291 matches
-
inferior supremului principiu divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. Însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă: trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort afirmând că a înviat, adică își întemeiază religia lor pe o minciună; renunțând la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajând martiriul, își
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Carol, prin ordinul de retragere, arătându-se nedemn de înflăcărarea combativă a Fecioarei. Drama de la Compiègne nu întârzie să se producă. Ioana cade prizonieră. Aventura ei în istorie, umană și deopotrivă miraculoasă, ia sfârșit în mai 1430, acuzată de erezie, apostazie, magie neagră ș.a.m.d. Spre a-și ostoi melancolia și fierbințeala creierului, seniorul de Rais își vizitează numeroasele reședințe din Vandeea. Nu rezistă totuși imboldului de a pleda, chiar dacă zadarnic, pe lângă rege cauza Ioanei, lăsată de-acum de izbeliște
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în mine atâta vreme (...)". Din păcate fuga lui, la cârma unui avion (împreună cu Isabelle) se va sfârși tragic; o moarte în care haosul și hazardul iau chipul destinului. Indubitabil, la fel de celebru este pastorul Cederblom, o figură faustică și erasmică, între apostazie și credință. Bibliofil nemântuit și meloman rafinat, el are pasiunea cerească a lui Kepler și viziunea unui poet-filosof de rangul lui John Donne. Pe baza jurnalului său personal, sustras de Stellan și valorizat epic, aflăm unele detalii și secrete semnificative
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Curios lucru, respinge romanele lui Mircea Eliade, chiar și Maitreyi părându-i unul „ușor”, iar proza lui Anton Holban îi pare a fi „haotică” și „statică” (în sens peiorativ, nu în cel conferit de Holban), ceea ce ar însemna „sacrilegiu și apostazie pentru un proustian!” Încă mai sever e cotat Mihail Sebastian, „intelectual sec”, a cărui literatură ar fi un „produs de confecțiune, voit”, total străină de registrul grav („nimic mai grotesc decât un Mihail Sebastian meduzat de o mare problemă”). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
General și Viceprefect al misionarilor noștri franciscani la Iași i s-a prezentat o femeie care, apostată de la credința catolică, a fost rebotezată de un preot ortodox. Femeia, căită, cere și obține absolvirea de păcat și de pedeapsa stabilită pentru apostazia ei. Faptul s-a aflat imediat: A fost pârâtă la preotul care o rebotezase; iar el cu slujitorii lui a venit la biserica noastră și au voit să o ia în timpul spovezii. Eu și sacristanul nu le-am dat voie
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
normelor fundamentate religios, deoarece acestea au un impact direct asupra celor mai variate domenii ale vieții: familie, profesie, sănătate, relații interpersonale, timp liber, educație. Schimbarea acestora este considerată de către liberali o necesitate, iar de către conservatori o dovadă a pierderii credinței (apostazie). Pasajul următor ilustrează tendința liberală în raport cu unele norme de conduită: Tot astfel si cel slab in credinta probabil gandeste: televizorul icoana dracului si nu intelege ca acest lucru poate fi utilizat si pentru programe crestine sau pentru telejurnale; sau spune
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc. Nou e însă personajul liric, insolit pentru spațiul românesc, marcat sensibil de lectura Contesei de Noailles, la care trimit nu doar accesele de superbie, îndrăzneala imaginilor senzuale, scepticismul religios și chiar apostazia, plânsul pe „răscoliri de jar și de cenușă”, dar și tema regenerării după mari căderi, cu auzul deschis la „bătaia forțelor eterne”. Proiecțiile eului sunt paradoxale: „Îmi port curatul suflet ca o vină/ În lumea-n care nu mai e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
