26,366 matches
-
la români era exclusiv simbolul "înmulțirei neamului". Când a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în casa unui neamț (celui "din neamurile apusene, fie el catolic, protestant sau orice o fi el acolo, îi zice neamț") l-a apucat "o jale de să ferească Dumnezeu". Cu trecerea anilor, a constatat că obiceiul se răspândește "precum se întinde și năvălirea în gloată a streinilor de alt neam în orașele noastre". Că obiceiul era practicat de cei înstăriți, era cumva de
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
trimis Lenei un pachețel...Sunt într-o stare, nu știu cum, neobișnuită. Ar trebui să bem ceva cu ocazia asta. "Vezi să nu - îmi zic - de ce-aș bea cu tine?... Numai necazuri am". Nu voiam să-l amărăsc. Nu m-am apucat să-i spun că puștiul lui e trecut la rebuturi. Însă Ștein știa deja. - Pregătești un material jubiliar? - Încerc. - Vrei să ne faci celebri? - Vezi, - zic, - e nevoie de o familie muncitoresc-țărănească. Voi sunteți intelectuali. - Păcat. Am scris deja și
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
făcut nimic ca s-o împiedice, ci a făcut aproape totul ca s-o provoace. De exemplu, deși pe deplin conștient că Nașterea tragediei nu va fi exact ceea ce dascălii, mentorii și colegii lui așteptau de la dânsul, el s-a apucat totuși s-o scrie: "bănuind că, deși această carte cel mai probabil nu-l va avansa în profesie, îi va permite totuși o mai bună înțelegere de sine ș...ț încă înfipt în filologie, dar copleșit de voința de a
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
aș înfia. Fiindcă-i brici de deștept. Întocmai ca și eventualul tată adoptiv... - Vroiam să vă întreb câteva lucruri autobiografice, dar sună comunistic și demodat, așa că: spuneți-mi câte ceva despre curriculum vitae-ul dumneavoastră... - Când aud de "curriculum vitae", mai mă apucă pandaliile. La fel și când mi se pomenește despre telefonie digitală (care merge mai prost decât cea manevrată manual). Datele mele autobiografice, ca și cele auto (adică referitoare la mașinile mele, pe care le-am avut?), se pot găsi în
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
am fugit de-acasă de nenumărate ori, riscând totul pentru a cunoaște viața, iar aceasta indiferent de faptul c-am izbutit au ba în tentativele mele de evadare. - Cum au reacționat părinții dumneavoastră când au constatat că fiul lor a apucat-o pe calea fără întoarcere a scrisului? - Diferit și pe etape. Trecând de la bătaie și până la rugămintea de a nu mai apela la pseudonime, ocolind numele nostru de familie. - V-a călăuzit ceva/cineva anume pașii în viață? - Dorința demențială
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
foileton la SLAST (Suplimentul literar-artistic al "Scînteii tineretului", n. D.H.), sub direcția lui Ion Cristoiu. Datorită succesului, Editura a ținut neapărat să-l tipărească sub formă de carte. Atunci am fost nevoit să-i zic Aventuri aproximative. Fiindcă "sinistra" se apucase și ea să-și scrie memoriile (în intenție), la al patrulea volum, tov. Dulea sau ceva pe-aproape, de la Consiliul Culturii, m-a chemat și mi-a declarat că noi, românii, nu suntem un popor de aventurieri. Și că să
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
umane din cele mai vii și autentice. Fără de care un scriitor nu-și are rostul. - Aveți insomnii pentru cărțile pe care nu le-ați scris? - Bineînțeles că am. Mă refer la insomnii. Însă nu din pricina cărților pe care n-am apucat să le scriu, ci din cauza dispariției interesului pentru carte. Sper că temporară. Și îmi mai apar frecvent și o mulțime de alte insomnii fie datorită unei indigestii, când am băgat în mine ce nu-mi îngăduie dietetica modernă, fie c-
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Prahova, să facă rost de finanțuri, atunci va ieși de sub tipar și Râdeți, vă rog, cinci minute!, o culegere antologică de schițe umoristice. Revenind însă la cele de mai sus, nici mie nu-mi vine să cred că l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior... Cine mai scoate, astăzi, trei cărți într-un an? Ceva nu-i normal aici!... - Stimate maestre, vă mulțumesc, dar... mai e o întrebare: ce-ați fi vrut să vă întreb și v-ar fi plăcut
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
