527 matches
-
ci spre lămurirea rațiunei noastre, spre-a o feri de erori, ceea ce-i un câștig destul de mare. Orice cunoștință a noastră care se ocupă nu cu obiectele, ci cu maniera și modul nostru de-a cunoaște obiectele, cu noțiunile noastre apriorice despre obiecte, eu o numesc transcendentală. Sistemul unor asemenea noțiuni s-ar numi deci filosofie transcendentală. Dar și aceasta ar fi prea mult pentr-un început. Căci o asemenea știință ar trebui să conțină pe deplin atât cunoștința analitică cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
analitică cât și cea sintetică apriori, și este pentru scopul nostru de o întindere prea mare, fiindcă noi nu mergem cu analiza mai departe, decât până unde-i de neapărată trebuință pentru a găsi în întreg cuprinsul lor principele sintezei apriorice, ca lucru 1 de căpetenie ce ne interesează. Această cercetare, ce n-o putem numi doctrină în sens propriu ci numai critică transcendentală, pentru că n-ar de scop lărgirea cunoștințelor noastre înșile [ci numai] reajustarea lor și care ar constitui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce n-o putem numi doctrină în sens propriu ci numai critică transcendentală, pentru că n-ar de scop lărgirea cunoștințelor noastre înșile [ci numai] reajustarea lor și care ar constitui o piatră de probă a valorii sau nevalorii tuturor cunoștințelor apriorice, este ceea ce ne ocupă în acest moment. Dacă celor vechi le-ar fi venit numai în minte de-a suleva numai această întrebare aceasta singură ar fi ajuns ca să reziste cu putere tutor sistemelor de rațiune pură făcute până-n zilele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
speranța de a-l isprăvi cu totul, mai ales când cumpănim că obiectul lui consistă aici nu din natura obiectelor, care-i inepuizabilă, ci din inteligența care judecă asupra naturei obiectelor, și încă ș-aceasta numai ]n privirea cunoștinței sale apriorice. Deci, nefiindu-ne permis a-l căuta în afară de noi, nici poate să ni rămâie ascuns, drept care resursele sale vor fi îndestul de mici pentru a fi resumate pe deplin, a se judeca după valoarea sau nevaloarea lor și a fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tuturor pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care critica aceasta nu poate fi numită ea însăși filozofie transcendentală este numai acesta că, pentru a fi un sistem complet, ar trebui să conție și o analiză desăvârșită a toată cunoștința apriorică omenească. Drept că critica noastră trebuie să supuie vederei noastre în tot cazul o enumerare completă a tuturor noțiunilor genetice cari constituiesc sus-convenita cunoștință pură. Dar cu cale-i să se abție de la o analiză a acestor noțiuni înșile, precum și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căreia se instituie proprie critica, parte pentru că se-mprotivește unității planului de a se însărcina cu responsabilitatea complectitudinei unei asemenea analize și deducțiuni, lucru de care ne putem dispensa în vederea intenției noastre. Atât complectitudinea disecțiunei cât și a deducției din noțiuni apriorice ce le vom aduce de acu-nainte vor fi ușor de întregit daca vor fi stabilite mai întîi ca principie evidente ale sintezei și dacă-n vederea acestui scop esențial nu ni va lipsi nimica. Deci se ține de critica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cere pentru a putea dejudeca pe deplin cunoștința sintetică a priori. La împărțirea unei asemenea științe trebuie să avem mai cu samă în vedere că nu pot proveni în ea noțiuni cari conțin în ele ceva empiric, ci ca cunoștința apriorică să fie cu desăvârșire curată. De aceea, deși principiele supreme ale moralității și noțiunile fundamentale ale acelorași cunoștințe sânt apriorice, totuși ele nu se țin de filozofia transcendentală, pentru că-n contextul ei ar trebui să se presupuie noțiunile plăcerei ș-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu samă în vedere că nu pot proveni în ea noțiuni cari conțin în ele ceva empiric, ci ca cunoștința apriorică să fie cu desăvârșire curată. De aceea, deși principiele supreme ale moralității și noțiunile fundamentale ale acelorași cunoștințe sânt apriorice, totuși ele nu se țin de filozofia transcendentală, pentru că-n contextul ei ar trebui să se presupuie noțiunile plăcerei ș-a neplăcerei, arbitriului ș. a. m. m. cari-s cu toate de origine empirică. De aceea filozofia transcendentală este o înțelepciune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
