357 matches
-
prietenii săi,iar Șefu' îi mulțumește pentru că i-a redat încrederea în sine, și forța de a o lua de la început în ale zborului. Șefu se înrolează iarăși în marină, cu Dusty pe post de tovarăș de călătorie, și încheie apoteotic filmul amândoi, cu un zbor bine executat,reușind să dovedească încă o dată că elevul și-a depășit profesorul, iar acum elevul este noul maestru. Filmul ne demonstrează că putem da aripi viselor noastre, ce deși par imposibile la început, efemere
Avioane (film) () [Corola-website/Science/329206_a_330535]
-
zice că se redeșteaptă, se prelungește, chiar precipitat și În Îndepărtata Chină. În limba chineză, ne avertizează autorul Într-o notă de subsol a poemului, bujorul (Hua Wang) Înseamnă „regele florilor”. Poetul, cutremurat de transferurile de Înțeles ale cuvântului, Încheie apoteotic În catrenul al cincilea: „Bujori oriunde-s pe planetă - / Simbol de țări și de Împărăție: / Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea acestea-s leac de nebunie”. Iar dacă speculăm contextual, În spiritul comunicării și al simbologiei ofertante, desprindem cuvintele
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
12 a revistei "Securitatea" nr.3 din 1968, număr festiv dedicat aniversării a 20 de ani de la înființarea Securității, la 30 august 1948, Nicolae Tăutu a publicat poezia "„Ofițerul de Securitate”", o adevărată odă în 8 strofe care se încheie apoteotic cu versurile: În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în iarna anului 1941, o proastă organizare a făcut ca mulți comandanți români au rămas astfel fără comandă operativă sau au comandat unități și subunități de valoare inferioară celor la care
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
trăiesc în colțuri de case bătrânești, sunt copii ce râd fără noimă, șerpi blânzi și negustorese de șerpi de toate felurile. Ciudățeniile acestea au o rezolvare epică specială, aproape absurdă, întâmplarea e transgresată mai totdeauna în fantastic, lăsând excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
în zeci și sute de strofe, precum o uzină care produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul intinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic: "Uniți-vă cuvinte, cu toată bucuria, Cu forța, cu tandrețea, cu gîndul tuturor Trăiască libertatea! Trăiască România! Trăiască Ceaușescu! Și bunul lui popor! De unde libertate, cînd țara era un uriaș lagăr, în care frigul, foamea, natalitatea controlată făceau ravagii. Specialitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o vreme, scurtă de altfel, că între literatura noastră nouă și Tudor Arghezi este o neînțelegere gravă, care ar putea duce la un divorț. Ce se mai bucurau! Dar bucuria a fost deșartă. Ca toate bucuriile lor". Finalul discursului este apoteotic: "Fie ca peste zeci și sute de ani cititorii să regăsească în operele noastre suflul cuceritor al erei pe care o trăim, romantismul, idealurile, nădejdile și biruințele noastre, ale oamenilor care, sub conducerea încercatului nostru partid, clădim socialismul în vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
românul precedent, "Leș semeurs d’abîmes". "Critiques Libres" remarcă precizia științifică cu care autorul "trasează o hartă anatomica în același timp deliranta și dezgustătoare", subliniind faptul că "Brussolo, fidel sieși, merge tot mai departe cu logică sa către un final apoteotic". Pe de altă parte, Jean-Pierre Andrevon este de părere că "acest ultim Brussolo este o decepție", dar atenționează că "un Brussolo decepționant încă face toți banii".
