213 matches
-
Charlot. ― Mă prepar pentru primul doctorat. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie, apoi mi-a aruncat o privire de milă. L-am întrebat: ― De ce, Charlot? Crezi că e mai bine să citesc în ajunul examenului, pe apucate? M-a privit încă o dată, apoi, cu un gest larg de actor, a rostit ca o sentință: ― Te-am pierdut! S-a depărtat pufnind, parcă-i făcusem un rău cu asta. M-am luat după el. ― Charlot, ia vino încoace
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodități noului amor. Era o iubire mereu pe apucate, pe furiș, o iubire de lachei prin colțuri, care Adei îi era plăcută, dar și displăcută și o îndruma spre dorința unei libertăți mai prielnice. Uneori, în vreun acces de pasiune pentru Lică, gândea despre prinț: "De ce Dumnezeu n-a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fost căpitan de cavalerie! Ada îl înainta în fiecare lună. - Cela expliqne tout! Cela expliquc tout! declarase căzătura, prelingîndu-și buzele muiate pe brațul Adei. în camera mereu mai confortabilă a lui Lică, întîlnirile urmau liniștite. După voluptatea furioasă și pe apucate, fusese voluptatea scabroasă a camerei discrete și sigure, apoi senzualitatea lacomă și lâncedă, și acum intrase în faza obiceiului tiranic. Era încă "marele amor", pe înțelesul lor. Lică avea ore fixe când primea elevii. Tot restul timpului era liber și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zdravene. Într-o după-amiază, pe cînd erau În toi cu pălmuiala, a apărut deodată Roșcova și i-a prins asupra faptului. (În fiecare an Îi prindea asupra faptului.) S-a făcut foc și pară, a Început să strige ca o apucată, ba chiar i-a amenințat că o să-i scoată În palme pe poarta școlii dacă mai păcătuiau În felul acesta. În sfîrșit a sosit ziua spovedaniei. Mureau de frică, tremurau ca varga cînd le sosea rîndul. Veneau cu lista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are dreptul să spere la o scăpare din cușcă la tot pasu-ntâlnești hahalere care te provoacă și mușcă. Orice-am face, orice-am spune, ne-nvârtim între sârme ghimpate, așteptăm să s-ntâmple-o minune, dormim pe furiș, mâncăm pe-apucate. Stăm ceasuri la cozi, pentru-o sticlă cu lapte de cu noapte, ne mai rânduim, suntem muți, s-aud doar șoapte, facem efort să mai fim. De obicei, ne ferim unii de alții, schimbăm trotuarul, întoarcem capul, chiar și brazii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cea vicleană - cum să nu-ți iei tu dreptul tău? Alege-ți unul din caii iști frumoși... ori - care ar fi, ți-l dau. - Nu, pe acesta-l voi - zise Făt-Frumos, ținând la vorba lui. Baba scîrșni din dinți ca apucată, dar apoi își strânse moara cea hârbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. - Hai, ia-ți-l - zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fața
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pielița din oacheșă se făcuse vânătă, mâna grea ca plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. - Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; și se culcă în năsip, tremurând ca apucată. Făt-Frumos dădu drumu calului, apoi se culcă pe mantaua ce și-o așternuse. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. Pelițele de pe lumina ochiului, i se roșise ca focul și prin el părea că vede, cum luna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
perimetrului în care evolua și de o sinceră lipsă de curiozitate pentru viața și treburile colocatarilor. Lipsea aproape toată ziua, iar seara ieșea cu nevastă-sa, amândoi ciudat de eleganți față de existența precară pe care o duceau acasă. Mâncau pe apucate, prin expresuri sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de frică, din cauza emoțiilor și a nervilor măcinați în insomnii ucigătoare, doborâtă de tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se potrivea de minune cu indolența mea și cu plăcerea de a tăia firul în patru, în opt, în șaisprezece, jucîndu-mă ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la examene. De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întîmplare, ca să forțez o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
potrivea de minune cu indolența mea și cu plăcerea de a tăia firul în patru, în opt, în șaisprezece, jucându-mă ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la examene. De citit, citeam la întâmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întâmplare, ca să forțez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acum în pâclă. Endō s-a ridicat și a început să urce iar, tăcut. În mod obișnuit, urcușul i s-ar fi părut ușor lui Gaston, dar nu băgase nimic în gură de când a ajuns la Yamagata și dormise pe apucate numai două-trei ore cu o noapte înainte. În plus, mai avea și greutatea din spinare. — Suntem aproape? — Nu, răspunse Kobayashi rece. N-am făcut nici măcar o treime din drum. Endō tușea tot mai tare, de parcă îl râcâia ceva pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
