1,443 matches
-
e legat de inactivitate, pe când trecutul e plin de promisiuni și materialitate. E adevărat, lucrurile sunt mai complicate decât par, deoarece trecutul nu e liniar. Ceea ce rezultă din acest proces întortocheat și chinuitor e tot un fel de „minciună”, de aproximare a adevărului, tot un „băiat de lemn”, un Pinocchio al cărui rol e să stabilească genul proxim și diferențele specifice ale demersului. Exemplele alese de Tony Judt pentru a-și ilustra afirmațiile se referă la două categorii de „reconstrucții” narative
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
altul. Această senzație persistă, de pildă, în cazul lui Eugen Simion, un critic tînăr, care susținea constant literatura tînără, dar care este prezent în această dezbatere mai ales cu mulțumirile fierbinți adresate partidului. Stenograma plenarei ar lămuri cu siguranță aceste aproximări.
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
din comentariu o rațiune de a fi, repudiază din instinct orice apel la esențe tenebroase. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui scolastic e să fie mistic, întreaga sa energie mergînd în direcția analizei de limbă: distincții și aproximări, pe bază de concepte și etimologii. De aceea, analitic fiind, accentul cade pe scolii și pe adagii, adică pe comentarii făcute în marginea unor teme prestigioase. Potrivit acestei logici, o problemă este cu atît mai lămurită, cu cît e supusă
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Florin Toma Imaginarul românului este egal cu aproximarea paradisului. Chintesența se găsește pe firma unui magazin de haine second-hand, dintr-un oraș faimos din sud, „Visul imaginației”(sic!). Pe lângă sumedenia de îndeletniciri nesuferite, românul are și una plăcută: pune rămășag pe amnezie. Cu mize mici. Astfel că, invers
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
în Eumenidele, un proces asemănător finalului din Concertul de clarinet, cu o intervenție mai generoasă a factorului „ inexplicabil” - sistem deschis. Cristalizări succesive prin eliminare și distingerea unui alt mod de organizare după fiecare eliminare. Lucrul devine posibil abea după ce prin aproximări „grosolane” se ajunge la convenția temperată. Inițial problema creerii „spațiului sonor european”. 12 aprilie - Kotonsky (compozitor polonez) într-o piesă electronică temperează septima 16/15 împărțindo în 12 părți egale. 10 mai - Eventuale subtitluri: Agamemnon Un livre des canons qui
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
linie, despre care a și scris nu doar o dată în numeroasele sale studii. În acest context, relațiile sale cu Cioran s-au configurat oarecum de la sine, prin afinități și interese reciproce, precizate în timp, cum se poate deduce fără riscante aproximări, prin coroborarea scrisorilor lui Cioran cu scrisorile, dar mai ales cu jurnalul lui Wolfgang Kraus. "Despre nimeni - scrie acesta la un moment dat - n-am scris atât de mult ca despre el în jurnal." Mi se pare semnificativ că a
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
zid / să-mi adăpostesc spatele / biciuit de cotidiene trădări" (absența). Dar nu golul specifică această producție în care de fapt predomină o aglutinare a materiei, o încleștare a ființei cu materia, ca o probă liminară a existenței, ca o patetică aproximare a unei identități. În acest context golul nu e antitetic materiei, n-o neagă, ci o confirmă așa cum excepția confirmă regula. Un gol împărtășit ar înscrie o depășire a stihiei materiale, o transcendență care aici lipsește. Drept care autoarea se dedă
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
această limbă. În 1868, lingvistul german August Schleicher a utilizat un vocabular protoindoeuropean reconstruit (printr-o metodă comparativă pornind de la similitudini dintre sanscrită, greacă clasică, latină și alte limbi) pentru a compune o fabulă, cu scopul de a crea o aproximare a acestui limbaj. Lingviștii au continuat munca în acest sens și au actualizat periodic experimentul sonor. Ultimul din seria de lingviști este Andrew Byrd, de la Universitatea din Kentucky, care recită în revista Archaeology versiunea sa a fabulei, adaptând-o la
Așa vorbeam acum 4.000 de ani - AUDIO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63325_a_64650]
-
pierit?” (RTV, 12.03.2012). În ultimul exemplu, iată nu are decât rolul unui cuvânt de umplutură, evitând o pauză. Transformarea în ticuri e caracteristică marcatorilor discursivi, înregistrându-se, de exemplu, și în cazul celor care stabilesc continuitatea (deci) sau aproximarea și atenuarea (mă rog). Fenomenul există în toate limbile, în varianta lor vorbită. Și în scris, în presa tradițională și în internet, iată e folosit insistent și obsesiv, fie pentru a sublinia relația dintre text și imagine („Iată cum arată
