry, aceste configurări analitice ale fenomenologiei nu pot decât îmbogăți volumul de aporii al istoriei filozofiei; dimpotrivă, doar eliberarea definitivă a „conceptelor” fundamentale ale Vieții (autoafectare, naștere, filialitate) de clasicele determinări antropologice moderne pot garanta noutatea unei priviri asupra umanității. Or, pentru Henry adevărul despre om se află doar în lumina revelației Vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Culianu, Ioan Petru, Romanato Gianpaolo, Mario Lombardo, Religie și putere, trad. rom. de M.M. și S.Anghelescu, Editura Nemira, București, 1996. D’Costa, Gavin, Theology in the Public Square: Church, Academy and Nation, Blackwell, Oxford, 2005. Damascius, Despre primele principii: aporii și soluții, trad. rom., introducere și note de Marilena Vlad, Editura Humanitas, București, 2006. Daniélou, Jean, Platonisme et théologie mystique. Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 19542. Daniélou, Jean, Reflecții despre misterul istoriei, trad. rom. de W
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
perpetuă mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar nu e cu putință) la Început contrare convenției, mai tîrziu Însăși hrana ei”. Împreună cu toți promotorii avangardei, Voronca trăiește, așadar, acea teroare a convenționalizării limbajelor, despre care vorbeam mai sus. El exprimă Însăși aporia avangardei prinsă Între două extreme: aceea a negației totale, absolute, a unui trecut creator, cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate” de la o generație la alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
literatură și realitate. Interesant ni se pare mai cu seamă modul în care mimesis-ul a fost înțeles și interpretat de la un gânditor la altul, de la un moment istoric la altul, ajungând nu de puține ori să genereze o serie de aporii și paradoxuri. În Grecia antică - pentru a porni de la matricea sistemelor noastre conceptuale - inițial, mimesis-ul desemna, după cum știm, o funcție performativă într-un context dramatico-ritual. Înainte de Platon, conceptul ar fi fost înțeles nu ca imitație, ci ca „mimare”, „simulare”1
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în aproape - într-o investigație de tip „arheologic” -, care au fost modificările survenite în abordarea conceptului de mimesis odată cu trecerea de la teoria platonică la cea aristotelică. Modul cum s-au produs permutările respective (cu perpetuarea, inerentă, a anumitor paradoxuri și aporii), ca și suprapunerea unor „straturi” mai vechi și mai noi, transformă inevitabil această investigație și într-o interpretare a... interpretărilor date, de-a lungul timpului, Poeticii lui Aristotel. După cum se știe, în deja amintita carte a III-a a Republicii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai puțin aceea de a oferi o clasificare riguroasă a artefactelor literare și mai curând o tentativă de a investiga polimorfismul acestora din urmă, în funcție de criteriile verosimilității sau, după caz, ale necesității 2. 1.3 Mimesis-ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs științătc "1.3 Mimesis‑ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983, desemnează, în linii mari acea tendință de alunecare dinspre paradigma hard a verosimilului (å
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai curând o tentativă de a investiga polimorfismul acestora din urmă, în funcție de criteriile verosimilității sau, după caz, ale necesității 2. 1.3 Mimesis-ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs științătc "1.3 Mimesis‑ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983, desemnează, în linii mari acea tendință de alunecare dinspre paradigma hard a verosimilului (å?êüò), către paradigma soft (verosimilul în sens cultural, având ca punct de referință
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ignorăm faptul că și acest postulat are, în fond, la bază o teorie a referinței destul de rudimentară care transformă cuvintele în simple etichete adăugate lucrurilor, ca în imaginile din abecedar. În plus, nici în acest caz nu se evită perpetuarea aporiilor, din moment ce non-referențialitatea literaturii este invocată drept unic criteriu de stabilire a literarității. Nu suntem departe de cercul vicios din logică: limbajul poetic este semnificant, pentru că literatura nu are o referință în afara sa, și viceversa. Această direcție radical convenționalistă 1 ar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acestei realități”75. Cu alte cuvinte, „față de real, literatura joacă dublu; fără a înceta să stea cu fața către lume, ea compromite lumea, în timp ce are aerul că o celebrează”76. De aceea, din acest punct, o serie de alte paradoxuri, aporii, false opoziții și false sinonimii sunt antrenate în joc. Am discutat pe larg disputa dintre referențialism și convenționalism și am putut constata că termeni ca sciziune, complexitate, eterogenitate, interacțiune se dovedesc de o reală utilitate când vine vorba de evitarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vorba de evitarea capcanei binarismului (care propune alternative rigide, poziții extreme, ireconciliabile și inevitabil simplificatoare). Am putut remarca, de asemenea, că nici multiplicarea versiunilor în care lumea ni se înfățișează nu este o condiție suficientă în tentativa de a elucida aporiile reprezentării. În schimb, de folos într-o asemenea tentativă s-ar putea dovedi explorarea posibilităților practic nelimitate pe care le presupune eterogenitatea cunoașterii 77. 1.4. Joc și cunoaștere. Argument în favoarea „imaginarului imitativ”tc "1.4. Joc și cunoaștere. Argument
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
interpretarea, dar în același timp ne îndepărtează și mai mult de modelul static al imaginii și al copiei, deschizând perspectiva unor medieri multiple, complexe și eterogene. Înainte de a analiza pe larg câteva modele teoretice care își propun - ca remedii împotriva aporiilor convenționalismului și referențialismului - să introducă în scenă realitatea, tocmai în virtutea înrudirii dintre mimesis și anagnorisis (cele ale lui N. Frye, Paul Ricoeur, Terence Cave, Antoine Compagnon etc.), să mai precizăm doar că afinitățile dintre cele două concepte au fost puse
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
printr-o funcție schematică, configurativă, de punere în formă, de interarticulare și de sinteză a conținutului pe care Cassirer o numește cu un termen general „formă”128. Tot ca alternativă la hegemonia modelului semantico-sintactic în abordarea mimesis-ului (și, implicit, la aporia prezenței-absențe), Giovanni Bottiroli remarca, la rândul său, avantajele pe care le prezintă noțiunea de urmă. Convins de faptul că funcția medierii lingvistice este infinit mai nuanțată și mai complexă decât aceea a unui ecran de netrecut, plasat între noi și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]