376 matches
-
explicația că cei doi termeni coordonați formează o unitate semantică, un bloc semantic (GALR, II: 365). Dar și apoziția și baza sa formează o unitate semantică, referențială. Nici semantica nu poate furniza întotdeauna argumente pentru încadrarea la coordonare sau la apoziție. În unele structuri termenii unei relații apozitive pot fi legați și prin coordonare, acordul făcându-se tot la singular (pentru că termenii coordonați formează un bloc semantic)133: (172) a. Violența, agresivitatea, l-a caracterizat dintotdeauna. b. Violența și agresivitatea l-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau echivalenți semantic are o valoare stilistică, de reliefare, de insistență. Substantivele însuflețire și avânt pot fi considerate sinonime. Enunțul (170)a de mai sus este corect și cu acordul la singular, iar substantivul avântul ar putea fi interpretat ca apoziție: (173) Însuflețirea, avântul îi reveni. Dacă acordul se face la plural, nu mai putem considera că avem a face cu o relație apozitivă. Prin urmare, extinderile care impun acordul predicatului la singular permit două interpretări: ca sintagme coordonate sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
173) Însuflețirea, avântul îi reveni. Dacă acordul se face la plural, nu mai putem considera că avem a face cu o relație apozitivă. Prin urmare, extinderile care impun acordul predicatului la singular permit două interpretări: ca sintagme coordonate sau cu apoziție. Tipul C poate fi încadrat la fenomene specifice producerii mesajului oral spontan, apariția sa fiind favorizată de neanticiparea mentală a mesajului. Tipurile A și B se întâlnesc atât în registrul oral, cât și în registrul scris, neavând a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Je le vois Pierre. Această ipoteză nu este aplicabilă la limbile cu dublare, deoarece argumentul este complementul (iar argumentele sunt unice). Dacă argumentul ar fi pronumele clitic, nu este clar ce analiză am putea propune pentru complement. Poate aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele clitic trebuie să fie prezent în multe contexte în care nominalul poate lipsi. (ii) Jaeggli (1982, 1986) a susținut că pronumele clitic nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
elevii s-au adunat în hol, dar *Băiatul și fata s-au adunat în hol, *Ion și Andreea s-au strâns în fața clădirii. 94 Propoziția este corectă dacă se face o pauză înainte de sintagma coordonată, aceasta fiind interpretată ca o apoziție, nu ca un subiect postverbal: Este un cuplu frumos, Ion și Maria. 95 Predicatele reciproce pot fi verbe (intrinsec reciproce - a se asemăna, a coexista - sau contextual reciproce - a se saluta, a-și zâmbi), adjective (intrinsec reciproce - adiacent, asemănător, coexistent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se acordă să fie de tip morfosintactic, formal, nu semantico-referențial. În sprijinul acestei afirmației stau și exemplele cu substantive colective: *niște mulțime, *niște armată, *niște tineret, *niște grămadă de oameni etc. 141 Vezi 3.3. Numeralul. 142 Spre deosebire de exemplele cu apoziție / atribut izolat: Au venit mai mulți să viziteze apartamentul. Doi, băiat și fată, au vrut să îl cumpere. 143 Totuși, se pot imagina și contexte mai largi în care lectura de tip distributiv să fie posibilă: În seara asta o să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subordonare. Se pune virgulă între părți de propoziție de același fel când nu sunt legate prin și copulativ ori prin sau. Construcțiile gerunziale și participiale așezate la începutul frazei se despart prin virgulă. Virgula se utilizează și pentru a izola apozițiile simple sau dezvoltate, precum și substantivele în cazul vocativ. Se despart prin virgulă de restul propoziției cuvintele și construcțiile incidente. Nu se despart prin virgulă subiectul de predicat. Exemplu:,,În coș erau: mere, pere, gutui și nuci. ’’ Semnul exclamării se utilizeaza
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
reprodus. Exemplu: ,, Ia te uită ! O fată de fum... spuse un nor’’ (,,Fata - de Fum”). Linia de dialog și de pauză marchează începutul vorbirii directe a fiecărui interlocutor, respectiv pauza dintre propoziții sau fraze, delimitarea cuvintelor și construcțiilor incidentale sau apozițiile explicative, lipsa predicatului sau a verbului copulativ. (Cerul - albastru, norii - cenușii). Linia de pauză se mai folosește și pentru a nota uneori o intonație deosebită, sugerând atitudinea afectivă a vorbitorului. Parantezele sunt de trei feluri: *drepte - care se folosesc cu
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