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
altă selecție, una românească, datorată unui cărturar controversat prin ideologia sa manifest comunistă (Delacroix, Pagini din jurnal, selecție, traducere și prefață de acad. G. Oprescu, Ed Meridiane, 1965), din dorința de a vedea dacă nu cumva ideologicul operase omisiuni și aproximări. Revelațiile au fost interesante: dacă, în genere, selecția românească coincide cu cea franțuzească recentă, se văd și tăieturi ce eliminaseră elemente importante ale crezului pictorului francez, ca să „dea bine” cu ideologia comunistă în vogă la noi. Alteori, traducerea era aproximativă
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
Simona Vasilache „Și stând în preajma singurelor punți/ Pe cari cumătrul munte suie seara/ Mă dau în pârg cu zarzării mărunți/ Și-ncet mă coc în brațe cu secara...” (Pan). E, pe un motiv din Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici, nu fără să strecoare silueta elegant-strivitoare a marilor teme. Și umblând cu aceeași cuceritoare dezinvoltură pe povârnișuri și prin oraș, printre iubiri recalcitrante și jucăușe, nostalgii și fine
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
Influence și trăite de victimele vreunui «sindrom succesoral», prefer expresivele ezitări ale memoriei care întrețin tensiunea lanțului de sonuri reverberate și ondulări de umbre faimoase reactivate aproape topologic”. În același timp, pentru Constantin M. Popa actul lecturii reprezintă „nu o aproximare a cunoscutului din scriitorii cercetați, ci un asalt în necunoscutul din noi“, criticul dovedind, în studiile, cronicile literare și cărțile sale, exigență, rigoare și responsabilitate a examenului critic. Jurnalul de călătorie al lui Constantin M. Popa, publicat sub titlul Sextant
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
că postmodernismul presupune, pentru Lefter, cu totul altceva decât o listă de tehnici literare: e, mai presus decât asta, o atitudine intelectuală). Modulară, cum spuneam, este și critica dedicată (din interior) generației sale. Într-un survol bibliografic rapid, aceasta conține aproximări teoretice (de la „temele identității” la „dosarul unei bătălii culturale”), cronici la cald (așa numite „fotograme”), studii ample (despre Nedelciu, Crăciun, Petculescu, Ghiu și alții), panoramări de o excepțională fidelitate (Flashback 1985... rămâne, până astăzi, cea mai serioasă carte despre „noul
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
toate literaturile europene nu constituie decât o singură mare literatură, expresie a unei aceleiași civilizații și al unui aceluiași destin, cu o aceeași predestinare”. Cele mai vechi cronici și istorii care ne-au parvenit, adesea trunchiate, modificate, interpretate, cu inerentele aproximări datorate traducerilor, și mă refer aici la papirusurile și inscripțiile egiptene, la Istoria și Cosmogonia lui Sanchoniathon din Fenicia (secolul XII Î.H.) din care citează Eusebiu, scrierile cabirilor, tăblițele de argilă din Sumerul antic, scrierile cuneiforme hitite, vechile documente
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
plan mai larg, despre importanța Casei Monteoru pentru viața literară românească și despre rolul Uniunii Scriitorilor. Textul său merită să fie citit și citat fiindcă tânărul prozator știe ce spune: față de atâția alții care judecă aspru doar din auzite, cu aproximări ce mistifică, el are avantajul de a cunoaște în amănunt situația acestei instituții și a sediului ei: „Zecile de evenimente din ultimii ani, suprapuse miilor de lansări, primiri în Uniune, premieri, întâlniri cu scriitorii străini, festivaluri și târguri dinainte devin
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
sectorul biograficului utilizat ca un fir roșu al demonstrației, rămâne de văzut în ce măsură opera, eseistica steinhardtiană în principiu, a fost suficient abordată, autorul, dealtfel, chiar nepropunându-și un studiu exhaustiv în acest sens, ci „câteva teme steinhardtiene (și tot atâtea aproximări)” . Parcurgând cu atenție excelenta monografie mai sus-amintită (prima și singura de până acum), rămânem, totuși, cu edificarea asupra omului și ideologului și, mult mai disproporționat, cu aceea asupra eseistului Steinhardt - până la urmă, principala sa „îndeletnicire” - și asupra personajului acestor eseuri
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
culturii românești, pe care o examinează din interior și fără ideologizări deplasate. Intuițiile sale privitoare la Coșbuc au schițat o primă viziune estetică asupra poetului, iar exegezele ulterioare au fost obligate să țină seama de ea. La 1901, trecînd peste aproximările din tinerețe și amendînd multe afirmații anterioare, Gherea declara că cei mai de seamă scriitori români rămîn Alecsandri, Bălcescu, Odobescu, Eminescu, Creangă, Caragiale, Delavrancea. în fine, lucrurile începeau să se limpezească! Dar ce s-a întîmplat după 1900? Paralela cu