extensiunea și forma. Aceste aparțin intuițiunei pure, care-și are locul apriori în suflet ca o formă numai a sensibilității chiar și fără un obiect real al simțurilor sau simțirei. {EminescuOpXIV 377} {EminescuOpXIV 378} O știință despre toate principiele sensibilității apriorice o numesc estetică transcendentală Trebuie așadar să fie o asemenea știință care să constituie partea întîia a învățături elementare, în antiteză cu aceea care conține principiele cugetărei pure și se numește logică transcendentală. În estetica transcendentală vom izola așadar mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunile sale, ca să nu ni rămâie decât intuițiune empirică. A doua, vom mai sustrage de la ea tot ce aparține simțurilor ca să nu ni rămâie decât intuițiunea pură și forma numai a fenomenelor, care-i singura ce ni poate da sensibilitatea apriorică. În cursul acestei cercetări vom găsi că există două forme curate ale intuițiunei sensibile, ca principie ale cunoștinței apriorice, adică spațiu și timp, cu a căror considerație ne vom ocupa acum. DESPRE SPAȚIU 2. DEZBATERE (EXPOSITIO) METAFIZICĂ A ACESTEI NOȚIUNI
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțurilor ca să nu ni rămâie decât intuițiunea pură și forma numai a fenomenelor, care-i singura ce ni poate da sensibilitatea apriorică. În cursul acestei cercetări vom găsi că există două forme curate ale intuițiunei sensibile, ca principie ale cunoștinței apriorice, adică spațiu și timp, cu a căror considerație ne vom ocupa acum. DESPRE SPAȚIU 2. DEZBATERE (EXPOSITIO) METAFIZICĂ A ACESTEI NOȚIUNI Prin mijlocul simțului nostru esterior (o calitate a sufletului nostru) ne reprezentăm obiectele ca fiind afară de noi și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie deja să fi sumis intuițiunea spațiului drept bază. Drept care nici se poate împrumuta reprezentația spațiului prin experiență de la raporturile fenomenelor exterioare, ci această experiență exterioară este ea însăși abia cu putință prin sus-zisa reprezentație. 2. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile exterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect. Deci e privit ca o condiție a putinței fenomenelor, Germanii sânt singurii cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
raționale și de a constitui din regulele ei o știință. Dar această osteneală e zadarnică. Căci numitele reguli sau criterii sânt după cele mai însemnate ale lor izvoare empirice numa și nu pot servi niciodată la constituirea unor certe legi apriorice după cari judecata gustului nostru să se îndrepteze, din contra, aceasta din urmă este piatra de probă a adevărului celor dentăi. De aceea am sfătui ca sau să ne dispensăm de această numire și s-o păstrăm acelei învățături care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și să luăm estetica parte în sens transcendental, parte în semnificație psicologică. {EminescuOpXIV 379} iară nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este o reprezentație apriori care neapărat trebuie să se sumită drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 379} iară nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este o reprezentație apriori care neapărat trebuie să se sumită drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic decât percepție, observare, empirie. Deci ar avea toată cazualitatea întîmplătoare ale percepției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine. Totuși spațiul așa se cugetă (căci toate părțile spațiului în nemărginit sânt deodată). Deci reprezentația originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea în relațiunile dintreolaltă, id est nici o determinare care iar fi inerentă obiectelor înșile, care ar rămânea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părțile celei dentăi sânt toate deodată, iar a celui din urmă întotdeauna dupăolaltă. Dintr-asta-i evident că reprezentația timpului însuși e intuițiune, fiindcă toate raporturile ei se pot exprima asupra unei intuițiuni exterioare a (spațiului) liniei. c) Timpul e condiția formală apriorică a tuturor fenomenelor în genere. Spațiul ca formă pură a toată intuițiunea exterioară este restrâns ca condiție apriorică numai asupra fenomenelor exterioare. Pe de altă parte însă toate reprezentațiile, aibă de obiect lucruri exterioare sau nu, totuși în sine însuși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însuși e intuițiune, fiindcă toate raporturile ei se pot exprima asupra unei intuițiuni exterioare a (spațiului) liniei. c) Timpul e condiția formală apriorică