râios. Nu reuși să-și Înfrângă dorința de a coborî din mașină. Zgomotul portierei care se Închidea În tăcerea nopții Îl făcu să tresară. Nu voia s-o trezească. Emma e atât de obosită. Doarme puțin, muncește mult, mănâncă pe apucate, câte o Înghițitură În picioare, În vreo cafenea, se omoară curățind funduri de moșnegi ridate și Împuțite, se consumă spunând la telefon tot soiul de stupizenii, se macină - când ar putea să se pună din nou În pat, după ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
8. În ce mă privește, n-am mai așteptat nici măcar apusul soarelui. Pe la prânz, nori cenușii și groși se adunară peste sat din toate părțile. Femeile Începură să horcăie și să clefăie unele cu altele, să dea din mâini ca apucatele și să se certe. Câteva se duseră la Vinas care ieși deîndată din casă și se repezi la apa care curgea mereu. - O să se umfle, dar n-o să iasă din matcă, le potoli ea pe surate. N-o să mai ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prin deșert. Vorbea cu Tuni și mă iscodea, cu coada ochiului, când și când. Când mă văzu că-l scotocesc și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să vorbești cu unu’ ca el, Tuni? N-ai văzut cin’ se crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mecanica haosului. - Să stai fără să clintești - chiar fără să respiri. N‑o vezi niciodată respirând. Cum de nu se sufocă? - Își pregătește prelegerea. E invitată la o conferință ca să comenteze cercetările cuiva. - Probabil că‑și ține respirația - respiră pe apucate. Am urmărit‑o eu, nu cred că inhalează decât, poate, Într‑un mod subteran. Firește, Ravelstein exagera. Dar pornea de la fapte reale. Mai mult, reușise să mă manipuleze astfel Încât să accept felul lui de a vorbi despre Vela. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scoți o picătură. După o săptămână se mai adună o picătură. Într-un milion de ani, dintr-o sticlă goală obții o sticlă plină. PARASCHIV (Aruncă sticla.): M-am săturat. MACABEUS (Scurge altă sticlă.): Vezi dacă le-ai băut pe apucate? Au rămas o groază de picături... (Scurge sticlă după sticlă.) Am să le las toată noaptea cu gura în jos... Până mâine mai adun o jumătate de pahar... Ca roua de pe frunze... În felul ăsta o să avem ce bea... toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
săturat de lucrările mele, Janey, mă simt complet epuizată. Uneori mă întreb dacă nu cumva până acum n-am făcut altceva decât s-o tot țin lungă cu o singură idee bună. După toată povestea cu Nat, am muncit ca apucata ca să uit și acum simt că nu mai am energie. —A trecut ceva timp. Janey părea îngrijorată. Nu aduceam prea des vorba de Nat. —Vreo doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi putut, altfel, să iasă rău. Învăluitor, sufocant, Ingrid Îi arăta iubire. Sau nu, Îl dorea doar În posesie. Thomas, din vreme În vreme - asta nu Înseamna că rar -, lua cîte o gură de aer. Dar mai mult pe apucate, cînd Ingrid zbura spre cine știe ce colț de lume, de unde să Își aducă parfumurile ei asfixiante; Thomas ar fi putut, pînă la urmă, să spună că din cauza aromelor avea uneori nevoie de aer, de alt aer; Își zicea, cîteodată, că Ingrid
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, îți face rău! Marina, oprită în ușă, privea ca la panoramă, dar bătrânul era încîntat. Paulina nu se așeză la masă decât după ce moș Costache isprăvi de mâncat, apoi ciuguli și ea pe apucate, aruncând ochi atenți asupra protejatului ei. Cu maniere blânde, adulatoare, femeia încercă în chip evident să-și câștige un fel de autoritate în casă. Otilia însăși fu îndepărtată, cu multe semne de prefăcută delicatețe, de a vedea pe moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
corticale. Ăi mai răsăriți doar cu cîte-o salată de cuvinte sau cu vreo fugă de idei. Le proptea bâta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Și le trântea năucitor cîte-o frază, pe care și el o învățase pe apucate, papagalicește și pe care, chipurile, suferinzii ar fi trebuit s-o repete, pentru a dovedi că se străduiesc și ei să contribuie, cât de cât, la vindecarea lor. Pronunța pe silabe cordaciul: - Trepiedul simptomatic al nevrozei astenice... es-te al-că-tuit din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Dionis era un băiet sărac. Prin natura sa predispusă, el devenea și mai sărac. Era tânăr - poate nici optsprezece ani - cu atât mai rău... ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe {EminescuOpVII 95} apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet - e minune oare ca pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bun caz, să repare bocanci murdari de noroi și de bălegar. Era fiica lui Martello, unul dintre cei mai vârstnici țărani din sat, muncise la vreme de secetă și foamete, împreună cu taică-său și frații ca un catâr, ca o apucată, și cunoștea toate năravurile bărbaților: era de-ajuns să le-aude cadența pașilor și să se uite la ei cum beau și pufneau. Și-a așteptat bărbatul în prag, îl îmboldi să vorbească, să audă și ea cum se încheiaseră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]