sunt roșii, alcătuiți predominant din eritrocite înglobate în rețea de fibrină, puține trombocite și sunt mai lacși, în timp ce trombușii albi, aderenți sunt alcătuiți predominant din agregate trombocitare, fibrină și puține hematii [6,7]. Creșterea trombusului se face prin suprapunere succesivă (apoziție) de trombi roși și trombi albi la suprafață prezentând striațiuni (liniile Zahn). Creșterea trombusului se face în două direcții: centripetă inițială, iar după obliterarea lumenului venos creșterea se face centrifug. Extremitățile proximale ale trombului pot emboliza. Trombul în evoluție poate
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
stabilită. - ariile dense sunt tot zone de material electronoopac, atașate pe versantul intern al plasmalemei. Reprezintă locurile de prindere pentru filamentele intermediare. Joncțiunile intercelulare dintre fibrele musculare netede sunt de trei tipuri: comunicante (gap/nexus), varietăți de tip adherens și apoziții prin proiecții digitiforme (protruzii și intruzii). B. Nucleul este unic, central, de formă elipsoidală, cu dimensiuni de 2/10 μm; axul lung este paralel cu cel al celulei, este eucromatic (deci are activitate biosintetică pronunțată) și se scurtează în contracție
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
singur strat de celule și sunt separate unele de altele prin spații sinusoide prin care sângele curge din spațiile porte înspre venulele hepatice terminale [12]. Canaliculul biliar este un spațiu intercelular cu un diametru de aproximativ 1 micron, format prin apoziția marginilor „hemicanalelor biliare”, care reprezintă porțiuni specializate ale membranelor celulare adiacente, asemănătoare unor șanțuri, situate pe suprafețele laterale a 2 sau 3 hepatocite învecinate. Canaliculele astfel constituite formează o rețea bidimensională subțire („chicken-wire-like”) situată printre șirurile de celule hepatice, care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta.” (M. Eminescu, I, p. 1) Din perspectivă sintactică, este definitorie pentru substantiv compatibilitatea cu toate pozițiile (regent, determinant, termen în relație de interdependență sau de apoziție cu alt termen) și cu toate funcțiile sintactice. În versul eminescian „Credința zugrăvește icoanele-n biserici.” (Ibidem, p. 69), substantivele realizează funcțiile, opuse semanticosintactic, de subiect (credința) și de complement obiectual direct (icoanele) și funcția de circumstanțial spațial (în biserici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizată direct, când substantivul este termenul prim al unei relații de interdependență: „Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i.” (M. Eminescu, I, p. 82) și indirect, când substantivul este termenul secund într-o relație de apoziție în care termenul-bază realizează funcția de subiect: „Pe o repede-nmiire de mici unde o așterne/Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne.”(M. Eminescu, I, p. 154) Funcția de predicat substantivul o realizează, ca nume predicativ, în complementaritate cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P.L., p. 25), „...și-atunci piatra se chema Maria, copacul se chema Maria, te întrebam pe tine, care erai piatră sau erai copac sau erai orice altceva...” (L. Fulga, p. 376) și, indirect, ca termen secund într-o relație de apoziție în care termenul-bază este tot un nume predicativ: „El este Andrei, prietenul meu.” Când substantivul intră ca determinant într-o relație de dublă dependență în care regentul nominal (pronominal) realizează funcția de subiect, funcția de predicat este mascată de funcția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nominativului rezultă din realizarea funcției de atribut, în interiorul relației de dependență, atribut de identificare: „Pajul Cupidon, vicleanul,/Mult e rău și alintat.” (M. Eminescu, I, p. 108) și a altor funcții sintactice preluate de substantive-termen secund într-o relație de apoziție: complement direct: „L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic” (Ibidem, p.236); complement indirect: I-am spus lui Mircea, prietenul tău, să te anunțe. complement corelativ: Am plecat cu Andrei, prietenul meu, imediat. Acuzativultc "Acuzativul" Sensul fundamental al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o relație de incidență: „ - Aleargă după dânsul, bărbate, și nu-l lăsa. Câlții de la mămuca mi i-a luat.” (I. Creangă, p. 185), „Ce vrei să faci, măi omule?” (I. Creangă, p. 146) sau indirect, când intră în relație de apoziție cu un pronume în nominativ: „Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure Ion pupăza?” (I.Creangă, p. 44) sau în vocativ: „ - Ia du-te și dumneata, moș Vasile, și dumneata, bade Ilie, și dumneata, bade Pandelachi.” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Idem, I, p. 84); • atribut circumstanțial (rar): Ion, țăran, la origine, e drept, înțelegea, totuși, mai mult decât alții.; • complement predicativ: L-am lăsat un profesoraș oarecare și l-am regăsit șef cu aere de savant. În desfășurarea relației de apoziție, substantivul poate ocupa deopotrivă poziția termenului-bază: „Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, p. 88) sau a termenului secund: „Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină.” (Ibidem, p. 94) II. ADJECTIVULtc "II. ADJECTIVUL