harababurii și zornăiam cutia. Au crezut că am înnebunit. Pixurile de plastic se spărgeau sub ghetele lor și s-au făcut țăndări mai mici cînd a apărut și echipa de polițiști - un șef blazat și doi tineri care s-au apucat să fotografieze și să dea cu praf pentru amprente peste tot. Deasupra unui teanc de pijamale și prosoape se vedea portretul lui Kant puțin șifonat alături de o cupă spartă din care curseseră nasturii desperecheați. Frumoasă poză o fi ieșit. Curînd
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
și le-am dat să mănînce. De la noi plecau la alte două efracții, plus niște spargeri de mașini. Tîrziu, după ce s-au dus cu toții, și polițiștii și vecinii, am înghesuit la loc în dulapuri și sertare talmeș-balmeșul și m-am apucat să-l citesc pe Houellebecq, Particulele elementare, cumpărat în acea zi de la Tîrg (în sfîrșit, un scriitor nou francez care-și merită faima. Și tradus excepțional de Emanoil Marcu, cel mai bun traducător al nostru din franceză, ai). În timp ce îl
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
și Victor Parhon. Ultimul proiect al Cristinei Dumitrescu a fost ediția de acum trei ani a festivalului, proiect pe care l-a imaginat în mii de feluri și pe care l-a gîndit în detalii, dar pe care n-a apucat să-l mai vadă concretizat. Echilibrul, eleganța și umorul lor le regăsesc din ce în ce mai rar în jurul meu, ca și vociferările lor amicale. Mă aflu după opt zile, încărcate aproape pînă la refuz, ale Festivalului Național de teatru organizat de Ministerul Culturii
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
toane bune - ceea ce, dată fiind poziția sa politică, obligațiile și retragerea sa legendară, i se întâmpla rar - tatălui său îi plăcea să spună despre el: "Carol e un tânăr cu picioarele pe pământ, dar să te ferească Dumnezeu când îl apucă efluviile lirice!!!" Domnul Carol nu mai este tânăr demult, n-a avut niciodată o poziție politică și obligațiile lui n-au fost niciodată importante, dar este foarte posibil să-l fi apucat de ceva vreme unul din efluviile lirice de
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
pământ, dar să te ferească Dumnezeu când îl apucă efluviile lirice!!!" Domnul Carol nu mai este tânăr demult, n-a avut niciodată o poziție politică și obligațiile lui n-au fost niciodată importante, dar este foarte posibil să-l fi apucat de ceva vreme unul din efluviile lirice de care întreaga familie se temea atâta! Numai că el are mereu capul pe umeri și nu vede nimic rău, nici pentru el nici pentru alții, în această voioșie a unui bărbat care
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
o finețe pe care rar am întîlnit-o și este o carte care vorbește mult despre România și cred că va fi foarte frumos primită la noi în țară. Cînd am să termin această carte, probabil la sfîrșitul anului, mă voi apuca poate de traducerea altor cărți excelente pe care le-am citit aici: autorii sunt Hilbig și Schädlich. Cartea lui Hilbig Provisorium mi-a plăcut enorm și m-ar pasiona s-o traduc. În același timp, am aflat acum, cînd tu
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
praf și că numai Robotul K poate face curățenie impecabilă. Un fel de "50 de magazine într-unul singur" care m-ar putea scăpa pe vecie de praf și de mizerie. După o oră, totul s-a sfîrșit. Abia a apucat doamna să împacheteze și să plece cu gustul amar că n-avem, totuși, bani, copilul să-și revină din spectacolul desfășurat cu magie, că musafirii au și sosit. Pe o canapea doar pe sfert curățată, ne-am așezat să privim
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
nu lipseau". Opțiunea proximă care-i stătea în față era, bineînțeles, opțiunea politică. Ea comporta însă o dificultate. În măsura în care, la interogația negativă: "Ce nu vrei", răspunsul se arăta lesnicios, la cea pozitivă: "Ce anume vrei? Pe ce drum s-o apuci?", răspunsul apărea, în schimb, problematic. Propensiunea lui Mihai Șora spre soluția comunistă (deloc exclusivistă, ci într-un context creștin și într-o montură speculativă ce-i reduceau impactul) s-a configurat "la intersecția unui elan cu o iluzie". Elanul nu
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
atâta furie? Unde nu e, nu e. Puțină luciditate. Ceva mai interesant în această carte e interviul din final (mania de a nu lăsa nimic neexplicat, teama de a nu fi neînțeles). Nu vreau să spun că, citindu-l, te apucă râsul. Melodrama textelor e, de fapt, a autorului, care se declară ratat dar lovește dur în "câinii din preajma Casei Vernescu." Dumnealui percepe literatura ca pe un fapt mai degrabă instituțional, un fel de contract social care oferă bani, călătorii. etc.