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala tresărea de mândrie, de emoție sau pur și simplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Alexandru dacă i s-a întâmplat să nu aibă curent electric. Mi-a spus că nu, niciodată. Și un ultim detaliu sublim din această "Little Romania". Șirul de produse propuse cumpărătorilor, de la zacuscă la apă minerală Borsec, se termină apoteotic cu un coș de răchită plin cu prăjitura Eugenia, la modica sumă de 0.30 dolari canadieni bucata. Eugenia, blestemul comunist lucrat de timp, a devenit vehiculul nostalgiei. Au fugit de comunism și de demonii săi, iar acum ei, românii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de Zeiță a fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pupat, și-au băloșit unii altora obrajii. Cu ajutorul graiului articulat au avut mari dificultăți În a se Înțelege. Până la urmă, Însă, vestitul Dumnezeu al bețivilor i-a făcut să cadă de acord asupra programului propus de familistul Vieru pentru Încheierea apoteotică a glorioasei nopți. Acesta avea, În satul aflat la numai cinci kilometri prin pădure de al nostru, trei femei pe care le vizita din când În când și care Îi ofereau, darnice cu asupra de măsură, farmecele lor. Vieru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăudat într-o manieră atât de perfidă, tânărul devenea rapid o victimă, toți colegii lui de birou încercând să-l compromită, să-i creeze greutăți din cele mai diverse, drept pentru care, nu peste mult timp, șeful își încheia jocul apoteotic într-o ședință menită să „demaște” pe inocentul ziarist: „Mi-am pus mari speranțe în acest tânăr. L-am lăudat de față cu voi și l-am încurajat ca pe nimeni altul, dar el și-a luat-o în cap
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În optica lui Hamlet, tatăl se cuvine reinvestit postum ca erou solar (asemeni lui Danton, Fred Vasilescu și d-na T.) și ca deținător al peceților unor multiple divinități. Duhul regelui, ființă aparținând eminamente regimului nocturn, este scos în lumina apoteotică de discursul extatic, cu nuanțe de panegiric al fiului său. Shakespeare vrea parcă să ne reamintească de vechiul principiu elin al triumfului luminii în fața întunericului (Agapè), chiar dacă forțele obscure se dovedesc copleșitoare: "Privește-acest portret, și pe acesta;/Doi frați sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca un veritabil Iov, toate nedreptățile venite asupra-i. Este un model demn de urmat, căci femeii în epocă i se cerea, ca de altfel până într-o perioadă târzie, o supunere desăvârșită. Dante Alighieri încheiase Divina Comedie cu imaginea apoteotică a divinității, ce fusese făcută accesibilă prin persoana Beatricei, întruchipare a perfecțiunii; 230 Ibidem, vol. II, p. 123. 84 Boccaccio, mare admirator al poetului, nu putea finaliza capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
altceva decât o nouă formă de manipulare ideologică. Proza din paginile revistei nu se deosebește valoric de poezie. Prin tezism și prin schematismul construcției, aceasta satirizează în tușe groase „tarele” regimului trecut, prospectând, în același timp, un viitor „planificat”, luminos, apoteotic. Publică Petru Dumitriu ( În primăvara șaptezeci și unu..., Sudura), Sașa Pană (Cordonul sanitar), Remus Luca (Măriuca învață carte), Eusebiu Camilar (Execuția), Mihail Sadoveanu, Ion Călugăru. O zonă de normalitate și culoare aduce proza lui Marin Preda, prin cele câteva nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
melancolie, e un liric îngândurat, de o ironie blând-amară, uneori bravând, alteori retrăgându-se în sinele rănit cum ne încredințează printre altele Elegia tristeții din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și sinuoase ale evoluției sonore recunoaștem acea precizie remarcabilă, precum și eleganța grațioasă ce caracterizează prin excelență tehnica stampelor japoneze. Indicele ridicat al nivelului de tempo Animé ( ) determină percepția acestei piese ca punct culminant al întregii serii de Imagini, ca finalizare apoteotică în contextul unei strategii compoziționale ce proiectează mișcările acestor trei viziuni într-o acumulare tensională progresivă. Permanenta instabilitate a juxtapunerii de imagini aparținând viziunii conceptuale, se va reflecta în libertatea improvizatorică ce derivă cu predominanță din flexibilitatea tempo ului (25