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc,/Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc.” (Idem, p. 80), conținutul semantic concret al pronumelui tu este fixat de substantivele pe care le reprezintă: sburător și umbră, în relație de apoziție. Pronumele el, ea înlocuiesc substantive, sintagme nominale, propoziții, fraze prezente într-o primă parte a textului sau într-o parte care urmează: „...planeții toți îngheață și s-azvârl ’rebeli în spaț’,/Ei din frânele luminii și ai soarelui scăpați.” (Ibidem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele dânsa să prezinte structura morfematică: dâns + -ă + -a Deosebirile de conținut dintre pluralul inclusiv și pluralul exclusiv la persoanele I și a II-a nu sunt marcate în planul expresiei. Distincțiile se realizează, însă, uneori, sintactic, prin intermediul relației de apoziție: „Vinovați suntem noi, eu și cu tine.”, „Mai departe veți merge numai voi: tu și sora ta.” Categoria gramaticală a genuluitc "Categoria gramatical\ a genului" Numai pronumele de persoana a III-a, din interiorul paradigmei personale (el, ea) sau exterioare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau aproape nimic din mine cel de atunci. sau „Numai noi doi/sus.” (L. Blaga, p. 32), „Dacă amști ce este adevărul, domnule Vernescu! Și de partea cui, dintre noi doi, stă!” (L. Fulga, p.466) În desfășurarea relației de apoziție, pronumele, de obicei în cazul nominativ, ocupă ambele poziții: termen bază: „Dar și noi, domnule anchetator, eu și Maria, va trebui să ne ferecăm perfect în existențele noastre...” (L. Fulga, p. 399) și termen secund: „Casa lor, a ei și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel sintactic, prin intermediul verbului sau prin intermediul formelor accentuate: V-ați cumpărat vouă. vs V-ați îmbrăcat pe voi. SINTAXA PRONUMELUI REFLEXIVTC "SINTAXA PRONUMELUI REFLEXIV" Sub aspect sintactic, pronumele reflexiv se caracterizează prin incompatibilitatea totală cu dezvoltarea relațiilor de interdependență, coordonare, apoziție și incidență. În dezvoltarea relației de dependență, pronumele reflexiv este incompatibil cu poziția de regent. Ca determinant realizează un număr restrâns de funcții sintactice, unele numai în anumite condiții. Realizează totdeauna diferite funcții sintactice, pronumele reflexiv în cazul genitiv: • atribut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de substituție cu pronumele: „trandafirul dorit.” Dintre pronumele relative absolute, pronumele ceea ce, cu sens neutru, când se întrebuințează anaforic, conține în el însuși planul semantic global al unei (unor) propoziții pe care o (le) reia, în interiorul unei relații sintactice de apoziție: „Să reclame, în caz că ar fi fost evacuat cu forța, se temea, fiindcă ar fi trebuit să mărturisească a fi tatăl unor copii dezavuați de noul regim, ceea ce, credea el, i-ar fi dăunat.” (G. Călinescu) șceea ce = să mărturisească a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sens concret, variabil în funcție de dimensiunile spațiale și temporale concrete ale actului lingvistic: ieri (marți, 22 mai), aici (în Iași), a doua zi (miercuri, 25 aprilie). De altfel, în mod frecvent, sensul concret este exprimat în același context prin intermediul relației de apoziție: „Mâine, 21 octombrie, se împlinesc cincizeci de ani.” Se cuprind tot aici adverbe al căror plan semantic rezultă din raportarea la alte enunțuri: da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cunoașterii: „Floarea este albastră.”, „Mircea, colegul Danei, a plecat ieri la mare.” Gramatica tradițională vorbește în general de două raporturi sintactice principale: subordonare și coordonare. Chiar dacă se fac o serie de considerații privind specificul lor, relațiile de interdependență și de apoziție sunt cuprinse la raportul de subordonare. (Vezi Gramatica limbii române, Editura Academiei, ediția a II-a, București, vol.II 1966, pp. 266-270, pp. 128-130, pp.281-282). Într-un capitol aparte (vol.II, pp. 422-427) se iau în discuție cuvintele și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interiorul planului semantic al enunțului, • exigențe impuse de linearitatea desfășurării în enunț a semnelor lingvistice, • atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul comunicării, organizarea enunțului se întemeiază pe cinci tipuri fundamentale de relații sintactice 5: 1. interdependență, 2. dependență, 3. coordonare, 4. apoziție, 5. incidență. Specificul lingvistic al fiecărui tip de relație sintactică este dat de natura condiționărilor 6, de expresie și semantice, implicate în selectarea semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și în combinarea lor în plan sintagmatic. Relația de interdependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]