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
și la altele doar pentru că vrea să-și plaseze întreaga producție lirico-amoroasă sub semnul Beatricei, alterînd, desigur, faptele, dar în așa fel încît să fie credibile. Anul 1283, ca prag al poveștii lui de iubire adultă, îi îngăduie, deliberat, largi aproximări față de realitatea biografică și, în același timp, să lege într-un singur nod trei începuturi: al propriei trăiri amoroase, al prieteniei cu Guido Cavalcanti și al aventurii publice a poeziei lui. În 1283 avea optsprezece ani, ceea ce îi permite să
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
-i surprinde esența. Cînd s-au păstrat în granițele jargonului sobru, i-au spus „materie întunecată”, „energie holografică”, „perturbație a supraorizontului“, „inflație chintesențială”, sau chiar „materie adiabatică”. Cînd însă au capitulat semantic și au recunoscut că aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd „cameleonul cosmic”, „dilatonul”, „energia fantomatică”, „numerologie variabilă”, „gazul chaplygin
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
văzut atrași în jocul marelui aparat mass-media - mai ales audiovizual și digital - care, fără creier și fără pilot, n-are nimic de-a face cu jurnalismul. Câte zvonuri, bârfe, fleacuri, unele mai stupide decât altele, mai avem de ascultat? Câte aproximări fără urmare și rumori fără alt interes decât alimentarea unui zgomot de fond?” Îi ține hangul, în același număr, un altul: „În fiecare an, e același lucru. O dată cu vara, vine o perioadă goală a actualității în care nu se întâmplă
Și la alții ca la noi () [Corola-journal/Journalistic/3259_a_4584]
-
memoriile și corespondența lui Paul Miron din Măsura urmelor (Editura Marineasa, 2000) se structurează în jurul unor teme majore care au născut nu puține pasiuni și controverse în societatea românească a ultimului deceniu și de rezolvarea cărora depinde, în bună măsură, aproximarea viitorului apropiat; nu e prima dată - Iorga ne învață asta - cînd o carte despre trecut ne avertizează asupra viitorului. Prima temă e libertatea: plecarea în lumea largă a început, spune Paul Miron, la "Timișoara ocupată de sovietici" și se datorează
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
R. S. S., în Anuarul de martie - Timișoara -, anul IV, nr. 4, primăvara, 2009, pp. 357 - 364). După cum se dovedește prin cele patru volume de versuri publicate de Marian Barbu în anul 2012 - Mulțumesc lui Newton, înfricoșata iubire sau statuile iubirii, Aproximări soresciene și Cuvântul, neîmblânzitul cleștar -, livada cu merii lirismului marianobarbian este în deplinătate de rod, nu numai pentru descoperiri de noi soiuri de parfum, de cidru și de legi gravitaționale, ci și pentru redimensionarea lucrărilor edenic-melifere și de înalt-înțelepte academii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fețele, cu o frenezie a unei iluzii de vitalitate, a unui necontenit ,progres" care e, în fond, o învîrtire pe loc. În ciuda opulenței de fraze seducătoare (Miticii actuali satisfac gusturi alese), pozițiile clare se lasă așteptate. Fermitatea lasă loc unor aproximări fără capăt, delirante. În locul revizuirilor se impun tot soiul de concesii, de cîrpeli care nu duc la nimic. E o halima a opiniilor, o veritabilă artă a provizoratului care durează. După cum în viața politică ne mulțumim cu jumătăți și sferturi
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
clipă, descifrarea Istoriei ieroglifice în cheie comparatistă ar putea începe. Cum pînă la apariția unei asemenea ființe excepționale, care să aibă cultura lui Cantemir, cred că vom mai avea de așteptat, există toate șansele de a fi în continuare victimele aproximărilor amatoristice și ale surselor stabilite după ureche. Singura operă literară a lui Cantemir se află în aceeași tragică izolare ca și Psaltirea în versuri a lui Dosoftei: un blestem pare a fi apăsat asupra scriitorilor noștri din epoca medievală. Capodoperele
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
exagerări diforme ale termenilor ei. Temă care în sine ar merita o carte. Dacă Henri Stahl privea cu fascinație și cu un fel de predestinare la trecutul care dispare, București - Istorie și urbanism își propune - explicit, prin Andrei Pippidi - o aproximare a viitorului. Raportată, desigur, la epocile autorilor. Stahl își îngăduia observația subiectivă, autorii lui Pippidi, fie ei și subiectivi, sunt preocupați mai mult de exigența științifică. Și din acest motiv, volumul pare rezultatul unui colocviu. Cel mai frecventat autor este
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]