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fa# major, conducând ulterior la o tratare quasi cadenza ce investighează rezonanțele suprapuse ale seriilor bitonale: fa - la - do și . Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce anticipează scriitura în octave a motivului, nivelul dinamic puternic più f e cresc. - ff, țesătura acordică extinsă până la 11 voci, culminând cu expresia glissando
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
paradisului pierdut și că deține un proiect tainic în care destinul dramatic al ființei omenești este încadrat de repere mult mai înalte în raport cu limitele materialității, este asistat transcendent de factorii unei spiritualități eterne ce se vor revela într-un final apoteotic, într-un delir universal eshatologic. Conform acestei perspective, atotprezența divină ascunsă evului ce a urmat prăbușirii adamice din Eden a investit în fiecare particulă aruncată în spațio-temporal o misiune și un rost. Astfel, nimic nu survine fără un scop în
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de pace mesianică, eliberarea secvențială a demonului și lupta finală în urma căreia forțele negative sunt definitiv zdrobite împreună cu adepții lor. La finalul acestei bătălii, intervine a doua fundamentală etapă constitutivă din procesualitatea acestei versiuni a Sfârșitului de lume: apariția divină apoteotică și finalizarea absolută a temporalității. Timpul se stinge, iar zeul mă fixează din priviri. El fixează cu privirele siderale pe toți oamenii, indiferent dacă aceștia s-au ridicat din morți sau au supraviețuit grozăviilor finale. Această fixare este o exfoliere
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mimetice. Coloana vertebrală a lui Urizen este o sinecdoca a structurii sale artificiale: zeul este lipsit de carne și de mușchi, precum intelectul sau este vidat de viziuni și de imagini divine. Acesta ar fi sensul simetriei înspăimântătoare din finalul apoteotic al manuscrisului profetic The Book of Los, în care nu este dificil de intuit că eul creator blakean vorbește liber prin gură personajului Los: "[...] the Deeps fled / Away în redounding smoke; the Sun / Stood self-balanc'd. And Los smild with
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cititorul sunt consubstanțializați în opera de artă, care funcționează ca un mediator șui generis între două tipuri de decodare a lumii: cea executată de creator și cea executată de receptor. Unirea lor în substanță scriiturii reiterează, în opinia mea, finalul apoteotic al marelui poem Jerusalem, în care toate formele ontologice conceptibile sunt reunite în trupul lui Christos, care devine, simultan, reificarea viziunii divine și personificarea imaginației umane. Devenind una în substanță scriiturii, autorul își salvează etern cititorii și, simultan, se salvează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ale vieții, traumatismele, situațiile frustrante, carențele și castrările individuale, eșecurile persoanei. În aceste situații, Eul personal manifestă serioase forme de regresiune. Cea mai generală dintre acestea este cea de victimizare a persoanei. Ne aflăm În fața a două modele biografice: romanul apoteotic și romanul victimizant. Romanul apoteotic pune În valoare, printr-o exagerare fantasmatică, Eul personal al unui individ, cu valoare compensatoare a orgoliului acestuia. Romanul victimizant este cel care prezintă Eul individual ca pe o victimă a destinului. În acest de-
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
carențele și castrările individuale, eșecurile persoanei. În aceste situații, Eul personal manifestă serioase forme de regresiune. Cea mai generală dintre acestea este cea de victimizare a persoanei. Ne aflăm În fața a două modele biografice: romanul apoteotic și romanul victimizant. Romanul apoteotic pune În valoare, printr-o exagerare fantasmatică, Eul personal al unui individ, cu valoare compensatoare a orgoliului acestuia. Romanul victimizant este cel care prezintă Eul individual ca pe o victimă a destinului. În acest de-al doilea caz, persoana va
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caz, persoana va pune accentul pe nenorocirile propriei sale vieți, considerându-se și prezentându-se celorlalți ca o victimă a unor situații de viață precare, Închise, cărora nu li se putea opune. Două tipuri de biografii, cu două personaje: romanul apoteotic, având În centrul său eroul, și romanul victimizant, având În centrul său victima. Ambele persoane se consideră legate de destin. Prima de un destin fericit, cea de-a doua de un destin nefericit. Ce se află dincolo de aceste „psihobiografii mitizate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]