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
sunt ținute sub control totuși. Textele au unitate și închegare, și uneori, câte o găselniță simpatică ce înconjoară bine în cuvinte nimicul sau greutatea unui moment, ca acest pasaj descriind revederea a doi prieteni regăsiți de viață aiurea: "și se apucară de băut așa cum erau, fără să piardă timpul, dar și fără grabă, unul în pijama, iar celălalt în pardesiu, ca doi oameni care, deși fac acum ce fac, ar putea în orice moment să nu mai facă sau să facă
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
Cornelia Ștefănescu - cercetătoare, pe atunci, la Institutul "G. Călinescu" - a prezentat redacției care se ocupa cu repunerea în circulație publică a patrimoniului cultural o propunere de reeditare, pe etape, a operei lui Mihail Sebastian, pe care publicul acelei vremi nu apucase să-l cunoască decât ca autor al Jocului de-a vacanța, al Stelei fără nume și al comediei satirice Ultima oră, ignorându-i cu desăvârșire opera romanescă - îndeosebi cartea lui de căpătâi, De două mii de ani, care n-avea, pe
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
multe naționalități, sfidarea cea mai brutală și mai orgolioasă - dar și spectaculoasă - a tuturor convențiilor și codurilor de maniere instalate în societatea burgheză a vremii. Junele revoltat, Samuel Rosenstock, ce se născuse în urmă cu douăzeci de ani la Moinești, apucase abia să scrie un număr de "prime poeme" (mai întâi sub pseudonimul Samyro, apoi sub cel de Tristan Tzara) care, desprinse rapid de simbolismul minulescian, mărturiseau deja un duh al nesupunerii față de chiar poncifele simbolismului: cu exemplul lui Jules Laforgue
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
le zici că, de atâta iu- bire, într-o zi, primăvara, ți-ai luat frumos iubita și ți-ai atârnat-o de un copac ca să înfrunzească, să dea și ea frunze, flori, nu știu cum, și că, de atunci, deodată, te-ai apucat de scris... Și scrii și tot scrii și ai ajuns celebru, gata să iei și premiul Nobel... Ori să-i frapezi cu un citat, scandalos, din André Gide care susține că a fi scriitor înseamnă a fi oarecum neonest și
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
strigă deodată pe nume, Gigele! și îți atrage atenția exact ca bunica: Gigele, nu te mai scobi în nas!... Deprinzând alfabetul, să nu te bată într-o zi gândul că ești lup în a-ntâia primară, și să nu te apuci să scrii din punctul lui de vedere o altă versiune a fetiței cu scufița roșie?... * În altă ordine... Ce se întâmplă după ce devii scriitor... Aici lucrurile se complică rău de tot... Pentru că, la un moment dat, în nesimțirea generală, îți
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
era datoria lui să-mi ajute nevasta. Cînd ne-am văzut prima oară, la Bacău, ne-am recunoscut cu o certitudine de neînțeles. Nu ne știam nici măcar din poze. Am început o conversație ca și cum am fi reluat lucruri pe care apucasem să ni le spunem altcîndva, el cerîndu-și scuze că a exploatat-o pe nevastă-mea, la corectură, eu mirat că mi le cere. El m-a ajutat să mă apropii de ceilalți din redacția revistei, Victor Costin, bătrînul palicar de la
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
fine, franțuzești, a tresărit și a început să se învîrtă pe loc, zgîriindu-mi timpanele cu dansul mărunt al tocurilor cui, la modă. De îndată a apărut un domn bine, rasat, cu o sticlă de șampanie scumpă în coș. N-a apucat să rostească nici-un cuvînt pentru că iubita lui s-a năpustit cu reproșurile: "Ți-am spus de o mie de ori, dragă, că n-avem ce să căutăm la teatru. Ai auzit ce se întîmplă? Să nu mă mai cari în
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
hidrocefal albastru ultramarin. În treacăt, salutasem prea plecat slăbiciunea mea, femeia elegantă a lui Toulouse Lautrec, cu mănuși, pălărie și umbrelă. Când am intrat, neprevenit, la Gauguin, îmi pierdui pe loc respirația... Exploziile mănâncă oxigenul. Vairamati, femeia cu gâsca galbenă apucând în cioc o șopârlă. Femei din Tahiti, galben, galben, galben... Prânzul cu bananele... Portretul artistului cu Cristul tot galben în dreapta lui contrastând cu același albastru care-l obseda și pe Van Gogh. Dar unde e nebunul? Nu dau de nebun
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]