a tuturor fenomenelor în genere. Spațiul ca formă pură a toată intuițiunea exterioară este restrâns ca condiție apriorică numai asupra fenomenelor exterioare. Pe de altă parte însă toate reprezentațiile, aibă de obiect lucruri exterioare sau nu, totuși în sine însuși, ca determinații ale interiorului nostru, aparțin sufletului, această stare interioară din parte-i fiind sumisă condițiunei formale a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă toate reprezentațiile, aibă de obiect lucruri exterioare sau nu, totuși în sine însuși, ca determinații ale interiorului nostru, aparțin sufletului, această stare interioară din parte-i fiind sumisă condițiunei formale a toată intuițiunea interioară, de aceea timpul este condiția apriorică a tuturor fenomenelor în genere, și-n faptă condiția nemijlocită a celor interioare (ale sufletelor noastre) și prin asta mijlocită a fenomenelor exterioare. Dacă pot spune apriori: "Toate fenomenele exterioare sânt în spațiu și determinate apriori după raporturile spațiului", atuncea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a lor, iar aceasta [e] condiția proprie sub care timpul intră în reprezentația obiectelor. Daca adaogăm condiția la concept și spunem: "Toate lucrurile ca fenomene (obiecte ale intuițiunei sensuale) sânt în timp, atunci maxima e obiectiv adevărată și de generalitate apriorică. Afirmările noastre ne-nvață prin urmare realitatea empirică a timpului, adică valoarea sa obiectivă față cu toate obiectele cari sânt sau pot fi date vreodată simțurilor noastre. Și fiindcă intuițiunea noastră e-n orice vreme sensibilă nici ni va putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă timpul nu e nici ceva de sine însuși, nici o determinație obiectiv atribuită lucrurilor. {EminescuOpXIV 385} la un loc sânt forme pure a toată intuițiunea sensibilă și printr-asta fac cu putință axiome sintetice apriori. Dar aceste izvoare de cunoștințe apriorice (numai condiții ale sensibilității fiind) își determinează prin asta hotarele lor, adică că se referă la obiecte numai întru cât aceste sânt privite ca fenomene, nu însă întru cât ar reprezenta lucruri de sine însele. Numai fenomenele sânt terenul accepției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a cuprinde ele toate cele reale. De părtinesc a doua teorie (de care se țin cîtiva naturaliști metafizici), acceptând timp și spațiu ca relațiuni ale fenomenelor (lîngă sau dupăolaltă) abstrase din experiență, atunci sânt siliți să conteste valabilitatea învățăturilor apriorice ale matematicei în privirea obiectelor reale (de es. în spațiu) sau cel puțin certitudinea apodictică a unor asemenea, fiindcă aposteriori aceasta nu are loc; iar noțiunile apriorice spațiu și timp fiind după opinia asta numai niște făpturi ale imaginațiunei, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lîngă sau dupăolaltă) abstrase din experiență, atunci sânt siliți să conteste valabilitatea învățăturilor apriorice ale matematicei în privirea obiectelor reale (de es. în spațiu) sau cel puțin certitudinea apodictică a unor asemenea, fiindcă aposteriori aceasta nu are loc; iar noțiunile apriorice spațiu și timp fiind după opinia asta numai niște făpturi ale imaginațiunei, a căror izvor real trebuiește căutat în experiență, din a cărei relațiuni abstrase închipuirea a creat ceva ce conține în adevăr elementul general sau cele comune ale acelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În spațiu, privit ca atare, nu e însă nimic mobil; drept care mobilul trebuie să fie ceva ce se poate afla în spațiu numai prin experiență, prin urmare un datum empiric. Tot așa estetica transcendentală nu poate număra între datele ei apriorice noțiunea schimbării; căci timpul însuși nu se schimbă, ci ceva ce este în timp. Deci se cere spre aceasta percepția unei existențe și a sucessiunii determinărilor sale, prin urmare experiență. OBSERVĂRI GENERALE LA ESTETICA TRANSCENDENTALĂ I) Mai întîi e de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din aceste noțiuni. Toată osteneala voastră este zadarnică si vă vedeți siliți de a vă refugia la intuițiune, cum o și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție este aceasta: intuițiune pură apriorică sau empirică? Dac-ar fi empirică atunci n-ați putea face din ea un axiom de valoare generală, necum apodictic; căci experiența nu ni poate da niciodată așa ceva. Trebuie prin urmare să admiteți apriori un obiect în intuițiune și să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]