249 matches
-
semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG! FĂRĂ NICI 1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la niște mitocani aruncați în șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luminițe de Crăciun. Tommy Tucker’s Playroom era o fostă magazie recondiționată și vopsită ca o zebră, iar de marginile acoperișului ei atârnau saxofoane, trompete și chei muzicale din ghips. Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul care Îi indica ce să facă. Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din ei nu se comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai multe rânduri; este știut că, În depărtare, tremurat de Apa Morților, Codrul de la Miazănoapte este, după cum bate soarele, albastru sau vânăt, Însă, de câteva zile, el a căpătat, cu câteva minute Înainte de asfințit, nuanțe de roșu de la stins la aprins; cei doi sanitari au intrat În grevă pe termen nelimitat deoarece oamenii Îi Înjură că nu le dau rețete pe care, legal, nici nu au dreptul să le elibereze, deoarece ei nu sunt medici - acest fapt reflectându-se și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea, în care mă ciupisem și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cel puțin, dacă era urât puteam să mă consolez. Da, cu asta, e grozav. Acum, Celeste, ai putea să te așezi cât se poate de repede, pentru că și așa suntem destul de în întârziere? E furioasă. Două pete de un roz aprins apar pe pomeții ei ascuțiți. Cu toate astea mă ascultă. Când se așază, aruncă o privire ecusonului meu. Tot Redden, din câte văd. Zâmbește glacial. — Da, sunt prea ocupată pentru dragoste. —Vai, așa spun toate. Doamne, voi, femeile de carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ridic artificial febra creativă binefăcătoare. În camera de lucru, unde soarele bate doar în primele ore după răsărit, timpul se comprimă miraculos: câteva minute după ce m-am așezat la scris cu toate ustensilele în jurul meu, trebuie să mă deranjez pentru aprinsul luminii. Pe urmă, într-o oră mi se face o foame nesănătoasă, care se liniștește cu puțin, de pildă cu cafea sau floricele. Căldura venind dinăuntru creează un microclimat în care Figaro poate să doarmă jumătate din zi. Zina adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent și le primește gata împachetate. — Ia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
transportul, tăiatul... Mă gândeam că n-ar fi rău dacă ai contribui cu ceva la Încălzit... - Da ce: io fac focu’? Era adevărat: nu ea făcea focul - chiar când erau la gura sobei lemne, surcele, hârtie, sticla cu gaz, de aprins... Zicea că ea se arde; și că ea se nămânjește; și că fotoghinu’ pute... - Nu-i nimic, focul Îl fac eu, ca și până acum, nu-i mare scofală, dar ziceam că lemnele costă, eu, cu un singur salar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mine! Tre’ să fi văzut cum se uita la mine astăzi, În timpul orei. Se holba de-a binelea, Înțelegi? Cealaltă fată, aproape incoloră, cu excepția părților pe care le freca cu buretele din material vegetal și care erau de un roz aprins și cu urme de celulită, răspunse nerăbdătoare: — Zău, Naomi, câteodată ești așa de tu-an-tă! — Dar tu ce știi despre lucrurile astea? Îi sări țandăra acuzatei. — Se zice că a fost deja cu toată lumea de pe aici, nu știai? Probabil că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și turnă puțin whisky peste ea. Apoi se așeză și-l sorbi foarte Încet, plimbîndu-l prin gură Înainte să și-l lase pe limbă și să-l Înghită. Se uita la cărbunii mici care mai rămĂseseră din foc, cum străluceau aprinși de adierea serii, și sorbea din whisky-ul cu apă rece și se uita iar la cărbuni și se gîndea. Apoi termină ce avea În ceașcă, mai scoase niște apă rece, o bău și se duse la culcare. Își așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Milano. Azi e vineri și la asfințitul soarelui Începe sabatul. Așa că, În apartamentul de vizavi, ei Încep să pregătească totul, să frece candelabrul, să fiarbă mâncarea, să aranjeze treburile În așa fel Încât mâine să nu aibă nici un foc de aprins. Chiar și televizorul rămâne deschis toată noaptea, numai că sunt nevoiți să aleagă de pe acum canalul. Diotallevi al nostru are o mică lunetă și spionează tâlhărește de la fereastră, și se desfată, visând că este de partea cealaltă a străzii”. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni. E băiat foarte de treabă. A