fur noaptea” (așa cum spusese apostolul Pavel, reluând cuvintele Mântuitorului; 1Tes. 5,2), ci va fi anunțată prin semne speciale, instaurarea sa reprezentând ultimul act al unei drame care se va consuma în preajma sfârșitului lumii. Semnele premergătoare sunt, în principal, două: apostazia, lepădarea de credință a celor mai mulți dintre creștini, și apariția „omului nelegiuirii” (® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η), a „fiului pierzării” (® Λ⊇∈Η ϑ↑Η ΒΤ8γ∴∀Η). Cele două expresii (ebraisme) desemnează un personaj a cărui identitate este foarte greu de stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cele șapte coline pe care se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capitolele 2,7-12) Motive Războiul cosmic Succesiunea imperiilor Cornul cel mic Piatra care lovește colosul Cei trei regi învinși Blasfemiile împotriva lui Dumnezeu Schimbarea sărbătorilor Oprirea jertfei neîncetate Ocuparea templului Persecuția sfinților Trei ani și jumătate de persecuții Perversitatea Amăgirea Apostazia Regele nelegiuit, pervers și distrugător Regele din Nord și regele de la Miazăzi Mândria Moartea fiarei Tulburările Sfârșitul veacurilor Cele 70 de săptămâni de ani Cetatea sfântă Fiul Omului Împărăția cea veșnică a sfinților Judecata Capitole 8,10 2,31‑33
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Motive Cei doi martori Cutremurul cel mare Balaurul/diavolul/Satan Războiul cosmic Proslăvirea fiarei Războiul împotriva sfinților Prima fiară Legenda lui Nero Blasfemiile Cea de‑a doua fiară Minunile Amăgirea Idolatria Profetul mincinos Persecuția Semnul (666) Desfrânata cea mare/Roma Apostazia Moartea fiarei Împărăția de o mie de ani Victoria finală și împărăția lui Cristos Gog și Magog Capitole 11,3‑12 11,13 12,3.9; 12-13; 13,2; 13,4; 20,2; 20,10 12,7‑9 13,8
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
13,15; 17,6 13,16‑18 17,1; 2-14; 17-18 17,2 17,8; 19,20 20,2‑3 12,10; 17,14; 20,4 20,8 Tabelul 3 Motive anticristologice prezente în 2 Tesaloniceni 2,3‑12 Motive Apostazia Omul nelegiuirii Fiul pierzării Mândria Uzurparea Ocuparea templului Katechonul Taina fărădelegii Unealta lui Satan Semnele și minunile Înșelăciunea și amăgirea Puterea rătăcirii Judecata celor necredincioși Parusia lui Cristos și nimicirea Celui nelegiuit Versete 3 3; 8 3 4 4 4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
25-30) și despre millenium (31-36). Pentru o analiză mai ușoară propunem schema următoare a fragmentului V, 25-30: Anticristul tiran eshatologic 25,1‑2 Diavolul vrea să fie adorat ca dumnezeu prin figura Anticristului; acesta va apărea ca un tiran, recapitulând apostazia diavolului; 2Tes. 2,3‑4; instalarea în templul Dumnezeului adevărat (Mt. 24,15‑17); 25,3‑5 Daniel 7 și 8; cele zece coarne; cele patru fiare; 2Tes. 2,8‑12; 26,1 Împărțirea imperiului, semn al venirii Anticristului; Apoc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
magice ale Anticristului; falsele minuni; cifrul 666 și tradiția „săptămânii milenare”; excurs teologic: chinurile (28℘Ρ4Η) și persecuțiile fac parte din planul divin; ele ajută la maturizarea credinței; cifra Anticristului este 666, de trei ori 6, întrucât personajul recapitulează toate apostaziile, de la căderea îngerilor până la el: 600, anii lui Noe; 60 + 6, dimensiunile statuii lui Nabucodonosor. 30,1-4 Trei nume a căror valoare numerică este 666: LATEINOS, EUANTHAS, TEITAN; deși Irineu se arată mai curând favorabil celei din urmă variante, el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca unul supus lui Dumnezeu și ascultător față de legea sa, ci ca un necredincios (impius et iniustus) și fără de lege (sine lege), ca un apostat (apostata), un nedrept (iniquus) și un ucigaș (homicida), ca un tâlhar (latro), recapitulând în sine apostazia diavolului” (V 25, 1). Termenul „Anticrist”, după cum am văzut, are două sensuri principale: adversar al lui Cristos și uzurpator al titlului și funcției mesianice. Anticristul își începe activitatea printr‑o serie de înșelăciuni, dar este curând obligat să recurgă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adu. Jud., PG 48, col. 907; In Matth., PG 48, col. 32.220.224; In Jo. PG 59, col. 140 etc. Să ne întoarcem însă la Irineu. Așa cum Isus recapitulează momentele esențiale ale istoriei mântuirii, tot astfel Anticristul recapitulează „întreaga apostazie a diavolului”. Ideea de recapitulatio (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η), după cum bine se știe, constituie firul roșu al concepției sale teologice. Irineu reia această temă a lui Pavel (Ef. 1,9‑10), dar îi conferă o amploare și o profunzime cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos; încheierea lui la finele istoriei. Acest proiect va fi imitat sau, mai bine zis, contrafăcut de diavol, a cărui principală ocupație constă în a împiedica prin orice mijloace împlinirea iconomiei mântuirii. „În păcatul lui Adam”, notează Antonio Orbe, „apostazia diabolică care l‑a generat rămâne ascunsă în sine. Ea se manifestă însă, în mod vizibil, prin neascultarea lui Adam. La fel stau lucrurile și în cazul Anticristului. Deși latura sa