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și toți cu priviri întrebătoare, ca și când de răspunsul lui ar fi atârnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic: ― Acu ce-i de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să știm cum să ne purtăm fiecare! Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura. Pe fața-i osoasă, mușchii jucau sub pielea oacheșă întinsă și lucitoare. Și deodată gura i se strâmbă într-un râs larg și plin de dispreț: ― Apoi dacă vi-e frică de armată, de ce n-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a întunecat sau măcar aburit nițel resortul amintirii. (Mi-e frică. Acum câteva clipe stăteam pe canapea privind aiurea la toate acele icoane pe sticlă, unde predomină roșul aprins și azuriul, la clapele gălbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu ușile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu fața tuciurie, bizantină, înfășurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute și ținând în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
IX-a Codrul - (pastel) Pe o splendoare de cărare, Pe o alee surprinzătoare Cu copaci care de care Ce se-ntind pân’ la o intrare... Vezi o ramă, o pictură; și e de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
o foaie de carnet; avea să fie vorba de un post în vederea grajdurilor de curse pe care le proiectau. Lică pusese hârtiuța în buzunar fluierând și se uitase de aproape cu ochii lui de trubadur de mahala în ochii tot aprinși ai negricioasei. înțelesese de ce "post" anume era vorba și era dispus să-1 ocupe. Atît! Bruna Ada intrase apoi într-un magazin de covoare. De ar fi stat împreună un minut mai mult, poate s-ar fi înțeles mai puțin. Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită și un pic chinuitoare, iar asistenții care au apucat carena bărcii noastre păreau aprinși după o zi de mîncat șuncă și băut brandy. Aveau să navigheze toată noaptea pentru a livra primele obiecte cluburilor, în dimineața următoare. În vreme ce ne strîngeam lucrurile, careva trecea și ne felicita ori ne făcea un compliment. Eram fericit pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
distanță îl situau la nouăzeci și patru minute-lumină de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
distanță îl situau la nouăzeci și patru minute-lumină de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
reflectat și inima ei ar fi tânjit fără ca ea să-și dea seama, a alergat la sertar și a ținut broșa strâns În palmă, simțindu-i căldura. Rubinele sunt niște pietre prețioase remarcabile, pe care le recunoști după roșul lor aprins. Totuși nu e neobișnuit ca acestea să-și schimbe culoarea, roșul lor devenind din ce În ce mai Închis În interior, În special când proprietarii lor sunt În pericol. Există un anumit tip de rubin pe care cunoscătorii Îl numesc „Sânge de Porumbel“ - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
năpraznic după Nevski Prospect. Apoi urma o tăcere meditativă în timpul căreia priveau posomorâți sticlele goale. Noapte a se sfârșea invariabil imediat după aceea, când amintirea sarcinilor urgente de a doua zi punea stăpânire pe ei. Nikita, vizitiul, era ocupat cu aprinsul pipei. După ce îndeplini acest lucru, se întoarse țeapăn către Ulitin, îndepărtându-se în același timp de tânărul bărbat, luând o postură complicată și arogantă. ă Unde mergem astăzi, înălțimea voastră? întrebă Nikita, în timp ce apucă frâiele. Ulitin avu impresia că detectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dincolo de ferestre, dincolo de timp. Aștept viitorul de mâine cu brațele pline de căldură, cu ochii pictați de imensitatea de verde crud în care roșul pur al macilor își flutură petalele. O mare de galben sau de verde în care roșul aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul, voalul roșu de mătase să-mi învelească
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele, împrăștiind reflexe puternice și valuri de căldură. Mai puțin adânc decât de obicei și poate mai puțin întins decât se știe el, lacul privește drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel de capricios toată vara ce urmează. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet malițios, împrăștiind pe suprafața lacului raze usturătoare. Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului. Dintr-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și iese cu pași mari și rămân uitându-mă în gol la computer. Am fost numită partener al firmei. O, Doamne. O, Doamne. O, DOAMNE! Iau o oglindă de mână și-mi privesc chipul radiind de fericire. Am obrajii roz aprins. Simt o dorință extrem de puternică de a sări în picioare și de a striga „DA !” Îmi vine să încep să dansez nebunește și să țip. Cum voi supraviețui o oră întreagă ? Cum voi putea să stau aici calmă ? E imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]