interioară - adică apostazia diabolică - este invizibilă, ea se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păcatul lui Adam”, notează Antonio Orbe, „apostazia diabolică care l‑a generat rămâne ascunsă în sine. Ea se manifestă însă, în mod vizibil, prin neascultarea lui Adam. La fel stau lucrurile și în cazul Anticristului. Deși latura sa interioară - adică apostazia diabolică - este invizibilă, ea se va revela în activitatea exterioară desfășurată până acolo încât va ajunge să fie slăvit de oameni. Puțin îi pasă de oameni ca oameni. Aceștia nu‑l interesează decât ca adoratori ai lui Cristos și ai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de egoism feroce, interes și minciună. În Biserică, minunile sunt săvârșite „spre folosul oamenilor” (ad opitulationem hominum), în cazul ereticilor, pentru a‑i pierde pe oameni și a le distruge sufletele. În Biserică lucrează duhul adevărului, de cealaltă parte, duhul apostaziei (adinspiratione apostatica) și al nedreptății (nequitiae spiritus). Membrii Bisericii îi urmează lui Isus; ereticii îl preced pe Satan - praecursores uere draconis eius qui per huiusmodi phantasiam abscedere faciet in caudo tertiam partem stellarum et deiciet eas in terram (Apoc. 12
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. [...] Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase” (13,14‑18). Irineu propune o interpretare extrem de rafinată a termenului c£ragma. El vede în numărul 666 expresia simbolică a teoriei recapitulării (recapitulatio) tuturor apostaziilor pe care le‑a schițat la începutul monografiei sale anticristologice. În același timp, înscrie demonstrația sa în scenariul „săptămânii milenare”, realizând încă o dată o faptă temerară din punct de vedere teologic și exegetic. Istoria omenirii de la Adam și până la Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teoria irineică a recapitulării: totul se va relua în Cristosul slavei; cei o mie de ani de fericire petrecuți de Adam în rai vor fi retrăiți - de această dată pe pământ, noul rai - de sfinți în jurul Împăratului. În consecință, durata apostaziei va fi de șase mii de ani, adică va fi egală cu cea a lumii pământești. Anticristul, ca un fel de magnet magic, adună în sine tot răul săvârșit de‑a lungul istoriei. Irineu schițează principiile unei teodicee: dacă răul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scapă, pentru moment, atât victimelor, cât și persecutorilor. Potrivit acestei logici, încercarea martiriului este cea care îi separă cel mai bine pe sfinți de păcătoși, hărăzindu‑i pe cei dintâi raiului, iar pe ceilalți, iadului. Întrucât recapitulează întreaga istorie a apostaziei, Anticristul lucrează, la rândul său, în cadrul planului divin și, prin urmare, spre folosul Bisericii (28, 4): „În fiara ce va să vină se vor recapitula toate nedreptățile și toate vicleniile (recapitulatio universae iniquitatis et omnis doli), așa încât toată vlaga apostaziei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apostaziei, Anticristul lucrează, la rândul său, în cadrul planului divin și, prin urmare, spre folosul Bisericii (28, 4): „În fiara ce va să vină se vor recapitula toate nedreptățile și toate vicleniile (recapitulatio universae iniquitatis et omnis doli), așa încât toată vlaga apostaziei, revărsându‑se și adunându‑se într‑însa, va fi zvârlită în cuptorul plin cu vâlvătăi” (29, 2). Interpretarea propusă de Irineu cifrei 666 se articulează în jurul a trei evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va fi zvârlită în cuptorul plin cu vâlvătăi” (29, 2). Interpretarea propusă de Irineu cifrei 666 se articulează în jurul a trei evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea Noe în momentul primului potop, provocat de apostazia îngerilor; cele 66 (60 + 6) de unități care rămân se referă la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, recapitulând „întreaga rătăcire idolatră, uciderea profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cifra zecilor, din numărul fiarei, trebuie să fie egală cu cifra sutelor și cu cea a unităților. Acest argument prevalează, în ochii episcopului, deși, în fond, el este unul foarte vicios. El se justifică doar prin aceea că 6 simbolizează apostazia. În consecință, o altă cifră decât 6 nu are sens în acest context; 3) înlocuirea, printr‑o greșeală de transcriere, a literei i, a cărei valoare este 60, cu litera x, a cărei valoare este 10. Cei care acceptă cifra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]